ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3652/2007

Prin încheierea din 26 iunie 2007, pronunțată în dosarul nr. 33757/3/2006 (nr. vechi 1162/2007), Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus, în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., menținerea stării de arest preventiv a inculpatului J.P., deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 19/ UP din 6 iunie 2006, emis de Curtea de Apel București, secția I penală. Pentru a pronunța astfel, Curtea de Apel București a reținut că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului J.P. subzistă și că lăsarea acestuia în stare de libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs în termen legal, solicitând judecarea sa în stare de libertate, pe motivul că a colaborat cu organele judiciare pe tot parcursul procesului penal.

La termenul de astăzi, atât apărătorul inculpatului cât și recurentul inculpat au lăsat soluția la aprecierea instanței. Examinând actele și lucrările dosarului, inclusiv din perspectiva motivelor de recurs ce pot fi avute în vedere din oficiu, înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului din considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează. Curtea de Apel București, secția I penală, verificând temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului J.P. a constatat în mod corect că acestea se mențin și că impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Totodată, Înalta Curte apreciază că în mod judicios Curtea de Apel București a reținut că în cauză, față de natura și gravitatea faptei dedusă judecății, inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, lăsarea acestuia în stare de libertate putând determina un sentiment de insecuritate pentru comunitate.

Împrejurarea că inculpatul a fost condamnat de prima instanță prin sentința penală nr. 363/ A din 13 martie 2007 a Tribunalului București, secția I penală, nu încalcă prezumția de nevinovăție de care inculpatul beneficiază până la data când hotărârea va deveni definitivă, starea de arest fiind o măsură preventivă dictată de pericolul izvorât din natura și gravitatea faptei comise. Pe cale de consecință, Înalta Curte consideră că încheierea din 26 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală, este legală și temeinică sub aspectul menținerii stării de arest a inculpatului J.P., în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen. și la art. 5 din C.E.A.D.O.L.F., astfel că, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul va fi respins ca nefondat. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat și către apărătorul desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul J.P. împotriva încheierii din 26 iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 33757/3/2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iulie 2007.