ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1704/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, reclamanta B.D. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta C.P.M.B., anularea Hotărârii nr. 15349/627 din 5 septembrie 2005, să se

constate că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000 art. 1, lit. c) și

în consecință pârâta să fie obligată să emită o nouă hotărâre prin care să i se

recunoască calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că la 9 august 2005, a solicitat comisiei de specialitate din cadrul

pârâtei să se constate că îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr.

189/2000 și pe cale de consecință să i se stabilească calitatea de beneficiară

a acestei legi, însă, după analize sumare, cererea i-a fost respinsă pe

considerentul că nu a dovedit persecuția etnică invocată.

Reclamanta a mai opinat că hotărârea

emisă de pârâtă este nelegală, motivat de faptul că prin actele depuse în

susținerea cererii a făcut dovada încadrării în situația prevăzută de lege.

Prin sentința civilă nr. 104 din 18

ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, acțiunea reclamantei a fost admisă, instanța dispunând

anularea hotărârii atacate. Totodată instanța a obligat pârâta să stabilească

reclamantei calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c)

pentru perioada 6 august 1943 – 6 martie 1945 și să emită o nouă hotărâre în

acest sens cu acordarea drepturilor corespunzătoare, începând cu 1 septembrie

cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut, în esență, că potrivit probatoriului administrat, mama

reclamantei s-a refugiat la 10 august 1942 din localitatea Haieu, județ Bihor,

în localitatea Arad, unde a stat până la 1 decembrie 1945, reclamanta

născându-se la data de 6 august 1943, în perioada de refugiu a mamei sale.

Instanța a apreciat că în perioada

de refugiu, reclamanta a avut de suportat aceleași privațiuni, astfel încât

aceasta se încadrează în situația prevăzută de lege fiind îndrituită la

acordarea măsurilor reparatorii.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs C.P.M.B., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și

nelegalitate pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ. și art. 304

1

din același act normativ, opinând, pe de o parte, că

reclamanta s-a născut în Arad, așadar pe raza unui teritoriu aflat sub

administrația românească, iar, pe de altă parte, că de prevederile legii poate

beneficia persoana care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții etnice, prin strămutarea în altă localitate decât cea de domiciliu,

astfel încât copii concepuți ulterior strămutării, nu pot beneficia de

prevederile legii.

Înalta Curte de Casație si Justiție,

analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat

pentru considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

dispozițiile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul

mai sus menționat.

Este evident că legiuitorul

a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni

români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din

motive etnice, iar prin persoana persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod direct, cât și aceea asupra căreia s-au

răsfrânt consecințele acelei persecuții.

Acesta este și cazul

persoanelor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau

au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit

astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din aceasta situație. O

atare concluzie se desprinde din întreaga economie a actului normativ

aplicabil, fiind echitabilă acordarea drepturilor în speță, date fiind

condițiile vitrege în care aceste persoane s-au născut.

Din probatoriul administrat

în cauză, în speță înscrisurile depuse la dosarul de fond, rezultă că intimata

reclamantă se încadrează în situația prevăzută de lege, fiind îndrituită să

beneficieze de măsurile reparatorii în speță, situație dovedită de aceasta în

conformitate cu prevederile art. 6

1

din O.G. nr. 105/1999 și art. 4

din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin

H.G. nr. 127/2002.

Pentru considerentele

arătate, se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică,

iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

Totodată, Curtea apreciază

ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 C. proc. civ., astfel încât cererea formulată în acest sens urmează a fi admisă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.P.M.B. împotriva sentinței civile nr. 104 din 18 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la 1000 lei

cheltuieli de judecată către intimată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 martie 2007.