ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7609/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin notificarea nr. 290 din

27 iunie 2001 adresată Consiliului Local Timișoara, petenții L.A. și L.V., în

conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, au solicitat, în principal,

restituirea în natură a imobilului preluat în mod abuziv în anul 1987, alcătuit

din 1420 mp teren și casă, iar în subsidiar, să le fie acordate despăgubiri

pentru acest imobil situat în Timișoara, înscris în C.F. nr. 78257 Timișoara,

venit din C.F. nr. 10060 Timișoara, construcția fiind în prezent demolată.

Prin dispoziția nr. 2087 din

29 august 2005, primarul municipiului Timișoara a respins notificarea cu

motivarea că solicitanții nu au dovedit calitatea de foști proprietari ai

imobilului solicitat. S-a reținut prin menționata dispoziție că imobilul

solicitat a fost proprietatea numiților L.N. și B., că prin adresa nr. 2173 din

4 februarie 1987 a fostului Consiliu popular al municipiului Timișoara aceștia

au fost înștiințați că trebuie să demoleze construcțiile construite pe terenul

din str. L. nr. 21, situat în afara perimetrului construibil al municipiului și

că autorii notificării au devenit proprietari ai terenului în suprafață de 1420

mp din str. L. nr. 21 prin cumpărare în anul 1992. Deși autorilor notificării

li s-a cerut să completeze dosarul cu documente din care să rezulte că au fost

proprietarii unei clădiri pe parcela cu nr. top 25968/6 înscrisă în C.F. nr.

10060 Timișoara sau C.F. nr. 78257 Timișoara aceștia nu le-au depus, așa încât,

aceștia nu au dovedit calitatea de foști proprietari ai imobilului solicitat.

Prin cererea înregistrată la

data de 4 octombrie 2005 la Tribunalul Timiș, reclamanții L.A. și L.V., în

contradictoriu cu municipiul Timișoara, au solicitat anularea dispoziției nr.

2087 din 29 august 2005 emisă de acesta și să le fie acordate despăgubiri

pentru construcția demolată în anul 1987 ce a existat pe terenul de 1420 mp

situat în Timișoara.

Ulterior, la data de 1

septembrie 2006 (fila 71 dosar fond), reclamanta L.A. precizează acțiunea,

arătând că L.V. a decedat și susține că imobilul construcție de a fost demolat

deși este notat diferit în unele înscrisuri cu nr. 11 și 21, totuși el provine

din același nr. de top 25798 Timișoara, fiind adus din C.F. nr. 10060

Timișoara. Solicită acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată,

construcție în care a locuit cu soțul său, L.V. și cu părinții acestuia L.N. și

L.B. până la demolare.

Fiind astfel investit,

Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 2587/PI din 6 octombrie 2006, a

respins acțiunea așa cum a fost precizată, formulată de reclamanta L.A.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanții, respectiv reclamanta

L.A., ca moștenitoare a soțului său L.V., precum și în nume propriu, nu a

dovedit că imobilul construcție proprietatea defuncților L.N. și L.B. (părinții

lui L.V.) a fost preluat abuziv de către stat în perioada 6 martie 1945-22

decembrie 1989 pentru a primi despăgubiri conform art. 2 din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 158

A din 12 martie 2007 Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondat apelul

formulat de reclamanta L.A. împotriva hotărârii primei instanțe.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut, în esență, că reclamanta și soțul său L.V. sunt

proprietarii bunului în suprafață de 1420 mp înscris în C.F. 78257 Timișoara,

nr. top 25698/6, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.

26214 din 25 august 1992 la fostul Notariat de Stat Timișoara și că în speță nu

s-a făcut dovada preluării abuzive a construcțiilor ce ar fi existat pe acest

teren și care ar fi aparținut defuncților L.N. și L.B. (părinții lui L.V.).

Faptul că o construcție ce a

aparținut antecesorilor lui L.V. a fost demolată de către aceștia din

dispoziția Biroului Permanent al fostului Consiliu Executiv al Consiliului

Popular al Municipiului Timișoara pentru că a fost ridicată fără autorizație de

construcție în extravilanul localității Timișoara, nu echivalează cu o preluare

abuzivă a construcțiilor în sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri a declarat recurs reclamanta L.A., invocând prevederile art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ.

