ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1640/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Potrivit normelor de competență existente la data respectivă, prin rezoluția nr. 4996/P/2006 din data de 27 martie 2007, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală față de numitul B.R.G. (notar public) pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., având în vedere dispozițiile art. 228 alin. (6) combinat cu art. 10 lit. g) C. proc. pen. Pentru a dispune în acest sens, procurorul a reținut că încheierea de autentificare a testamentului este datată 26 aprilie 1980, iar la data sesizării organelor judiciare prin plângere penală de către petiționara G.M.

(20 septembrie 2006) era împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale potrivit art. 121 alin. (1) combinat cu art. 122 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. Plângerea petiționarei împotriva acestei rezoluții a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 737/ll/2/2007 din 22 iunie 2007 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești. În temeiul art. 278 1 C. proc. pen., petiționara a formulat plângere la instanță. Prin sentința penală nr. 21/ F din 6 martie 2008, Curtea de Apel Pitești a respins, ca nefondată, plângerea petiționarei, constatând că soluția neînceperii urmăririi penale este legală, fiind împlinit termenul răspunderii penale. Împotriva acestei sentințe, petiționara a declarat prezentul recurs.

În motivarea recursului se critică sentința sub aspectul greșitei constatări ca fiind legală competența Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești. Petiționara nu s-a prezentat la termenele de judecată ale primei instanțe, depunând la dosar înscrisuri. Recursul nu este fondat. Așa cum s-a menționat, efectuarea actelor premergătoare a avut loc în intervalul de timp în care normele de competență cu privire la notari erau cele de drept comun (art. 28 1 pct. 1 lit. c) C. proc. pen., abrogat prin Legea nr. 356/2006). Se constată astfel că, sub acest aspect, critica petiționarei este neîntemeiată. Examinând din oficiu sentința recurată, Înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică având în vedere următoarele: Pentru soluționarea plângerii penale formulată de petiționară, organele de cercetare penală au efectuat acte premergătoare potrivit art. 224 C. proc.

pen. Potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., începerea urmăririi penale este legal posibilă numai atunci când din cuprinsul actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. Or, în cauză, în urma efectuării actelor premergătoare, a rezultat existența cazului de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzut de art. 10 lit. g) C. proc. pen., în raport de data presupusei infracțiuni și data sesizării organelor judiciare fiind împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale (art. 121 și următoarele C. pen.). Față de cele reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul petiționarei. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta-petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara G.M. împotriva sentinței penale nr. 21/ F din 6 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2008.