ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2870/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC TRACIA TRADE EXIM SRL Târgu Mureș, a chemat în judecată pe pârâta SC HUROPARK SRL Timișoara solicitând constatarea nulității absolute parțiale a contractului de colaborare, înlăturarea din participațiune a pârâtei și obligarea acesteia la cheltuieli de judecată, acțiune precizată la 17 ianuarie 2005 în sensul că pârâți sunt și Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș și Primăria Târgu Mureș. Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr. 18/C din 13 februarie 2006, a respins acțiunea și a obligat pe reclamantă la 700 lei cheltuieli de judecată către pârâtă. Instanța de fond a reținut în esență că pârâta dispune de dreptul de distribuire a Know-how sistem de parcare Tell Park prin cumpărarea drepturilor de la Orpark Ltd Tel Aviv, iar în contractul de asociere încheiat și-a îndeplinit obligațiile de a pune la dispoziție licența.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 141 din 16 iunie 2006, a respins apelul reclamantei și a admis apelul pârâtei în privința cheltuielilor de judecată, obligând pe reclamantă la 19200 lei la instanța de fond și 40 lei în apel. Instanța a considerat că prin clauzele contractuale, pârâta s-a obligat să pună la dispoziție licența de funcționare Tell Park, pe care părțile au cunoscut-o înainte de semnarea contractului, astfel încât nu se poate avea în vedere cauza ilicită sau invocată a contractului de colaborare după cum nu s-a exclus participarea pârâtei la pierderi ci acestea au fost numai limitate la bugetul previzionat. În privința criticilor legate de executarea contractului, Curte de apel a considerat că nu pot fi cauze de nulitate ci numai motive de reziliere a contractului.

Referitor la cheltuieli de judecată raportate de pârâtă, curtea de apel a reținut că aceasta a făcut dovada, cu onorariile de avocat și expert precum și cu deplasările efectuate, o sumă de 19200 lei. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 și 9. Recurenta susține că instanța de apel a încălcat formele de procedură respingând nemotivat cererea pentru lipsă de apărare, întemeiată pe dispozițiile art. 156 C. proc. civ., amânând pronunțarea până la 26 iunie 2006 când s-a pronunțat în ședința de la camera de consiliu.

Pe de altă parte, instanța nu a înțeles noțiunea de Know-how preluând concluziile experților, fără însă a ține cont de expunerea de motive înregistrată în anul 1999 la Primăria Târgu Mureș care prevedea exploatarea pe bază de licență a unui sistem de parcare cu taxă în zone delimitate cu indicatoare care presupuneau folosirea unor tichete și a unor programe de calcul, pot fi protejate conform Legii nr. 8/1996. Întrucât nu a dispus de drepturi protejate pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile. Alături de cauza ilicită, susține recurenta și consimțământul viciat de eroare asupra substanței obiectului convenției, dar și existența unei clauze leonine ce exonera pârâtele de plata pierderilor în condițiile în care cheltuielile nu depășeau 40% din venituri.

Ultima critică a deciziei atacate au în vedere greșita aplicare a legii în sensul că drepturile și obligațiile părților în privința participării SC HUROPARK SRL se subsumau unui contract de franciză. Prin concluziile scrise, intimata pârâtă SC HUROPARK SRL a evocat excepția prescripției extinctive a acțiunii în anulare. Față de caracterul absolut al nulității cu care instanțele au fost învestite, excepția este neîntemeiată și va fi respinsă. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune. Prevederile art. 156 C. proc. civ. dau posibilitatea instanței să acorde un singur termen pentru lipsă de apărare temeinic susținută, iar când refuză amânarea este obligată să amâne pronunțarea, la cererea părți, în vederea depunerii concluziilor scrise.

În aceeași măsură dispozițiile art. 256 C. proc. civ. stabilesc procedura deliberării: după sfârșitul dezbaterilor, judecătorii chibzuiesc în secret fie în ședință, fie în camera de consiliu iar pronunțarea hotărârii se face în ședință publică (art. 261 pct. 8 C. proc. civ.). Nici o regulă procedurală nu a fost încălcată de curtea de apel prin deliberarea în camera de consiliu și pronunțarea în ședință publică, a hotărârii luate.

Noțiunea Know-how este definitivă de cunoștințe tehnice nebrevetate, dar transmisibile prezentând o noutate numai relativă și subiectivă sintetic exprimate prin expresia „faptul de a ști cum să procedezi” (the Know how to do it”) Cuprinzând abilitatea tehnică și grija cu care este pus în practică un procedeu deja cunoscut, transmiterea asistenței tehnice și optimizarea punerii în aplicație a procedeelor utilizate, Know-how-ul este caracterizat prin noutate și secret, dar nu în sensul în care aceste caracteristici sunt considerate în privința brevetelor ori a secretului de fabricație. Noutatea brevetului se stabilește în raport cu stadiul cunoscut al tehnicii și are un caracter absolut în timp ce noutatea Know how-ului este raportată la persoana sau întreprinderea care vrea să îl dobândească.

De aceea licența de funcționare, prevăzută în art. 4 lit. c (a) nu era necesară, pârâta SC HUROPARK SRL punând la dispoziție în cadrul contractului, cunoștințele tehnice și abilitatea cedate acesteia la 18 decembrie 1998, prin contract de către Varimex Kiilkereskedelmi Kft. Instanțele de fond judicios au considerat îndeplinită condiția prevăzută de prevederea contractuală cât timp la 29 septembrie 1998, proprietarul inițial al Know-How-ului a brevetat pentru România sistemul de parcare iar pârâta SC HUROPARK SRL a achiziționat dreptul de utilizare, a pus la dispoziția asocierii acest drept și a implementat programele de exploatare instruind personalul implicat și livrând la prețul convenit tichetele, până la momentul suspendării plăților.

În această situație evocarea prevederilor art. 948, 954 și 966 C. civ. privind cauza inexistentă sau falsă și consimțământul viciat nu-și mai găsesc suportul, în condițiile în care părțile aveau cunoștință de sistemul Tellpark prin studiul de fezabilitate realizat și oferta comună înaintată primăriei. Pe de altă parte, prevederile art. 1513 alin. (2) C. civ. sancționează cu nulitatea convenția prin care s-a stipulat ca unul sau mai mulți asociați să fie scutiți de a participa la pierdere. Art. 5 din contract nu a prevăzut însă scutirea de participare la pierdere ci a limitat aceasta la bugetul previzionat. Astfel niciunul din asociați nu a fost scutit de participare la pierdere pentru a concluziona la existența clauzei leonine.

Faptul că obiectul contractului, drepturile și obligațiile părților se subsumează unui contract de franciză, deși expus numai în această cale de atac, nu modifică considerentele pentru care instanțele de fond au pronunțat soluții legale și temeinice. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 141 din 16 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC T.T.E. SRL Târgu Mureș împotriva deciziei nr. 141 din 16 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 2 octombrie 2007.