ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1449/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 29 aprilie 2008, reclamanta S.A. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului București, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, anularea Hotărârii nr. 16365/629 din 13 decembrie 2006 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri, în sensul rectificării datei de la care se acordă drepturile, respectiv începând cu luna următoare depunerii cererii (8 mai 2002), precum și repararea pagubei cauzate, daune morale de 20.000 lei. În motivarea acțiunii s-a arătat că, prin adresa nr. 3422 din 8 mai 2002, reclamanta a solicitat Casei de Pensii a Municipiului București, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, să se constate că are calitatea de persoană persecutată etnic și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea 189/2000.

S-a mai menționat că reclamanta a depus documentele necesare soluționării cererii, odată cu aceasta formulând cerere și sora reclamantei, T.C. Comisia pârâtă a respins cererea reclamantei prin Hotărârea nr. 7051/604 din 15 august 2003, motivat de faptul că aceasta nu are cetățenia română. Această hotărâre nu a fost comunicată reclamantei niciodată , iar la data de 30 decembrie 2005, când reclamanta a sosit în țară, a aflat despre respingerea cererii formulată la data de 8 mai 2008. La aceeași dată, a formulat contestație împotriva hotărârii nr. 7061/604/2003, iar la data de 23 ianuarie 2008 revenind, de asemenea în țară, a aflat că s-a emis decizia 174850 din 27 iunie 2007, prin care i se acordă indemnizația fără a-i fi comunicată hotărârea prin care i s-a stabilit calitatea de persoană persecutată etnic, conform Legii nr. 189/2000.

Se mai arată de reclamantă, că a luat cunoștință de cea de-a doua Hotărâre nr. 16365/629 din 13 decembrie 2006 la data de 23 aprilie 2008, a făcut dovada calității de cetățean român și a anexat-o la cererea de reanalizare a dosarului din 30 noiembrie 2005, așa încât această solicitare nu reprezintă o nouă cerere. Consideră reclamanta că Hotărârea nr. 16365/629 reprezintă răspunsul la cererea de revizuire formulată la data de 31 decembrie 2005. Se mai arată că, prejudiciul suportat de reclamantă este consecința directă a culpei pârâtei, care nu a comunicat în termenul legal hotărârea, nici nu a îndreptat eroarea strecurată și nici nu a soluționat cererea reclamantei timp de 6 ani.

Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2985 din 5 noiembrie 2008, a admis în parte acțiunea, a anulat hotărârea nr. 16365/629 din 13 decembrie 2006, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 7 septembrie 1940 – 6 martie 1945, începând de la data de 1 iunie 2002 și a respins cererea privind daunele morale, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin soluționarea contestației formulată de reclamantă împotriva hotărârii nr. 7051 din 15 august 2003, pârâta trebuia să revizuiască prima hotărâre și să-i acorde drepturile începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care s-a depus prima cerere (8 mai 2002), pârâta fiind în culpă pentru că nu i-a solicitat reclamantei documente care să clarifice chestiunea cetățeniei sale, cu atât mai mult cu cât, pe baza acelorași înscrisuri, cererea depusă de sora reclamantei a fost admisă. Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii, fiind invocată excepția puterii lucrului judecat.

Astfel, recurenta a susținut, în esență, în baza art. 1201 C. civ. și a art. 166 C. proc. civ., că excepția menționată ar fi întemeiată, în raport cu sentința civilă nr. 4479 din 28 mai 2008 a Tribunalului Municipiului București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, și cu sentința civilă nr. 2877 din 29 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Prin prima sentință menționată, tribunalul, susține recurenta, ar fi respins cererea reclamantei de pronunțare a unei încheieri irevocabile prin care Casa de Pensii a Municipiului București să fie obligată la emiterea unei hotărâri în sensul rectificării datei de la care să se acorde drepturile compensatorii, iar prin a doua sentință, Curtea de apel și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București și, constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Consideră recurenta că cererea formulată în cauză are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, „făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate”.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică. Deși recurenta a invocat drept fundamente ale excepției puterii de lucru judecat, două sentințe judecătorești, aceasta nu a atașat la dosar niciuna dintre aceste hotărâri și nici nu s-a prezentat la termenul fixat pentru judecarea recursului ca să dea lămuriri sau să depună actele menționate. Având în vedere că, din susținerile recurentei, ca și din cele ale intimatei-reclamante formulate prin întâmpinarea depusă, nu rezultă îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1201 C. civ.

și ale art. 166 C. proc. civ., invocate, precum și în lipsa unor dovezi în acest sens, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2985 din 5 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2009.