ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2134/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 54 din 2 februarie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de P.V., în contradictoriu cu C.J.P.C., a anulat Hotărârea nr. 20.371 din 9 august 2006 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 23 decembrie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2006. În motivarea sentinței civile pronunțate, Curtea de Apel a reținut că, din probatoriul administrat, declarațiile martorilor M.I.

și M.I., cărora pârâta le-a recunoscut calitatea de refugiat, rezultă că reclamanta P.V. s-a născut la data de 23 decembrie 1943 în localitatea Variașul Mare, Județul Arad, unde părinții săi se refugiaseră, conform actelor depuse în probațiune. Totodată, Instanța de Fond a reținut că dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd în mod imperativ înlăturarea de la acordarea drepturilor reparatorii a persoanelor născute în refugiu și că nu se justifică, din considerente de echitate, aplicarea unui tratament discriminatoriu copiilor născuți în refugiu, întrucât statul are îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal fată de toți cetățenii. Împotriva sentinței civile nr. 54 din 2 februarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta C.J.P.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 299 și urm. și art. 304 1 C. proc.

civ. și invocând dispozițiile O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002. În esență, recurenta - pârâtă susține că reclamanta nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, întrucât nu și-a schimbat domiciliul, fiind născută în localitatea de refugiu a părinților, care aparținea Statului Român, astfel că nu a suferit persecuții din motive etnice. Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta - pârâtă C.J.P.C., în raport cu prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G.

nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În esență, criticile recurentei - pârâte vizează acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999 persoanelor născute în localitatea în care părinții lor s-au refugiat ca urmare a persecuțiilor suferite din motive etnice. Recurenta - pârâtă nu contestă împrejurarea, reținută și de Curtea de Apel pe baza probelor administrate în dosar, că părinții reclamantei s-au refugiat, datorită persecuțiilor din motive etnice, în localitatea Variașul Mare, Județul Arad, unde P.V. s-a născut la data de 23 decembrie 1943. Instanța de Fond a realizat o corectă interpretare a prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G.

nr. 127/2002, în acord cu practica unitară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi cu caracter reparatoriu tuturor persoanelor care direct sau indirect au avut de suferit persecuții din motive etnice, iar, cu referire la speță, că de prevederile ordonanței beneficiază și copiii născuți în localitatea de refugiu a părinților, întrucât aceștia au suferit aceleași consecințe de ordin moral și patrimonial ca și părinții lor în urma refugiului. A admite teza recurentei - pârâte ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimata - reclamantă și părinții săi, aflați în aceeași situație, în speță cea de refugiat, precum și acceptarea unei interpretări restrictive, excesiv de formală și în dezacord cu scopul reglementării, de natură a înlătura de la beneficiul legii persoane aflate în situații similare.

Interpretarea pe care Instanța de Fond a dat-o dispozițiilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, este în acord și cu aspectele reținute de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a Instanței judecătorești". În consecință, pe baza probatoriului administrat, Curtea de Apel, întemeiat și legal, a reținut că reclamanta a făcut dovada că părinții săi s-au refugiat din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor din motive etnice suferite, și că, fiind născută la data de 23 decembrie 1945 în localitatea de refugiu, P.V.

se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, astfel că beneficiază de drepturile cu caracter reparatoriu pentru perioada cuprinsă între data nașterii și data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945. Față de cele arătate, Curtea constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de C.J.P.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P.C. împotriva sentinței civile nr. 54 din 2 februarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2007.