ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 894/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 3 august 2007,

reclamanta SC M.R. SA Constanța a solicitat anularea avizului de inspecție

fiscală nr. 6239 din 9 iunie 2006 emis de pârâtul M.M.G.A. - Administrația

Fondului pentru Mediu, precum și a actelor administrative subsecvente și

obligarea pârâtului la plata de daune morale în sumă de 10.000 euro.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a susținut că inspecția fiscală efectuată în baza avizului contestat

a avut un caracter abuziv, fiind încălcate dispozițiile art. 103 din O.G. nr. 92/2003.

Pârâtul a depus întâmpinare

și a invocat excepția tardivității plângerii prealabile, solicitând admiterea

acestei excepții și respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 730/CA

din 18 octombrie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă,

fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția invocată de

pârât și a respins acțiunea, cu motivarea că plângerea prealabilă a fost

efectuată la data de 20 iunie 2007, după expirarea termenului prevăzut de art. 7

alin. (7) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamanta și a solicitat ca în temeiul art. 304 pct. 8 și pct.

9 C. proc. civ., să fie casată hotărârea atacată și să fie trimisă cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

Recurenta a susținut că

instanța de fond a admis în mod greșit excepția tardivității plângerii

prealabile, considerând că termenele legale prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004

se calculează de la data de 9 iunie 2006 când a fost emis actul contestat, deși

faptele prejudiciabile au avut caracter continuu și numai de la data de 8

ianuarie 2007 a avut posibilitatea să aprecieze dacă i-au fost vătămate

drepturi prevăzute de lege și dacă se adresează justiției pentru recunoașterea

drepturilor încălcate.

Recurenta a invocat și

omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra cererii de încetare a

inspecției fiscale, considerând că a fost interpretat în mod eronat actul dedus

judecății.

Motivul de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a fost invocat față de aplicarea dispozițiilor art.

7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, care au constituit temeiul admiterii

excepției de tardivitate și s-a arătat că aceste prevederi legale nu mai erau

incidente în cauză, fiind declarate neconstituționale prin Decizia nr. 797 din

27 septembrie 2007 pronunțată de Curtea Constituțională.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 109 alin. (2) C.

proc. civ. și art. 7 din Legea nr. 554/2004, procedura prealabilă

administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la

acțiune în contenciosul administrativ, a cărei neîndeplinire în termenele și

condițiile prevăzute de lege atrage inadmisibilitatea acțiunii.

În art. 7 alin. (1) și alin.

(7) din Legea nr. 554/2004 s-a prevăzut că termenul pentru formularea plângerii

prealabile este de 30 de zile de la data comunicării actului, dar nu mai târziu

de 6 luni de la data emiterii actului, în cazul unor motive temeinice.

Instanța de fond a aplicat

corect aceste prevederi legale, constatând întemeiat tardivitatea plângerii

prealabile formulată de recurenta-reclamantă la data de 20 iunie 2007 pentru

anularea avizului de inspecție fiscală nr. 6239 din 9 iunie 2006.

Prin acest aviz recurenta - reclamantă

a fost informată asupra începerii inspecției fiscale care s-a efectuat și

pentru care au fost întocmite actele administrative subsecvente indicate în

cererea de chemare în judecată.

Față de data la care a fost

emis avizul de inspecție fiscală și de faptul că nu a fost contestată

comunicarea lui, instanța de fond a constatat corect că la data de 20 iunie

2007, când a fost exercitat recursul grațios, expirase atât termenul de 30 de

zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cât și termenul de 6

luni prevăzut de art. 7 alin. (7) din aceeași lege.

Susținerea recurentei că

termenele legale de exercitare a recursului grațios se calculează în cauză de

la data de 8 ianuarie 2007, când a avut posibilitatea să aprecieze caracterul

vătămător al actului administrativ contestat, urmează a fi respinsă ca

neîntemeiată.

Această apărare nu a fost

argumentată prin existența unor motive temeinice, în sensul dispozițiilor art. 7

alin. (7) din Legea nr. 554/2004 și nici nu poate fi avută în vedere în

condițiile încălcării reglementării respective, prin depășirea termenului de 6

luni de la data emiterii actului.

Recurenta a considerat

eronat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de încetare a

inspecției fiscale, interpretând greșit actul juridic dedus judecății.

Obiectul cererii de chemare

în judecată a fost corect determinat și inadmisibilitatea acțiunii a fost

pronunțată pentru toate capetele de cerere, dat fiind că pentru toate s-a

formulat același recurs grațios și deci nu existau date și termene diferite

pentru soluționarea excepției de tardivitate.

Decizia nr. 797 din 27

septembrie 2007 prin care Curtea Constituțională a admis excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 a

fost neîntemeiat invocată în ultimul motiv de recurs, întrucât decizia a fost

publicată în M. Of. nr. 707 din 19 octombrie 2007, după pronunțarea sentinței

atacate, astfel că nu produce efecte juridice în cauză, potrivit art. 145 alin.

(4) din Constituția revizuită, care prevede că, de la data publicării,

deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Lipsa de efecte a acestei

decizii față de soluția pronunțată în cauză rezultă și din obiectul excepției

de neconstituționalitate admisă, constatându-se că dispozițiile art. 7 alin.

(7) din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituționale în măsura în care termenul de

6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de

persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un

act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept decât

destinatarul actului.

Recurenta-reclamantă nu

aparține categoriei de persoane pentru care s-a constatat

neconstituționalitatea textului de lege privind termenul de formulate a

plângerii prealabile de la data emiterii actului, fiind chiar destinatarul

actului respectiv.

Pentru considerentele

expuse, constatând că, potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate,

Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC M.R. SA împotriva sentinței nr. 730/CA din 18 octombrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 5 martie 2008.