ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1449/2009

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la data de 29 aprilie 2008, reclamanta S.A. a solicitat,

în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului București, Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 189/2000, anularea Hotărârii nr. 16365/629 din 13 decembrie

2006 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri, în sensul rectificării

datei de la care se acordă drepturile, respectiv începând cu luna următoare

depunerii cererii (8 mai 2002), precum și repararea pagubei cauzate, daune

morale de 20.000 lei.

În

motivarea acțiunii s-a arătat că, prin adresa nr. 3422 din 8 mai 2002, reclamanta

a solicitat Casei de Pensii a Municipiului București, Comisia pentru aplicarea

Legii nr. 189/2000, să se constate că are calitatea de persoană persecutată

etnic și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea 189/2000.

S-a mai menționat că

reclamanta a depus documentele necesare soluționării cererii, odată cu aceasta

formulând cerere și sora reclamantei, T.C.

Comisia pârâtă a respins

cererea reclamantei prin Hotărârea nr. 7051/604 din 15 august 2003, motivat de faptul

că aceasta nu are cetățenia română. Această hotărâre nu a fost comunicată

reclamantei niciodată , iar la data de 30 decembrie 2005, când reclamanta a

sosit în țară, a aflat despre respingerea cererii formulată la data de 8 mai

iar la data de 23 ianuarie 2008 revenind, de asemenea în țară, a aflat că s-a

emis decizia 174850 din 27 iunie 2007, prin    care i se acordă indemnizația

fără a-i fi comunicată hotărârea prin care i s-a stabilit calitatea de persoană

persecutată etnic, conform Legii nr. 189/2000.

Se mai arată de reclamantă,

că a luat cunoștință de cea de-a doua Hotărâre nr. 16365/629 din 13 decembrie

2006 la data de 23 aprilie 2008, a făcut dovada calității de cetățean român și

a anexat-o la cererea de reanalizare a dosarului din 30 noiembrie 2005, așa

încât această solicitare nu reprezintă o nouă cerere.

Consideră reclamanta că

Hotărârea nr. 16365/629 reprezintă răspunsul la cererea de revizuire formulată

la data de 31 decembrie 2005.

Se mai arată că, prejudiciul

suportat de reclamantă este consecința directă a culpei pârâtei, care nu a

comunicat în termenul legal hotărârea, nici nu a îndreptat eroarea strecurată

și nici nu a soluționat cererea reclamantei timp de 6 ani.

Curtea de Apel București, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2985 din 5

noiembrie 2008, a admis în parte acțiunea, a anulat hotărârea nr. 16365/629 din

13 decembrie 2006, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască

reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 7 septembrie 1940 – 6 martie 1945, începând de la data de 1

iunie 2002 și a respins cererea privind daunele morale, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a

reținut că, prin soluționarea contestației formulată de reclamantă împotriva

hotărârii nr. 7051 din 15 august 2003, pârâta trebuia să revizuiască prima

hotărâre și să-i acorde drepturile începând cu data de 1 a lunii următoare

celei în care s-a depus prima cerere (8 mai 2002), pârâta fiind în culpă pentru

că nu i-a solicitat reclamantei documente care să clarifice chestiunea

cetățeniei sale, cu atât mai mult cu cât, pe baza acelorași înscrisuri, cererea

depusă de sora reclamantei a fost admisă.

Împotriva sus menționatei sentințe a

declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa de Pensii a Municipiului

București, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii

acțiunii, fiind invocată excepția puterii lucrului judecat.

Astfel, recurenta a susținut, în esență,

în baza art. 1201 C. civ. și a art. 166 C. proc. civ., că excepția menționată

ar fi întemeiată, în raport cu sentința civilă nr. 4479 din 28 mai 2008 a

Tribunalului Municipiului București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, și cu sentința civilă nr. 2877 din 29 octombrie 2008 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal.

Prin prima sentință menționată, tribunalul,

susține recurenta, ar fi respins cererea reclamantei de pronunțare a unei

încheieri irevocabile prin care Casa de Pensii a Municipiului București să fie

obligată la emiterea unei hotărâri în sensul rectificării datei de la care să

se acorde drepturile compensatorii, iar prin a doua sentință, Curtea de apel

și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București și, constatând ivit

conflict negativ de competență, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație

și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Consideră recurenta că cererea formulată

în cauză are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între

aceleași părți, „făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate”.

Examinând sentința atacată, în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și

cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică.

Deși recurenta a invocat drept fundamente

ale excepției puterii de lucru judecat, două sentințe judecătorești, aceasta nu

a atașat la dosar niciuna dintre aceste hotărâri și nici nu s-a prezentat la

termenul fixat pentru judecarea recursului ca să dea lămuriri sau să depună

actele menționate.

Având în vedere că, din susținerile

recurentei, ca și din cele ale intimatei-reclamante formulate prin întâmpinarea

depusă, nu rezultă îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1201 C. civ. și

ale art. 166 C. proc. civ., invocate, precum și în lipsa unor dovezi în acest

sens, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și, în temeiul art. 312

alin. (1) teza a doua C. proc. civ., îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa

de Pensii a Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2985 din 5

noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

martie 2009.