ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2965/2008

Constată că prin sentința nr. 1665

din 7 decembrie 2006 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a declinat,

în favoarea Judecătoriei sector 1, competența soluționării acțiunii în

revendicare promovate de reclamanții O.N. și N.I. în contradictoriu cu pârâții

I.N. și B.P., apreciind că valoarea imobilelor în litigiu nu depășește suma de

5 miliarde lei (vechi) și ca atare, este incident art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

La rândul său, Judecătoria sector 1

a pronunțat sentința civilă nr. 12447 din 20 septembrie 2007, prin care a

declinat competența către tribunal, a constatat intervenit conflictul negativ

și a formulat sesizarea pentru regulator de competență.

În justificarea soluției, s-a

reținut că valoarea imobilului ce face obiectul acțiunii în revendicare a fost

determinată, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, la o sumă ce depășește

cu mult pe cea de 5 miliarde lei, ceea ce atrage aplicabilitatea dispozițiilor

art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. civ. și deci, competența de primă

instanță a tribunalului.

Astfel învestită, Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 43 din 2

noiembrie 2007, prin care, în temeiul art. 22 C. proc. civ., a stabilit

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. În

considerentele hotărârii s-a reținut că valoarea bunului a fost determinată,

prin expertiza efectuată, la suma de 3.079.631 lei (RON).

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta I.N., care a formulat critici sub următoarele aspecte:

- Expertiza pe care își întemeiază

instanța soluția, de evaluare a imobilului, este lovită de nulitate absolută,

fiind întocmită cu încălcarea dispozițiilor art. 208 alin. (1) C. proc. civ.,

fără citarea legală a părților.

Astfel, expertul a expediat

convocarea către recurentă la data de 22 august 2007 (avizarea fiind pentru

aceeași dată, când partea era plecată însă din localitate), iar termenul fixat

pentru efectuarea expertizei a fost 24 august 2007.

În aceste condiții, neparticiparea

recurentei-pârâte la realizarea lucrării se datorează culpei exclusive a

expertului, iar valoarea de circulație determinată de acesta nu reflectă

nivelul și valoarea amenajărilor și dotărilor interioare.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., cu referire la art. 208 alin.

(1) și art. 108 alin. (1) C. proc. civ.

Recursul este nefondat, față de

următoarele considerente:

Stabilirea competenței materiale

după valoarea obiectului pricinii se realizează cu luarea în considerare a

prețuirii făcute de către reclamant, obligat la indicarea acestui element al

cererii de dispozițiile art. 112 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

În acest sens, reclamanții au arătat

în cererea de chemare în judecată că valoarea de circulație a imobilului, dat

fiind locul situării sale (zona ultracentrală a Bucureștiului), este de 500.000

Euro.

Pentru a exista și un reper obiectiv

în determinarea valorii, instanța de trimitere (în urma primei declinări de

competență) a dispus efectuarea unei expertize, ale cărei concluzii au fost în

sensul că valoarea de circulație a imobilului este de 670.865 Euro.

Cu privire la acest raport de

expertiză, pârâta-recurentă a arătat inițial că invocă nulitatea, după care,

dispunându-se amânarea pricinii, pentru ca toate părțile să ia cunoștință de

conținutul expertizei, aceasta nu s-a mai prezentat, pentru a reitera și a

supune dezbaterii contradictorii, excepția susținută anterior.

În aceste condiții, în mod corect,

față de elementele existente în dosar, instanța a pronunțat regulatorul de

competență, stabilind că tribunalului îi aparține judecata în primă instanță.

Pe de o parte, în mod implicit s-a

dat eficiență dispozițiilor art. 112 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., pe de altă

parte, fundamentându-și soluția și pe concluziile raportului de expertiză,

instanța nu a valorificat, așa cum se susține o lucrare lovită de nulitate

absolută.

Fiind vorba de invocarea unei

vătămări personale, particulare, aceasta trebuie să fie propusă în condițiile

art. 108 alin. (2) și (3) C. proc. civ., sub sancțiunea acoperirii eventualei

neregularități.

Astfel cum s-a arătat însă, la

termenul acordat pentru discutarea raportului de expertiză, recurenta-pârâtă a

lipsit de la judecată, neputând pretinde de aceea, ca fiind lipsit de eficiență

juridică un raport de expertiză ale cărui vicii nu au fost invocate în termeni

procedurali.

Față de considerentele arătate,

recursul a fost apreciat ca nefondat și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de pârâta I.N. împotriva sentinței civile nr. 43 din 2 noiembrie 2007 a Curții

de Apel București, secția a IV-a civilă

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2008.