ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2870/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2870/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC TRACIA TRADE
EXIM SRL Târgu Mureș, a chemat în judecată pe pârâta SC HUROPARK SRL Timișoara
solicitând constatarea nulității absolute parțiale a contractului de colaborare,
înlăturarea din participațiune a pârâtei și obligarea acesteia la cheltuieli de
judecată, acțiune precizată la 17 ianuarie 2005 în sensul că pârâți sunt și
Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș și Primăria Târgu Mureș.
Tribunalul Mehedinți, prin
sentința nr. 18/C din 13 februarie 2006, a respins acțiunea și a obligat pe reclamantă la 700 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Instanța de fond a reținut
în esență că pârâta dispune de dreptul de distribuire a Know-how sistem de
parcare Tell Park prin cumpărarea drepturilor de la Orpark Ltd Tel Aviv, iar în contractul de asociere încheiat și-a îndeplinit obligațiile de a
pune la dispoziție licența.
Curtea de Apel Craiova, prin
decizia nr. 141 din 16 iunie 2006, a respins apelul reclamantei și a admis
apelul pârâtei în privința cheltuielilor de judecată, obligând pe reclamantă la
19200 lei la instanța de fond și 40 lei în apel.
Instanța a considerat că
prin clauzele contractuale, pârâta s-a obligat să pună la dispoziție licența de
funcționare Tell Park, pe care părțile au cunoscut-o înainte de semnarea
contractului, astfel încât nu se poate avea în vedere cauza ilicită sau
invocată a contractului de colaborare după cum nu s-a exclus participarea pârâtei
la pierderi ci acestea au fost numai limitate la bugetul previzionat.
În privința criticilor
legate de executarea contractului, Curte de apel a considerat că nu pot fi
cauze de nulitate ci numai motive de reziliere a contractului.
Referitor la cheltuieli de
judecată raportate de pârâtă, curtea de apel a reținut că aceasta a făcut
dovada, cu onorariile de avocat și expert precum și cu deplasările efectuate, o
sumă de 19200 lei.
Împotriva deciziei astfel
pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.
5, 8 și 9.
Recurenta susține că
instanța de apel a încălcat formele de procedură respingând nemotivat cererea
pentru lipsă de apărare, întemeiată pe dispozițiile art. 156 C. proc. civ.,
amânând pronunțarea până la 26 iunie 2006 când s-a pronunțat în ședința de la
camera de consiliu.
Pe de altă parte, instanța
nu a înțeles noțiunea de Know-how preluând concluziile experților, fără însă a
ține cont de expunerea de motive înregistrată în anul 1999 la Primăria Târgu Mureș care prevedea exploatarea pe bază de licență a unui sistem de parcare cu
taxă în zone delimitate cu indicatoare care presupuneau folosirea unor tichete
și a unor programe de calcul, pot fi protejate conform Legii nr. 8/1996.
Întrucât nu a dispus de
drepturi protejate pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile.
Alături de cauza ilicită,
susține recurenta și consimțământul viciat de eroare asupra substanței
obiectului convenției, dar și existența unei clauze leonine ce exonera pârâtele
de plata pierderilor în condițiile în care cheltuielile nu depășeau 40% din
venituri.
Ultima critică a deciziei
atacate au în vedere greșita aplicare a legii în sensul că drepturile și
obligațiile părților în privința participării SC HUROPARK SRL se subsumau unui
contract de franciză.
Prin concluziile scrise,
intimata pârâtă SC HUROPARK SRL a evocat excepția prescripției extinctive a
acțiunii în anulare.
Față de caracterul absolut
al nulității cu care instanțele au fost învestite, excepția este neîntemeiată
și va fi respinsă.
Recursul este nefondat și va
fi respins pentru considerentele ce se vor expune.
Prevederile art. 156 C.
proc. civ. dau posibilitatea instanței să acorde un singur termen pentru lipsă
de apărare temeinic susținută, iar când refuză amânarea este obligată să amâne
pronunțarea, la cererea părți, în vederea depunerii concluziilor scrise.
În aceeași măsură
dispozițiile art. 256 C. proc. civ. stabilesc procedura deliberării: după
sfârșitul dezbaterilor, judecătorii chibzuiesc în secret fie în ședință, fie în
camera de consiliu iar pronunțarea hotărârii se face în ședință publică (art. 261
pct. 8 C. proc. civ.).
Nici o regulă procedurală nu
a fost încălcată de curtea de apel prin deliberarea în camera de consiliu și
pronunțarea în ședință publică, a hotărârii luate.
Noțiunea Know-how este
definitivă de cunoștințe tehnice nebrevetate, dar transmisibile prezentând o
noutate numai relativă și subiectivă sintetic exprimate prin expresia „faptul
de a ști cum să procedezi” (the Know how to do it”)
Cuprinzând abilitatea
tehnică și grija cu care este pus în practică un procedeu deja cunoscut,
transmiterea asistenței tehnice și optimizarea punerii în aplicație a
procedeelor utilizate, Know-how-ul este caracterizat prin noutate și secret,
dar nu în sensul în care aceste caracteristici sunt considerate în privința
brevetelor ori a secretului de fabricație.
Noutatea brevetului se
stabilește în raport cu stadiul cunoscut al tehnicii și are un caracter absolut
în timp ce noutatea Know how-ului este raportată la persoana sau întreprinderea
care vrea să îl dobândească.
De aceea licența de
funcționare, prevăzută în art. 4 lit. c (a) nu era necesară, pârâta SC HUROPARK
SRL punând la dispoziție în cadrul contractului, cunoștințele tehnice și abilitatea
cedate acesteia la 18 decembrie 1998, prin contract de către Varimex
Kiilkereskedelmi Kft.
Instanțele de fond judicios
au considerat îndeplinită condiția prevăzută de prevederea contractuală cât
timp la 29 septembrie 1998, proprietarul inițial al Know-How-ului a brevetat
pentru România sistemul de parcare iar pârâta SC HUROPARK SRL a achiziționat
dreptul de utilizare, a pus la dispoziția asocierii acest drept și a
implementat programele de exploatare instruind personalul implicat și livrând
la prețul convenit tichetele, până la momentul suspendării plăților.
În această situație evocarea
prevederilor art. 948, 954 și 966 C. civ. privind cauza inexistentă sau falsă
și consimțământul viciat nu-și mai găsesc suportul, în condițiile în care
părțile aveau cunoștință de sistemul Tellpark prin studiul de fezabilitate
realizat și oferta comună înaintată primăriei.
Pe de altă parte,
prevederile art. 1513 alin. (2) C. civ. sancționează cu nulitatea convenția
prin care s-a stipulat ca unul sau mai mulți asociați să fie scutiți de a
participa la pierdere. Art. 5 din contract nu a prevăzut însă scutirea de
participare la pierdere ci a limitat aceasta la bugetul previzionat. Astfel
niciunul din asociați nu a fost scutit de participare la pierdere pentru a
concluziona la existența clauzei leonine.
Faptul că obiectul
contractului, drepturile și obligațiile părților se subsumează unui contract de
franciză, deși expus numai în această cale de atac, nu modifică considerentele
pentru care instanțele de fond au pronunțat soluții legale și temeinice.
Așa fiind, în temeiul
dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va
respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 141 din 16 iunie
2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de reclamanta SC T.T.E. SRL Târgu Mureș împotriva deciziei nr.
141 din 16 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 2 octombrie 2007.