ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3510/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC A.D.P. SA Timișoara a acționat în judecată pe pârâtul K.F.S. (în cererea de recurs K.F.) pentru plata sumei de 3.192.000 lei cu titlu de taxe de penalizare pentru încălcarea prevederilor Regulamentului de funcționare a sistemului de parcare „Telpark”. Prin sentința nr. 19099 din 21 octombrie 2002, Judecătoria Timișoara a declinat, în favoarea Tribunalului Timiș, competența de soluționare a cauzei, reținând că parcarea de autovehicule este o activitate de prestări de servicii, prevăzută de Codul comercial. Tribunalul Timiș, la rândul său, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, prin sentința nr. 249 din 21 ianuarie 2003. Dosarul a fost trimis Curții de Apel Timișoara pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit între cele două instanțe.

Prin sentința nr. 14 din 26 februarie 2003, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a stabilit competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara. Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâtul K.F. a declarat recurs, susținând că soluția nu este legală, întrucât A.D.P. Timișoara, prin activitatea de prestări de servicii, constând în asigurarea parcării autovehiculelor, săvârșește fapte de comerț ce atrage competența tribunalului în judecarea unui atare litigiu. Recursul pârâtului este întemeiat. Potrivit art. 5 din Regulamentul de funcționare a sistemului de staționare „Telpark”, aprobat prin H.C.L. Timișoara nr. 136/1998, pentru staționarea autovehiculelor în perimetrele definite prin indicatoare de circulație speciale din municipiul Timișoara, fără tichet de parcare sau abonament, se sancționează prin perceperea unor taxe de penalizare.

Prin activitatea sa de prestări de servicii, reclamanta îndeplinește acte de comerț de natura celor prevăzute la art. 3 pct. 5 C. com., așa încât instanța competentă să judece litigiul dintre părți este, în speță, Tribunalul Timiș. În considerarea celor ce preced, recursul pârâtului se va admite, se va modifica hotărârea recurată și competența soluționării cauzei se va stabili în favoarea Tribunalului Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul K.F. împotriva sentinței nr. 14 din 26 februarie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică, în sensul că stabilește competența de soluționare în favoarea Tribunalului Timiș. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 16 septembrie 2003.