ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2134/2007

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 54 din 2 februarie

2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de P.V., în contradictoriu cu C.J.P.C., a

anulat Hotărârea nr. 20.371 din 9 august 2006 emisă de pârâtă și a obligat-o pe

aceasta să recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 23

decembrie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de

O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările și completările

ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2006.

În motivarea

sentinței civile pronunțate, Curtea de Apel a reținut că, din probatoriul

administrat, declarațiile martorilor M.I. și M.I., cărora pârâta le-a recunoscut

calitatea de refugiat, rezultă că reclamanta P.V. s-a născut la data de 23

decembrie 1943 în localitatea Variașul Mare, Județul Arad, unde părinții săi se

refugiaseră, conform actelor depuse în probațiune. Totodată, Instanța de Fond a

reținut că dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd în

mod imperativ înlăturarea de la acordarea drepturilor reparatorii a persoanelor

născute în refugiu și că nu se justifică, din considerente de echitate,

aplicarea unui tratament discriminatoriu copiilor născuți în refugiu, întrucât

statul are îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal fată de toți

cetățenii.

Împotriva

sentinței civile nr. 54 din 2 februarie 2007 a Curții de Apel Cluj,

secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a declarat recurs pârâta C.J.P.C., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, în

temeiul art. 299 și urm. și art. 304

1

C. proc. civ. și invocând dispozițiile O.G. nr. 105/1999, cu modificările și

completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002. În

esență, recurenta - pârâtă susține că reclamanta nu se încadrează în ipoteza

reglementată de art. 1 lit. c) din O.G.

nr.

105/1999, cu modificările și completările ulterioare, întrucât nu și-a schimbat

domiciliul, fiind născută în localitatea de refugiu a părinților, care

aparținea Statului Român, astfel că nu a suferit persecuții din motive etnice.

Analizând

cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta -

pârâtă C.J.P.C., în raport cu prevederile art.

304 și 304

1

C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările și

completările

ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr.

127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce

vor fi arătate în continuare.

În esență,

criticile recurentei - pârâte vizează acordarea beneficiului O.G.

nr. 105/1999 persoanelor născute în localitatea

în care părinții lor s-au refugiat ca

urmare a persecuțiilor suferite

din motive etnice.

Recurenta - pârâtă nu contestă împrejurarea, reținută și de Curtea de Apel

pe baza probelor administrate în dosar, că părinții reclamantei s-au refugiat,

datorită

persecuțiilor din

motive etnice, în localitatea Variașul Mare, Județul Arad, unde P.V. s-a născut

la data de 23 decembrie 1943.

Instanța de

Fond a realizat o corectă interpretare a prevederilor art. 1 din O.G. nr.

105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate

prin H.G. nr. 127/2002, în acord cu practica unitară a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, în sensul că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi cu

caracter reparatoriu tuturor persoanelor care

direct sau indirect au avut de suferit

persecuții din motive etnice,

iar, cu referire la speță, că de prevederile ordonanței beneficiază și copiii

născuți în localitatea de refugiu a părinților, întrucât aceștia au suferit

aceleași consecințe de ordin moral și patrimonial ca și părinții lor în urma

refugiului.

A admite teza

recurentei - pârâte ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între

intimata - reclamantă și părinții săi, aflați în aceeași situație, în speță cea

de refugiat, precum și acceptarea unei interpretări restrictive,

excesiv de formală și în dezacord cu scopul

reglementării, de natură a înlătura de

la beneficiul legii persoane

aflate în situații similare.

Interpretarea pe care

Instanța de Fond a dat-o dispozițiilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și

completările ulterioare, este în acord și cu aspectele reținute de Curtea

Constituțională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că

„toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi.

Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna

dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o

problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a Instanței

judecătorești".

În

consecință, pe baza probatoriului administrat, Curtea de Apel, întemeiat și

legal, a reținut că reclamanta a făcut dovada că părinții săi s-au refugiat din

localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor din motive etnice suferite,

și că, fiind născută la data de 23 decembrie 1945 în localitatea de refugiu,

P.V. se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și completările ulterioare, astfel că beneficiază de drepturile cu

caracter reparatoriu pentru perioada cuprinsă între data nașterii și data

limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945.

Față de cele arătate,

Curtea constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică, urmând ca,

în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., să fie respins

recursul declarat de C.J.P.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

C.J.P.C. împotriva sentinței civile nr. 54 din 2 februarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 aprilie 2007.