ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1640/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit normelor de competență existente la data respectivă, prin

rezoluția nr. 4996/P/2006 din data de 27 martie 2007,

procurorul din cadrul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești a

confirmat propunerea

organelor de cercetare

penală de a nu se începe urmărirea penală față

de numitul B.R.G. (notar

public) pentru infracțiunea

prevăzută de art.

246 C. pen., având în vedere dispozițiile art. 228 alin. (6)

combinat cu

art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Pentru a dispune în acest sens, procurorul a reținut că încheierea de

autentificare a testamentului este datată 26 aprilie 1980, iar la data

sesizării organelor judiciare prin plângere penală de către petiționara G.M. (20

septembrie 2006) era împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale

potrivit art. 121 alin. (1) combinat cu art. 122 alin. (1) lit. d) din C. proc.

pen.

Plângerea petiționarei împotriva acestei rezoluții a fost respinsă, ca

neîntemeiată, prin rezoluția nr. 737/ll/2/2007 din 22 iunie 2007 a

prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești.

În temeiul art. 278

1

C. proc. pen.,

petiționara a formulat plângere la

instanță.

Prin sentința penală nr. 21/ F din 6

martie 2008, Curtea de Apel Pitești

a respins, ca

nefondată, plângerea petiționarei, constatând că soluția neînceperii urmăririi

penale este legală, fiind împlinit termenul răspunderii penale.

Împotriva acestei sentințe, petiționara a declarat prezentul recurs.

În motivarea recursului se critică sentința sub aspectul greșitei

constatări ca fiind legală competența Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești.

Petiționara nu s-a prezentat la termenele de

judecată

ale primei instanțe, depunând la dosar înscrisuri.

Recursul nu este fondat.

Așa cum s-a menționat, efectuarea actelor

premergătoare a avut

loc în intervalul de timp în care

normele de competență cu privire la notari erau cele de drept comun (art. 28

1

pct. 1 lit. c) C. proc. pen., abrogat prin Legea nr. 356/2006). Se constată

astfel că, sub acest aspect, critica petiționarei este neîntemeiată.

Examinând din oficiu sentința recurată, Înalta

Curte constată că

aceasta este legală și temeinică având

în vedere următoarele:

Pentru soluționarea plângerii penale formulată de petiționară, organele

de cercetare penală au efectuat acte premergătoare potrivit art. 224 C. proc.

pen.

Potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., începerea urmăririi penale

este legal posibilă numai atunci când din cuprinsul actelor premergătoare

efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a

acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen.

Or, în cauză, în urma efectuării actelor

premergătoare, a rezultat existența cazului de împiedicare a punerii în mișcare

a acțiunii penale

prevăzut de art. 10 lit. g) C. proc. pen.,

în raport de data presupusei

infracțiuni și

data sesizării organelor judiciare fiind împlinit termenul de

prescripție

a răspunderii penale (art. 121 și următoarele C. pen.).

Față de cele reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul petiționarei.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta-petiționară va fi

obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara G.M. împotriva

sentinței penale nr. 21/ F din 6 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta petiționară la plata

sumei de 100 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2008.