ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2870/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC TRACIA TRADE

EXIM SRL Târgu Mureș, a chemat în judecată pe pârâta SC HUROPARK SRL Timișoara

solicitând constatarea nulității absolute parțiale a contractului de colaborare,

înlăturarea din participațiune a pârâtei și obligarea acesteia la cheltuieli de

judecată, acțiune precizată la 17 ianuarie 2005 în sensul că pârâți sunt și

Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș și Primăria Târgu Mureș.

Tribunalul Mehedinți, prin

sentința nr. 18/C din 13 februarie 2006, a respins acțiunea și a obligat pe reclamantă la 700 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.

Instanța de fond a reținut

în esență că pârâta dispune de dreptul de distribuire a Know-how sistem de

parcare Tell Park prin cumpărarea drepturilor de la Orpark Ltd Tel Aviv, iar în contractul de asociere încheiat și-a îndeplinit obligațiile de a

pune la dispoziție licența.

Curtea de Apel Craiova, prin

decizia nr. 141 din 16 iunie 2006, a respins apelul reclamantei și a admis

apelul pârâtei în privința cheltuielilor de judecată, obligând pe reclamantă la

19200 lei la instanța de fond și 40 lei în apel.

Instanța a considerat că

prin clauzele contractuale, pârâta s-a obligat să pună la dispoziție licența de

funcționare Tell Park, pe care părțile au cunoscut-o înainte de semnarea

contractului, astfel încât nu se poate avea în vedere cauza ilicită sau

invocată a contractului de colaborare după cum nu s-a exclus participarea pârâtei

la pierderi ci acestea au fost numai limitate la bugetul previzionat.

În privința criticilor

legate de executarea contractului, Curte de apel a considerat că nu pot fi

cauze de nulitate ci numai motive de reziliere a contractului.

Referitor la cheltuieli de

judecată raportate de pârâtă, curtea de apel a reținut că aceasta a făcut

dovada, cu onorariile de avocat și expert precum și cu deplasările efectuate, o

sumă de 19200 lei.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

5, 8 și 9.

Recurenta susține că

instanța de apel a încălcat formele de procedură respingând nemotivat cererea

pentru lipsă de apărare, întemeiată pe dispozițiile art. 156 C. proc. civ.,

amânând pronunțarea până la 26 iunie 2006 când s-a pronunțat în ședința de la

camera de consiliu.

Pe de altă parte, instanța

nu a înțeles noțiunea de Know-how preluând concluziile experților, fără însă a

ține cont de expunerea de motive înregistrată în anul 1999 la Primăria Târgu Mureș care prevedea exploatarea pe bază de licență a unui sistem de parcare cu

taxă în zone delimitate cu indicatoare care presupuneau folosirea unor tichete

și a unor programe de calcul, pot fi protejate conform Legii nr. 8/1996.

Întrucât nu a dispus de

drepturi protejate pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile.

Alături de cauza ilicită,

susține recurenta și consimțământul viciat de eroare asupra substanței

obiectului convenției, dar și existența unei clauze leonine ce exonera pârâtele

de plata pierderilor în condițiile în care cheltuielile nu depășeau 40% din

venituri.

Ultima critică a deciziei

atacate au în vedere greșita aplicare a legii în sensul că drepturile și

obligațiile părților în privința participării SC HUROPARK SRL se subsumau unui

contract de franciză.

Prin concluziile scrise,

intimata pârâtă SC HUROPARK SRL a evocat excepția prescripției extinctive a

acțiunii în anulare.

Față de caracterul absolut

al nulității cu care instanțele au fost învestite, excepția este neîntemeiată

și va fi respinsă.

Recursul este nefondat și va

fi respins pentru considerentele ce se vor expune.

Prevederile art. 156 C.

proc. civ. dau posibilitatea instanței să acorde un singur termen pentru lipsă

de apărare temeinic susținută, iar când refuză amânarea este obligată să amâne

pronunțarea, la cererea părți, în vederea depunerii concluziilor scrise.

În aceeași măsură

dispozițiile art. 256 C. proc. civ. stabilesc procedura deliberării: după

sfârșitul dezbaterilor, judecătorii chibzuiesc în secret fie în ședință, fie în

camera de consiliu iar pronunțarea hotărârii se face în ședință publică (art. 261

pct. 8 C. proc. civ.).

Nici o regulă procedurală nu

a fost încălcată de curtea de apel prin deliberarea în camera de consiliu și

pronunțarea în ședință publică, a hotărârii luate.

Noțiunea Know-how este

definitivă de cunoștințe tehnice nebrevetate, dar transmisibile prezentând o

noutate numai relativă și subiectivă sintetic exprimate prin expresia „faptul

de a ști cum să procedezi” (the Know how to do it”)

Cuprinzând abilitatea

tehnică și grija cu care este pus în practică un procedeu deja cunoscut,

transmiterea asistenței tehnice și optimizarea punerii în aplicație a

procedeelor utilizate, Know-how-ul este caracterizat prin noutate și secret,

dar nu în sensul în care aceste caracteristici sunt considerate în privința

brevetelor ori a secretului de fabricație.

Noutatea brevetului se

stabilește în raport cu stadiul cunoscut al tehnicii și are un caracter absolut

în timp ce noutatea Know how-ului este raportată la persoana sau întreprinderea

care vrea să îl dobândească.

De aceea licența de

funcționare, prevăzută în art. 4 lit. c (a) nu era necesară, pârâta SC HUROPARK

SRL punând la dispoziție în cadrul contractului, cunoștințele tehnice și abilitatea

cedate acesteia la 18 decembrie 1998, prin contract de către Varimex

Kiilkereskedelmi Kft.

Instanțele de fond judicios

au considerat îndeplinită condiția prevăzută de prevederea contractuală cât

timp la 29 septembrie 1998, proprietarul inițial al Know-How-ului a brevetat

pentru România sistemul de parcare iar pârâta SC HUROPARK SRL a achiziționat

dreptul de utilizare, a pus la dispoziția asocierii acest drept și a

implementat programele de exploatare instruind personalul implicat și livrând

la prețul convenit tichetele, până la momentul suspendării plăților.

În această situație evocarea

prevederilor art. 948, 954 și 966 C. civ. privind cauza inexistentă sau falsă

și consimțământul viciat nu-și mai găsesc suportul, în condițiile în care

părțile aveau cunoștință de sistemul Tellpark prin studiul de fezabilitate

realizat și oferta comună înaintată primăriei.

Pe de altă parte,

prevederile art. 1513 alin. (2) C. civ. sancționează cu nulitatea convenția

prin care s-a stipulat ca unul sau mai mulți asociați să fie scutiți de a

participa la pierdere. Art. 5 din contract nu a prevăzut însă scutirea de

participare la pierdere ci a limitat aceasta la bugetul previzionat. Astfel

niciunul din asociați nu a fost scutit de participare la pierdere pentru a

concluziona la existența clauzei leonine.

Faptul că obiectul

contractului, drepturile și obligațiile părților se subsumează unui contract de

franciză, deși expus numai în această cale de atac, nu modifică considerentele

pentru care instanțele de fond au pronunțat soluții legale și temeinice.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 141 din 16 iunie

2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta SC T.T.E. SRL Târgu Mureș împotriva deciziei nr.

141 din 16 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 2 octombrie 2007.