ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 516/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 516/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă
înregistrată la Judecătoria Moldova Nouă sub nr. 130/C/2001, reclamanta SC B. SRL
Radimna a chemat în judecată pârâta C.C.Z. Oravița solicitând instanței ca prin
hotărârea ce o va da să se constate că au efectuat la Cabana Dunărea situată în
Moldova Nouă, str.Pârvareca, proprietatea pârâtei, lucrări de investiții,
construcții și dotări în valoare inițială de 75.000.000 lei începând din 1992
și până în prezent.
Să oblige pârâta la plata
contravalorii actulaizate a lucrărilor de construcții, reparații capitale și
dotări, să dispună instituirea unui drept de retenție în favoarea reclamantei
asupra întregului imobil până la achitarea integrală a contravalorii sumelor
reactualizate, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 107
din 13 februarie 2001, Judecătoria Moldova Nouă a declinat competența
soluționării acțiunii în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, competent din
punct de vedere material. Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul
Caraș-Severin sub nr. 1135/COM/2001.
Prin sentința civilă nr. 1538
din 2 iulie 2002, pronunțată în dosarul nr. 1135/COM/2001, Tribunalul Caraș –
Severin a admis acțiunea reclamantei obligând pârâta să plătească acesteia suma
de 883.963.000 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de investiții făcute
la Cabana Dunărea; a dispus instituirea unui drept de retenție asupra
imobilului până la achitarea debitului și obligarea pârâtei la cheltuieli de
judecată.
În pronunțarea acestei
sentințe, instanța de fond a reținut că în anul 1992, reclamanta a preluat în
gestiune imobilul Cabana Dunărea, înscris în CF nr. 167 Măcești în baza
Decretului nr. 101/1980. Ulterior, între părți a fost încheiat contractul de
asociere nr. 77/1995 pe o durată de un an începând cu 1 ianuarie 2000, în baza
căruia, reclamanta a efectuat reparații capitale absolut necesare pentru buna
desfășurare a acivității. Lucrările au fost făcute cu consimțământul pârâtei
conform contractelor încheiate între părți, urmând ca la sfârșitul perioadei
pentru care s-a încheiat contractul, cel care a realizat lucrările să fie
despăgubit de cel căruia îi rămân. Valoarea actualizată constatată prin
expertiză este de 883.963.000 lei.
Prima instanță a reținut
incidența dispozițiilor art. 969 C. civ. și a instituit dreptul de retenție
până la achitarea debitului în baza art. 1323 C. civ. A obligat pârâta la
5.695.000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii a
declarat recurs pârâta potrivit art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
Curtea de Apel Timișoara,
prin decizia civilă nr. 1199 din 18 noiembrie 2002 pronunțată în dosarul nr. 5619/COM/2002,
a respins recursul declarat de pârâtă reținând că în mod corect prima instanță
a aplicat dispozițiile art. 969 C. civ. existând convenții între părți cu
privire la efectuarea lucrărilor. S-a reținut că reclamanta a făcut dovada
acordului pârâtei în efectuarea lucrărilor și că, deși prin cererea de recurs
pârâta susține că adresa prin care se aprobă efectuarea lucrărilor nu este
semnată de persoane cu funcție de decizie și nu se regăsește în evidența
acesteia, pârâta nu a făcut dovada înscrierii în fals a acestui act, astfel că
instanța nu poate dispune înlăturarea actului ca probă.
Pârâta a promovat
contestație în anulare împotriva deciziei Curții de Apel, înregistrată la
Curtea de Apel Timișoara sub nr. 7268/COM/2002, care prin decizia civilă nr. 6/
R din 15 ianuarie 2003, pronunțată în dosarul nr. 7268/COM/2002, a respins
contestația în anulare motivând că modul în care instanțele au interpretat
probele administrate nu poate constitui motiv de admisibilitate a unei
contestații în anulare.
La data de 14 octombrie
2003, pârâta a promovat cerere de revizuie înregistrată la Tribunalul
Caraș-Severin, sub nr. 5812/2003 invocând împotriva sentinței civile nr. 1538
din 2 iulie 2002 pronunțată în dosarul nr. 1135/COM/2001 al Tribunalului
Caraș-Severin, dispozițiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., deoarece prin
Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Oravița din 22 septembrie 2003
pronunțată în dosarul nr. 124/P/2003 s-a dispus printre altele anularea adresei
nr. 2 din 15 iunie 1997 a reclamantei, înscris depus la dosarul Tribunalului și
avut în vedere de către acesta la soluționarea cauzei în fond.
Prin sentința civilă nr. 619
din 1 martie 2004, Tribunalul Caraș-Severin admite cererea de revizuire
formulată de către revizuenta C.C.Z. Oravița în contradictoriu cu intimata SC B.
SRL Radimna și schimbă în parte sentința civilă nr. 1538 din 2 iulie 2002,
pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. 1135/COM/2001, în sensul
că admite în parte acțiunea comercială în pretenții formulată de
intimata-reclamantă SC B. SRL, împotriva pârâtei revizuente Cooperativa de
Consum Zonală Oravița.
Constată că reclamanta a
efectuat la Cabana Dunărea situată în Moldova Nouă str. Pârvareca, proprietatea
pârâtei, lucrări de investiții în valoare de 189.460.000 lei.