Susține, în esență, că atât

instanța de fond cât și instanța de apel au reținut în mod greșit faptul că nu

ar fi făcut dovada preluării abuzive a construcțiilor ce au existat pe terenul

în suprafață de 1420 mp situat în Timișoara, înscris în C.F. nr. 78257

Timișoara și care au aparținut defuncților L.N. și L.B. (părinții defunctului

său soț L.V.), în condițiile în care din adeverințele nr. 2173 din 4 februarie

1987 și nr. 14025 din 10 aprilie 1987 emise de Comitetul Executiv al fostului

Consiliul Popular al Municipiului Timișoara aflate la filele 16 și 17 din

dosarul de fond rezultă că aceste construcții au existat și că ele au fost

demolate în anul 1987 avându-se în vedere „programul de sistematizare a

gospodăriilor situate în afara perimetrului construibil aprobat pentru anul

1987.

Cum aceste construcții au

existat și au fost demolate din dispoziția Biroului Permanent al fostului

Comitet Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Timișoara în anul 1987,

în mod greșit instanțele au reținut că acest fapt nu echivalează cu o preluare

abuzivă în sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001.

Recursul este fondat pentru

considerentele ce succed:

Conform art. 314 C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în

toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării

corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.

În speță, împrejurările de

fapt nu au fost deplin stabilite, ceea ce impune casarea hotărârii atacate și

trimiterea cauzei la instanța de apel pentru rejudecare.

Din testamentul autentificat

sub nr. 6273 din 5 iunie 1967 la fostul Notariat de Stat al regiunii

Banat-Timișoara (fila 83 dosar fond) rezultă că numita S.M., fostă U., a dispus

ca pentru cazul încetării sale din viață imobilul înscris în C.F. nr. 10060

oraș Timișoara nr. top 25698 situat în Timișoara, să fie moștenit de L.V. și

L.A. (reclamanta și soțul său) precum și L.N. și L.B. (părinții lui L.V.), imobil

compus din suprafața de 1420 mp.

Din adeverințele nr. 2173

din 4 februarie 1987 li nr. 14035 din 10 aprilie 1987 eliberate de fostul

Comitet executiv al Consiliului Popular al municipiului Timișoara (filele 16 și

17 dosar fond) rezultă că în ședința din 14 ianuarie 1987 a Biroului permanent

al Comitetului Executiv al Consiliului popular al municipiului Timișoara, având

în vedere programul privind dezafectarea gospodăriilor situate în afara

perimetrului localității, s-a aprobat demolarea construcției și anexelor

situate în Timișoara, fiind invitați L.N. și L.B. (părinții lui L.V.) să

procedeze la demolare.

Rezultă, așadar, că pe

suprafața de teren de 1420 mp situată în Timișoara, înscrisă în C.F. cu nr. top

25698, adus din C.F. nr. 10060 Timișoara, a existat o construcție, chiar dacă

ea nu figurează intabulată în C.F.

Având în vedere înscrisurile

menționate, instanța de apel avea obligația, conferită de dispozițiile art. 129

alin. (5) C. proc. civ., de a lămuri situația juridică a construcției,

respectiv dreptul de proprietate asupra acesteia, împrejurările în care ea a

fost edificată și de către cine precum și dacă aceasta a format obiectul unei

exproprieri, aspecte ce necesită verificări prin administrarea de noi probe.

În acest context apare ca

nerelevantă cumpărarea suprafeței de 1420 mp din Timișoara de către L.A. și

soțul său, L.V., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.

26214 din 25 august 1992 la fostul Notariat de Stat Timișoara (fila 81 dosar

fond).

Drept urmare, cum în speță este

necesară administrarea de noi probe, așa cum s-a arătat, urmează ca în baza

art. 312 C. proc. civ., să fie admis recursul reclamantei, se va casa decizia

atacată și se va trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel.

Cu prilejul rejudecării,

reclamanta va depune la dosar și sentința nr. 3982 la care face referire în

acțiunea introductivă de instanță (fila 2 dosar 9700/2005), sentință ce poate

aduce lămuriri cu privire la situația juridică a imobilului în discuție, dar și

a calității reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru

construcția demolată conform prevederilor art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 10/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta

L.A. împotriva deciziei nr. 158 A din 12 martie 2007 a Curții de Apel

Timișoara, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza

spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie

2007.