ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2297/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2297/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1411
din 13 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. 1207/2/2006, a fost respinsă
ca neîntemeiată contestația formulată de S.R.T., împotriva deciziei nr. 7 din 5
ianuarie 2006 emisă de C.N.A., prin care reclamantei i-a fost aplicată
sancțiunea amenzii contravenționale.
Pentru a hotărî astfel, instanța
a reținut că faptele săvârșite de difuzorul T.V. în emisiunea T.S. din zilele
de 10, 17, 24 și 31 decembrie 2005 corespund contravențiilor prevăzute de art. 6
alin. (1) și art. 12 alin. (1) din Decizia normativă nr. 254/2004 privind
publicitatea și teleshoppingul, întrucât prezentarea batonului F.B. ca
supliment alimentar și promovarea firmei R.N. s-au realizat în alte emisiuni
decât cele de publicitate sau teleshopping.
Instanța a înlăturat și invocare
de către reclamantă a art. 91 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, reținând că C.N.A.
nu a încălcat aceste dispoziții, întrucât societatea fusese și anterior
sancționată pentru încălcarea prevederilor Legii audiovizualului.
Împotriva acestei sentințe a
formulat în termen recursul de față reclamanta, cererea fiind legal timbrată.
În motivarea cererii, recurenta
arată că, în raport cu definițiile date în Legea nr. 504/2002
„publicității" și „publicității mascate", faptele ei, descrise drept
abateri de la Legea audiovizualului, nu întrunesc condițiile legale pentru a fi
considerate una sau cealaltă dintre formele de publicitate.
Arată recurenta că batonul F.B.
este o denumire generică a batoanelor supliment alimentare și nu s-a insistat
asupra acestor tipuri de produse, nefiind individualizat ca produs și că pe
verso-ul raportului de monitorizare se prezintă produsul F.B.R. denumirea unui
bun individualizat care nu se regăsește în înregistrările audiovizuale și care
nu poate fi confundată cu denumirea generică a acestor produse.
Susține recurenta că
în emisiunea din 24 decembrie 2005 a fost promovată de firma R.N. prin
prezentarea de imagini dintr-o sală de sport pe ai cărei pereți erau afișate
postere inscripționate cu denumirea R.N., iar sportivii care participau la
competiția sportivă televizată purtau tricouri inscripționate cu numele
sponsorilor, dar că acestea sunt imagini ce însoțesc toate competițiile sportive
televizate.
Consideră recurenta că aceste
activități nu constituie publicitate pentru că T.R. nu a încheiat nici un
contract de publicitate în schimbul unui tarif, cu scopul de a promova
furnizarea de bunuri, astfel cum este definită activitatea de publicitate, iar
C.N.A. nu a depus nici o dovadă că activitatea de publicitate considerată ca
fiind nelegală s-a făcut în baza unui contract comercial încheiat între T.R.,
ca prestator de servicii de difuzare a publicității și beneficiarul de
publicitate. Arată recurenta că prestatorul de servicii de publicitate nu a
fost T.R., ci doar proprietarul sălii din care s-a desfășurat transmisiunea
emisiunii.
Consideră recurenta că aceste
activități nu reprezintă nici publicitate mascată, întrucât nu întrunesc cele
trei condiții prevăzute de lege, iar în statele U.E. o astfel de publicitate,
cu caracter indirect și neintenționat, realizată de pe marginea spațiului de
desfășurare a evenimentului sportiv, nu este considerată publicitate.
Arată recurenta că și
Comisia Europeană, în interpretarea dată de Brussels, 23 aprilie 2004, privind
aspecte ale publicității televizate în D.T.F. a stabilit că: „Intenția este
criteriul pentru interzicerea publicității indirecte, distincția dintre
publicitatea indirectă, neintenționată și referirea directă la bunuri,
servicii, mărci sau nume ale agenților economici putând fi dificil de făcut de
către state. Tocmai de aceea, Comisia consideră că trebuie să se aplice
criteriul proeminenței nejustificate pentru bunurile, serviciile, mărcile și
numele companiilor.
Filmarea proeminent
nejustificată poate fi rezultatul prezenței produselor publicitare în prim plan
sau într-o manieră directă.. să îndeplinească trei condiții:
- să fie radiodifuzată
intenționat de postul T.V.
- să servească evident unui scop
publicitar și
- să poată induce în eroare
publicul cu privire la natura ei".
