ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 516/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Moldova Nouă sub nr. 130/C/2001, reclamanta SC B. SRL Radimna a chemat în judecată pârâta C.C.Z. Oravița solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va da să se constate că au efectuat la Cabana Dunărea situată în Moldova Nouă, str.Pârvareca, proprietatea pârâtei, lucrări de investiții, construcții și dotări în valoare inițială de 75.000.000 lei începând din 1992 și până în prezent. Să oblige pârâta la plata contravalorii actulaizate a lucrărilor de construcții, reparații capitale și dotări, să dispună instituirea unui drept de retenție în favoarea reclamantei asupra întregului imobil până la achitarea integrală a contravalorii sumelor reactualizate, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 107 din 13 februarie 2001, Judecătoria Moldova Nouă a declinat competența soluționării acțiunii în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, competent din punct de vedere material. Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Caraș-Severin sub nr. 1135/COM/2001. Prin sentința civilă nr. 1538 din 2 iulie 2002, pronunțată în dosarul nr. 1135/COM/2001, Tribunalul Caraș – Severin a admis acțiunea reclamantei obligând pârâta să plătească acesteia suma de 883.963.000 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de investiții făcute la Cabana Dunărea; a dispus instituirea unui drept de retenție asupra imobilului până la achitarea debitului și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

În pronunțarea acestei sentințe, instanța de fond a reținut că în anul 1992, reclamanta a preluat în gestiune imobilul Cabana Dunărea, înscris în CF nr. 167 Măcești în baza Decretului nr. 101/1980. Ulterior, între părți a fost încheiat contractul de asociere nr. 77/1995 pe o durată de un an începând cu 1 ianuarie 2000, în baza căruia, reclamanta a efectuat reparații capitale absolut necesare pentru buna desfășurare a acivității. Lucrările au fost făcute cu consimțământul pârâtei conform contractelor încheiate între părți, urmând ca la sfârșitul perioadei pentru care s-a încheiat contractul, cel care a realizat lucrările să fie despăgubit de cel căruia îi rămân. Valoarea actualizată constatată prin expertiză este de 883.963.000 lei.

Prima instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 969 C. civ. și a instituit dreptul de retenție până la achitarea debitului în baza art. 1323 C. civ. A obligat pârâta la 5.695.000 lei cheltuieli de judecată. Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta potrivit art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 1199 din 18 noiembrie 2002 pronunțată în dosarul nr. 5619/COM/2002, a respins recursul declarat de pârâtă reținând că în mod corect prima instanță a aplicat dispozițiile art. 969 C. civ. existând convenții între părți cu privire la efectuarea lucrărilor.

S-a reținut că reclamanta a făcut dovada acordului pârâtei în efectuarea lucrărilor și că, deși prin cererea de recurs pârâta susține că adresa prin care se aprobă efectuarea lucrărilor nu este semnată de persoane cu funcție de decizie și nu se regăsește în evidența acesteia, pârâta nu a făcut dovada înscrierii în fals a acestui act, astfel că instanța nu poate dispune înlăturarea actului ca probă. Pârâta a promovat contestație în anulare împotriva deciziei Curții de Apel, înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 7268/COM/2002, care prin decizia civilă nr. 6/ R din 15 ianuarie 2003, pronunțată în dosarul nr. 7268/COM/2002, a respins contestația în anulare motivând că modul în care instanțele au interpretat probele administrate nu poate constitui motiv de admisibilitate a unei contestații în anulare.

La data de 14 octombrie 2003, pârâta a promovat cerere de revizuie înregistrată la Tribunalul Caraș-Severin, sub nr. 5812/2003 invocând împotriva sentinței civile nr. 1538 din 2 iulie 2002 pronunțată în dosarul nr. 1135/COM/2001 al Tribunalului Caraș-Severin, dispozițiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., deoarece prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Oravița din 22 septembrie 2003 pronunțată în dosarul nr. 124/P/2003 s-a dispus printre altele anularea adresei nr. 2 din 15 iunie 1997 a reclamantei, înscris depus la dosarul Tribunalului și avut în vedere de către acesta la soluționarea cauzei în fond. Prin sentința civilă nr. 619 din 1 martie 2004, Tribunalul Caraș-Severin admite cererea de revizuire formulată de către revizuenta C.C.Z.

Oravița în contradictoriu cu intimata SC B. SRL Radimna și schimbă în parte sentința civilă nr. 1538 din 2 iulie 2002, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. 1135/COM/2001, în sensul că admite în parte acțiunea comercială în pretenții formulată de intimata-reclamantă SC B. SRL, împotriva pârâtei revizuente Cooperativa de Consum Zonală Oravița. Constată că reclamanta a efectuat la Cabana Dunărea situată în Moldova Nouă str. Pârvareca, proprietatea pârâtei, lucrări de investiții în valoare de 189.460.000 lei. Obligă pârâta la plata contravalorii acestor lucrări. Respinge capătul de cerere referitor la celellate pretenții. Respinge cererea de instituire a unui drept de retenție asupra imobilului.