Obligă pârâta la plata
contravalorii acestor lucrări.
Respinge capătul de cerere
referitor la celellate pretenții.
Respinge cererea de
instituire a unui drept de retenție asupra imobilului. Obligă intimataSC B. SRL
să plătească revizuientei 10.000.000 lei cheltuieli de judecată, cu titlu de
onorariu avocat.
În pronunțarea acestei
soluții, instanța a reținut următoarele:
Prin Ordonanța Parchetului
de pe lângă Judecătoria Oravița din 22 septembrie 2003 dată în dosarul nr. 1124/P/2003,
s-a dispus ăn baza art. 245 lit. c) C. proc. pen. și art. 170 C. proc. pen.,
anularea adresei nr. 2 din 16 iunie 1997 declarată falsă. Această adresă emană
de la SC B. SRL către C.C.Z. Oravița și a fost înregistrată de intimată sub nr.
2 din 16 iunie 1997. Prin adresă se solicită aprobarea de a introduce încălzire
centrală cu cazan automatizat, de a se face reparații la instalația sanitară,
de a se monta o pompă electrică, etc.
În cursul cercetării penale,
s-a dovedit că înscrisul nu a fost înregistrat la C.C.Z. Oravița – revizuienta,
deși înscrisul certifica faptul că lucrările se fac cu acordul prealabil al al
acesteia pentru perioada următoare datei aprobării.
În faza de urmărire penală,
s-a dovedit că o parte dintre lucrări au fost deja executate începând cu anul
1992 regimul lor juridic fiind altul, astfel că adresa respectivă nu exprimă
realitatea atestând fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului,
procurorul reținând că înscrisul este fals, fiind incidente dispozițiile art. 322
pct. 4 teza a II-a C. proc. civ., întrucât înscrisul declarat fals, respectiv
adresa nr. 2 din 16 iunie 1997 a stat la baza pronunțării hotărârii atacate.
Curtea de Apel Timișoara, secția
comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 158 din 27
iunie 2006, a admis apelul declarat de intimata SC B. SRL Radimna împotriva
sentinței civile nr. 619 din 1 martie 2003 pronunțată în dosarul nr. 5812/C/2003
a Tribunalului Caraș-Severin privind pe revizuenta C.C.Z. Oravița și schimbă în
parte hotărârea menționată în sensul că obligă pârâta revizuentă să plătească
reclamantei-intimate suma de 54.374,52 lei (RON), reprezentând contravaloarea
lucrărilor de investiții și menține celelalte obligații. Obligă pe revizuentă
să plătească intimatei suma de 1000 lei (RON), cheltuieli de judecată, în apel.
Instanța de control judiciar
a reținut îndeplinită condiția existenței unui înscris falsificat, ca temei al
cererii de revizuire și că reclamanta a solicitat aprobarea pentru lucrările de
modernizare ce s-au impus pentru buna funcționare a spațiului obiect al
asocierii, pe cheltuiala sa, că însă potrivit art. 16 din contractul de
asociere încheiat de către părți pe perioada anului 2000, pentru investițiile
făcute de o parte cu acordul celeilalte părți, neamortizate până la data
încetării contractului, dacă prin contract nu s-a prevăzut altfel, și se vor
acorda despăgubiri până la nivelul valorii reactualizate.
Deși mențiunea scrisă de
aprobare de pe adresa la care s-a făcut referire anterior a fost anulată, prin
aceeași hotărâre, s-a stabilit că, în ce privește restul conținutului actului
acesta reflectă pe deplin realitatea și că, la data executării, lucrările s-au
efectuat cu acordul proprietarului. Valoarea acestora a fost stabilită,
potrivit expertizei efectuate de expertul tehnic Balaci Mircea, la suma de
543.745.200 lei.
În temeiul art. 304 pct. 3,
9 C. proc. civ., revizuenta C.C.Z. Oravița a declarat recurs susținând că
instanța a pronunțat o hotărâre cu încălcarea competenței altei instanțe.
Recursul este fondat.
În temeiul dispozițiilor art.
328 alin. (1) C. proc. civ., „Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă
căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită”.
Sentința a cărei revizuire
s-a solicitat a fost supusă numai căii de atac a recursului, recurs ce a fost
soluționat prin decizia civilă nr. 1199 din 18 noiembrie 2002 pronunțată de
Curtea de Apel Timișoara.
În această situație,
instanța de apel trebuia să pună în discuția contradictorie a părților calea de
atac ce se putea exercita împotriva hotărârii pronunțată în revizuire, să
califice calea de atac ca fiind apel și nu recurs.
Pentru acest considerent, în
temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) coroborat cu prevederile art. 313 C.
proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de revizuentă
împotriva deciziei nr. 158 din 27 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel
Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, să caseze decizia
atacată și să trimită cauza la Curtea de Apel Timișoara pentru soluționarea
recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
revizuenta C.C.Z. ORAVIȚA
, împotriva deciziei nr. 158
din 27 iunie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios
administrativ.
Casează decizia
atacată și trimite cauza la Curtea de Apel Timișoara pentru soluționarea
recursului.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 2 februarie 2007.