ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3652/2007

Prin încheierea din 26 iunie 2007, pronunțată în dosarul nr. 33757/3/2006

(nr. vechi 1162/2007), Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus, în

baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc.

pen., menținerea stării de arest preventiv a inculpatului J.P., deținut în baza

mandatului de arestare preventivă nr. 19/ UP din 6 iunie 2006, emis de Curtea

de Apel București, secția I penală.

Pentru a pronunța astfel, Curtea de Apel București a reținut că

temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului J.P. subzistă

și că lăsarea acestuia în stare de libertate ar prezenta pericol concret pentru

ordinea publică.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul a

declarat recurs în termen

legal, solicitând judecarea sa

în stare de libertate, pe motivul că a colaborat cu organele judiciare pe tot

parcursul procesului penal.

La termenul de astăzi, atât apărătorul inculpatului cât și recurentul

inculpat au lăsat soluția la aprecierea instanței.

Examinând actele și lucrările dosarului, inclusiv din perspectiva

motivelor de recurs ce pot fi avute în vedere din oficiu, înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul inculpatului din considerentele ce se vor arăta

în cele ce urmează.

Curtea de Apel București, secția I penală, verificând temeiurile care

au stat la baza arestării preventive a inculpatului J.P. a constatat în mod

corect că acestea se mențin și că impun în continuare privarea de libertate a

inculpatului.

Totodată, Înalta Curte apreciază că în mod judicios Curtea de Apel

București a reținut că în cauză, față de natura și gravitatea faptei dedusă

judecății, inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, lăsarea

acestuia în stare de libertate putând determina un sentiment de insecuritate

pentru comunitate.

Împrejurarea că inculpatul a fost condamnat de prima instanță prin

sentința penală nr. 363/ A din 13 martie 2007 a Tribunalului București, secția

I penală, nu încalcă prezumția de nevinovăție de care inculpatul beneficiază

până la data când hotărârea va deveni

definitivă,

starea de arest fiind o măsură preventivă dictată de pericolul

izvorât

din natura și gravitatea faptei comise.

Pe cale de consecință, Înalta Curte consideră că încheierea din 26

iunie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală, este legală și

temeinică sub aspectul menținerii stării de arest a inculpatului J.P., în

conformitate cu dispozițiile art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc. pen. și la art. 5 din C.E.A.D.O.L.F., astfel că, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat și către apărătorul

desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul J.P. împotriva

încheierii din 26 iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I

penală, în dosarul nr. 33757/3/2006.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 iulie 2007.