Obligă intimataSC B. SRL să plătească revizuientei 10.000.000 lei cheltuieli de judecată, cu titlu de onorariu avocat. În pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut următoarele: Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Oravița din 22 septembrie 2003 dată în dosarul nr. 1124/P/2003, s-a dispus ăn baza art. 245 lit. c) C. proc. pen. și art. 170 C. proc. pen., anularea adresei nr. 2 din 16 iunie 1997 declarată falsă. Această adresă emană de la SC B. SRL către C.C.Z. Oravița și a fost înregistrată de intimată sub nr. 2 din 16 iunie 1997. Prin adresă se solicită aprobarea de a introduce încălzire centrală cu cazan automatizat, de a se face reparații la instalația sanitară, de a se monta o pompă electrică, etc. În cursul cercetării penale, s-a dovedit că înscrisul nu a fost înregistrat la C.C.Z.

Oravița – revizuienta, deși înscrisul certifica faptul că lucrările se fac cu acordul prealabil al al acesteia pentru perioada următoare datei aprobării. În faza de urmărire penală, s-a dovedit că o parte dintre lucrări au fost deja executate începând cu anul 1992 regimul lor juridic fiind altul, astfel că adresa respectivă nu exprimă realitatea atestând fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului, procurorul reținând că înscrisul este fals, fiind incidente dispozițiile art. 322 pct. 4 teza a II-a C. proc. civ., întrucât înscrisul declarat fals, respectiv adresa nr. 2 din 16 iunie 1997 a stat la baza pronunțării hotărârii atacate. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 158 din 27 iunie 2006, a admis apelul declarat de intimata SC B. SRL Radimna împotriva sentinței civile nr. 619 din 1 martie 2003 pronunțată în dosarul nr. 5812/C/2003 a Tribunalului Caraș-Severin privind pe revizuenta C.C.Z.

Oravița și schimbă în parte hotărârea menționată în sensul că obligă pârâta revizuentă să plătească reclamantei-intimate suma de 54.374,52 lei (RON), reprezentând contravaloarea lucrărilor de investiții și menține celelalte obligații. Obligă pe revizuentă să plătească intimatei suma de 1000 lei (RON), cheltuieli de judecată, în apel. Instanța de control judiciar a reținut îndeplinită condiția existenței unui înscris falsificat, ca temei al cererii de revizuire și că reclamanta a solicitat aprobarea pentru lucrările de modernizare ce s-au impus pentru buna funcționare a spațiului obiect al asocierii, pe cheltuiala sa, că însă potrivit art. 16 din contractul de asociere încheiat de către părți pe perioada anului 2000, pentru investițiile făcute de o parte cu acordul celeilalte părți, neamortizate până la data încetării contractului, dacă prin contract nu s-a prevăzut altfel, și se vor acorda despăgubiri până la nivelul valorii reactualizate.

Deși mențiunea scrisă de aprobare de pe adresa la care s-a făcut referire anterior a fost anulată, prin aceeași hotărâre, s-a stabilit că, în ce privește restul conținutului actului acesta reflectă pe deplin realitatea și că, la data executării, lucrările s-au efectuat cu acordul proprietarului. Valoarea acestora a fost stabilită, potrivit expertizei efectuate de expertul tehnic Balaci Mircea, la suma de 543.745.200 lei. În temeiul art. 304 pct. 3, 9 C. proc. civ., revizuenta C.C.Z. Oravița a declarat recurs susținând că instanța a pronunțat o hotărâre cu încălcarea competenței altei instanțe. Recursul este fondat. În temeiul dispozițiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ., „Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită”.

Sentința a cărei revizuire s-a solicitat a fost supusă numai căii de atac a recursului, recurs ce a fost soluționat prin decizia civilă nr. 1199 din 18 noiembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara. În această situație, instanța de apel trebuia să pună în discuția contradictorie a părților calea de atac ce se putea exercita împotriva hotărârii pronunțată în revizuire, să califice calea de atac ca fiind apel și nu recurs. Pentru acest considerent, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) coroborat cu prevederile art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de revizuentă împotriva deciziei nr. 158 din 27 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, să caseze decizia atacată și să trimită cauza la Curtea de Apel Timișoara pentru soluționarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de revizuenta C.C.Z. ORAVIȚA , împotriva deciziei nr. 158 din 27 iunie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Casează decizia atacată și trimite cauza la Curtea de Apel Timișoara pentru soluționarea recursului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2007.