ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 15.03.2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1570/2007

HOTĂRÂRE

15.03.2007

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1570/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 14

mai 2004, reclamantul H.G. a chemat în judecată pe pârâtul M.E.C., solicitând

anularea Ordinului nr. 3825 din 11 aprilie 2003, acordarea gradului didactic II

începând cu data de 1 ianuarie 2003, repararea pagubelor produse prin

neacordarea corectă și la timp a gradului didactic și cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii

reclamantul a arătat că îndeplinește condițiile legale pentru acordarea

gradului didactic II.

Prin sentința civilă nr. 2188

din 31 mai 2004, pronunțată în dosarul nr. 3889/LM/2004, Tribunalul București, secția

a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă și-a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios

administrativ, susținând aplicarea prevederilor art. 3 alin. (7) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 2121

din 14 octombrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 1954/2004, Curtea de Apel

București, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca

neîntemeiată.

Prin decizia nr. 1820 din 21

martie 2005, pronunțată în dosarul nr. 8594/2004, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat

recursul reclamantului.

Prin decizia nr. 4515 din 26

septembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 1852/2005, Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată

contestația în anulare formulată împotriva decizie nr. 1820/2005 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 1914

din 21 noiembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 2062/2005, Curtea de Apel

București, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă

contestația formulată împotriva sentinței civile nr. 2121/2004.

Prin decizia nr. 1768 din 17

mai 2006, pronunțată în dosarul nr. 20590/2/2005, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat

recursul formulat.

La 30 mai 2006, revizuentul

H.G. a cerut schimbarea, pe calea revizuirii a sentinței civile nr. 2121/2004

pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și

fiscal, în dosarul nr. 1954/2004.

În motivarea cererii, s-a

arătat că, instanța de fond nu a motivat în ce constă respingerea acțiunii ca

„nefondată”, nu s-a pronunțat nici asupra „acordării în termen a gradului

didactic”, legalizând un ordin care încălca legea, atât în civil cât și în

penal.

Prin sentința civilă nr. 2430

din 18 octombrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 5574/2/2006, Curtea de Apel

București, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă

cererea de revizuire a sentinței civile nr. 2121 din 14 octombrie 2004.

Pentru a se pronunța astfel,

Curtea de Apel a reținut că cererea formulată nu se încadrează în vreunul din

cazurile de revizuire de revizuire prevăzute la pct. 1-9, art. 322 C. proc. civ.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs revizuientul H.G., arătând că instanța de fond nu a vrut să

vadă că cererea de revizuire se încadrează la pct. 2 al art. 322 C. proc. civ., „instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut”.

Instanța de fond nu s-a

pronunțat asupra neacordării la timp a gradului didactic și a retrogradării

lectorului la asistent.

Intimatul-pârât a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului nefiind întrunite

prevederile art. 322 C. proc. civ.

Recursul nu este fondat.

Prin cererea de revizuire,

recurentul nu a indicat temeiul de drept al acțiunii formulate.

Instanța de fond a constatat

că nici unul dintre motivele prevăzute de art. 322 pct. 1-9 C. proc. civ., nu sunt întrunite în cauză.

În calea de atac a

recursului, revizuentul recurent a indicat drept motiv al revizuirii, art. 322 pct.

2 C. proc. civ. când instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.

Acțiunea ce a format

obiectul dosarului nr. 1954/2004 a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentința

civilă nr. 212/2004.

Din motivarea hotărârii

rezultă că judecătorul fondului a analizat faptul neacordării gradului didactic

solicitat sub toate aspectele: a conținutului adresei din 3 martie 2003, a referatului din 20 martie 2003 și a art. 34 alin. (7) și art. 35 alin. (3) din Legea nr. 128/1997.

Rezultă astfel

neîndeplinirea motivelor de revizuire invocate, art. 322 pct. 2 C. proc. civ., și implicit, neîndeplinirea motivelor de recurs, ce pot fi încadrate în prevederile art.

304