ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2810/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 154 din 13 martie 2007, Curtea de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea formulată de B.I.V., în contradictoriu cu C.J.P.M., a anulat Hotărârea

nr. 545 din 11 decembrie 2006 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să

recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 17 noiembrie 1942 -

6 martie 1945 și să-i acorde

drepturile

bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și

completări

prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, începând

cu data de 1 decembrie 2006.

În motivarea sentinței civile

pronunțate, Curtea de Apel a reținut că, din probatoriul administrat, actele de

stare civilă și declarațiile martorilor C.M. și U.L.P., beneficiari ai

prevederilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare,

care au și fost audiați de instanță, rezultă că reclamantul B.I.V. s-a născut

la data de 17 noiembrie 1942 în localitatea Vamosgyork - Ungaria, unde

părinții săi fuseseră strămutați din motive

etnice. Totodată, Instanța de Fond

a reținut că dispozițiile legale

aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd în mod imperativ înlăturarea de la

acordarea drepturilor reparatorii a persoanelor născute în refugiu și că nu se

justifică, din considerente de echitate, aplicarea unui tratament

discriminatoriu copiilor născuți în refugiu, întrucât statul are îndatorirea de

protecție și sprijin în mod egal față de toți cetățenii.

Împotriva

sentinței civile nr. 154 din 13 martie 2007 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat

recurs pârâta C.J.P.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând dispozițiile art. 301 - 304 C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr.

127/2002. În esență, recurenta - pârâtă susține că reclamantul nu se încadrează

în ipoteza reglementată de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și completările ulterioare, întrucât o persoană născută într-o

anumită localitate nu poate fi considerată „strămutată" în aceeași

localitate. În susținerea motivelor de recurs, recurenta - pârâtă face referire

la adresa din 12 august 2005 a M.J. și la precizările din 29 martie 2002 emise

de C.N.P.A.D.A.S., potrivit cărora nu beneficiază de drepturile reparatorii

copiii născuți în perioada de strămutare a părinților.

Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs

invocate de recurenta - pârâtă C.J.P.M., în raport cu prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și

ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este

nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În esență, criticile recurentei - pârâte

vizează acordarea beneficiului

O.G. nr.

105/1999 persoanelor născute în localitatea în care părinții lor s-au

refugiat

ca urmare a persecuțiilor suferite din motive etnice.

Recurenta - pârâtă nu contestă împrejurarea,

reținută și de Curtea de Apel pe baza probelor administrate în dosar, că

părinții reclamantului au fost strămutați de regimul instaurat începând cu luna

septembrie 1940 din localitatea de domiciliu Săcuieni, Județul Bihor în

localitatea Vamosgyork - Ungaria, localitate în care, la data de 17 noiembrie

1942, s-a născut reclamantul.

instanța de Fond a realizat o corectă

interpretare a prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și

completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, în

acord cu practica unitară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că

legiuitorul a urmărit să acorde drepturi cu caracter reparatoriu tuturor

persoanelor care direct sau indirect au avut de suferit persecuții din motive

etnice, iar, cu referire la speță, că de prevederile ordonanței beneficiază și

copiii născuți în localitatea de strămutare a părinților, întrucât aceștia au

suferit aceleași consecințe de ordin moral și patrimonial ca și părinții lor

datorită persecuțiilor din motive etnice.

A admite

teza recurentei - pârâte ar însemna acceptarea unui tratament

discriminatoriu între intimatul - reclamant și părinții săi, aflați în

aceeași situație, în speță cea de strămutat, precum și acceptarea unei

interpretări restrictive, excesiv de formală și în dezacord cu scopul

reglementării, de natură a înlătura de la beneficiul legii persoane aflate în

situații similare.

Interpretarea pe care Instanța de Fond

a dat-o dispozițiilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările

ulterioare, este în acord și cu aspectele reținute de Curtea Constituțională,

prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele

aflate în aceeași situație

beneficiază de

aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta

se

încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza

normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența

exclusivă a instanței judecătorești".

În ceea ce privește adresa M.J. și precizările

C.N.P.A.D.A.S. invocate de recurenta - pârâtă, Înalta Curte reține că acestea

reprezintă o corespondență purtată între autorități ale administrației publice

în legătură cu interpretarea dispozițiilor legii, în speță ale O.G. nr.

105/1999, conținând o interpretare administrativă, care nu este obligatorie

pentru Instanța de judecată în soluționarea litigiilor cu care este învestită.

În consecință, pe baza probatoriului

administrat, Curtea de Apel, întemeiat și legal, a reținut că reclamantul a

făcut dovada că părinții săi s-au refugiat din localitatea de domiciliu, ca

urmare a persecuțiilor din motive etnice suferite, și că, fiind născut la data

de 17 noiembrie 1942 în localitatea de strămutare a părinților, B.I.V. se încadrează

în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și

completările ulterioare, astfel că beneficiază de drepturile cu caracter

reparatoriu pentru perioada cuprinsă între data nașterii și data limită

prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945.

Față de cele arătate, Curtea constată

că sentința civilă atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul art.

312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de C.J.P.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P.M.

împotriva sentinței civile nr. 154 din 13 martie 2007 a Curții de Apel Cluj,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2007.