ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 342/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 286

din 8 iunie 2006, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpatul C.C., la pedeapsa

de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de

omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu

aplicarea art. 74 lit. a) – art. 76 alin. (2) C. pen.

S-au interzis drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., conform art. 65 C. pen., pe o

perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.

S-a făcut aplicarea art. 71

– art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 14, 346 C.

proc. pen. și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții

civile D.I. suma de 1200 lei cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 7500

lei cu titlul de daune morale și suma de 75 lei prestație periodică lunară de

la 20 noiembrie 2004 până la încetarea stării de nevoie.

Pentru a pronunța această

sentință tribunalul a reținut următoarele:

Inculpatul C.C. era în

relații de dușmănie cu partea vătămată D.I., determinată de împrejurarea că

acesta împreună cu soția, au bătut-o pe mama sa, C.T., fiind trimis în judecată

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 181 C. pen.

La data de 20 noiembrie

2004, partea vătămată D.I., împreună cu soția și mai multe persoane au mers la discoteca

din satul Bijghir, județul Bacău pentru a sărbători ziua de naștere a numitei M.L.,

iar la puțin timp a sosit și inculpatul C.C.

Observându-l pe D.I.,

inculpatul a cerut martorului A.I.C. să îi aducă o rangă, întrucât avea să îl

omoare pe partea vătămată A.I. a mers acasă, a adus două bucăți de fier

cornier, una din ele fiind dată inculpatului.

Înarmat cu această rangă,

împreună cu A.I. și M.C., de asemenea, înarmați cu o rangă și o bâtă, a pătruns

în discotecă și, prin suspendare, pe la spate, a aplicat lui D.I. o lovitură în

cap, în zona parietal stângă.

Partea vătămată a căzut, iar

inculpatul a intenționat să îi mai aplice o lovitură, fiind însă oprit de

martorul C.E.

Urmare loviturii aplicate

partea vătămată a suferit o fractură parietală stângă cu înfundare, cu lipsă de

substanță osoasă și a rămas cu invaliditate permanentă.

Fapta a fost dovedită cu

procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile părților vătămate și

martorilor, certificatul medico-legal nr. 2100/A1/2004 eliberat de S.M.L.

Bacău, coroborate cu declarațiile inculpatului.

Împotriva sentinței,

inculpatul C.C. a declarat apel, solicitând schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de tentativă de omor în infracțiunea de vătămare corporală gravă,

întrucât nu a avut intenția de o omorî pe partea vătămată, ci numai de a o lovi

și pentru că aceasta s-a ferit, a fost lovită în zona capului.

Prin decizia penală nr. 300

din 3 octombrie 2006, Curtea de Apel Bacău a respins apelul inculpatului,

opinând că încadrarea juridică dată faptei corespunde probelor administrate.

Împotriva deciziei,

inculpatul a declarat recurs, motivat pe dispozițiile art. 385

9

pct.

9, 17 și 20 C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Primul motiv de recurs,

întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen., critică

decizia instanței de apel sub aspectul lipsei de motivare, ceea ce echivalează

cu nejudecarea fondului.

Din examinarea deciziei,

rezultă că aceasta cuprinde pe larg motivele ce au determinat respingerea

apelului, inclusiv cel ce vizează greșita încadrare juridică.

Inculpatul C.C. a solicitat casarea

deciziei și sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptei, în

infracțiunea de tentativă de omor, modalitatea faptei comisă întrunind

elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă.

Se motivează că inculpatul a

dorit numai să lovească victima, aceasta s-a ferit, și, din greșeală lovitura a

fost aplicată în cap fiind rezultatul nedorit al lovirii sale, deci fapta s-a

comis cu praeterintenție.

Susținerea inculpatului este

nefondată, din ansamblul probelor administrate rezultând că și-a manifestat

intenția de a omorî victima, s-a înarmat cu o rangă și a aplicat victimei, pe

la spate, o lovitură direct în cap, lovitură ce i-a produs fractură cu

înfundare parietală stângă și lipsă de substanță osoasă.

Având în vedere obiectul contondent

folosit apt a produce moartea, zona vitală vizată, capul, precum și

intensitatea loviturii, în mod corect s-a reținut că fapta comisă constituie

infracțiunea de tentativă de omor.

Împrejurarea că în actul

medico-legală se apreciază că viața nu  i-a fost pusă în primejdie este irelevantă,

atâta timp cât din materialitatea faptei rezultă intenția de a ucide, obiectul

folosit, zona vitală vizată și intensitatea loviturii, fiind atribuția

magistratului de a stabili, în raport numai de aceste elemente, încadrarea

juridică corectă.

Motivul vizând

individualizarea pedepsei prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., este de asemenea nefondat, în cauză, în raport de natura și gravitatea

faptei comise, cât și de urmările ei, pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare cu

executare aplicată inculpatului corespunde criteriilor de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen.

Întrucât nu se constată

motive care examinate din oficiu să determine casarea hotărârilor atacate,

recursul inculpatului C.C. va fi respins, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 300 din 3

octombrie 2006 a Curții de Apel Bacău.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 ianuarie 2007.