Arată recurenta dacă cel puțin
una dintre acestei trei condiții nu este îndeplinită, atunci prezentarea de
produse în cauză nu poate fi calificată drept publicitate clandestină. Prin
urmare, atunci când prezentă pe ecran a produselor publicitare nu apare în scop
intenționat publicitar (proeminenta nejustificată) ci ca efect secundar al
filmării evenimentului transmis (în speță, unul sportiv) nu suntem în prezența
unei publicități televizate și, cu atât mai puțin, a uneia clandestine, deci
prohibite și sancționabile.
Consideră recurenta că instanța
de fond face confuzie între publicitate și sponsorizare.
Susține recurenta că art. 20 din
Decizia nr. 254/2004 prevede că emisiunile sponsorizate vor respecta regulile
generale despre modul cum se face prezentarea sponsorilor, a numelor, siglei,
logo-ului, numelui, imaginii unui produs reprezentativ, ale acestora, dar
același articol stabilește, că sunt exceptate de la aceste prevederi emisiunile
ce conțin transmisiuni sportive.
Invocă recurenta art. 4 din
Legea nr. 32/1994, care stabilește că emisiunile de televiziune pot fi
sponsorizate atunci când reflectă activități sportive și art. 5 din aceeași
lege care prevede că beneficiarul sponsorizării are obligația să reflecte marca
sau imaginea sponsorului, precum și Legea audiovizualului nr. 504/2002 art. 1 lit.
k) care definește sponsorizarea, ca fiind orice contribuție făcută de o
persoană fizică sau juridică neimplicată în activități de televiziune, ori în
producerea operelor audiovizuale, dacă această contribuție este destinată
finanțării programelor audiovizuale, în scopul promovării propriului nume, a mărcii
comerciale, a imaginii sau a propriilor activități ori produse.
Arată recurenta că sponsorizarea
și anunțurile sponsorilor nu se confundă cu mesajele publicitare difuzate de
către televiziune, publicitatea având definiție separată și un alt regim
juridic, iar acest tip de anunț al sponsorului se încadrează perfect în
limitele prescrise de art. 34 din Legea nr. 504/2002.
Consideră recurenta că instanța
a reținut greșit că prezentarea unui anunț ce poartă numele sponsorului este
clip publicitar, că aceasta trebuia introdus în calupul de publicitate, fără să
țină seama de faptul că publicitatea nu are nimic de a face cu răspunsul de
sponsorizare practicat în această formă de televiziunile românești.
Recursul nu se fondează.
În mod legal instanța de fond a
constatat că au fost încălcate și prevederile art. 12 alin. (1) din Decizia
C.N.A nr. 254/2004 privind publicitatea, sponsorizarea și teleshopping-ul, cu
modificările și completările ulterioare.
Potrivit dispozițiilor invocate,
calupurile publicitare trebuie separate clar, sonor, și vizual de programele
audiovizuale prin coperte publicitare neutre.
Din conținutul raportului de
monitorizare rezultă că în zilele de 10, 17, 24 și 31 decembrie 2005, au
difuzat sporturi publicitare pentru suplimentele nutritive pentru slăbire, masă
musculară, energizante, vitaminizante și mineralizate R.N., înainte și după
emisiunea T.S., însă acestea nu au fost clar separate de restul programelor
prin coperte publicitare, astfel încât publicul telespectator nu a putut
identifica în mod clar că a fost vorba despre o reclamă la produsele R.N.
De asemenea, în mod legal a
reținut instanța că reclamanta a încălcat și prevederile art. 50 din Decizia
C.N.A. nr. 254/2004, prevederi potrivit cărora promovarea sau prezentarea
produselor și tratamentelor pentru slăbit sau pentru menținerea greutății
corporale trebuie să includă avertizare, sonoră și scrisă cu o durată de
minimum 5 secunde, „Consultați medicul înainte de a urma dieta". Dieta
trebuie prezentată sau promovată ca o măsură pe termen scurt, fiind interzise
mărturiile sau relatarea unor cazuri particulare care să justifice urmarea
dietei respective.
Din raportul de monitorizare și
vizionarea înregistrării pe suport CD rezultă că în edițiile emisiunii T.S. din
zilele de 10, 17, 24 și 31 decembrie 2005 au fost prezentate exerciții de fitness,
interviuri cu sportivi de top, exerciții pentru dezvoltarea masei musculare sau
tonifierea mușchilor.
În emisiunea din data de 10
decembrie 2005, în cadrul exercițiilor de fitness, într-o discuție despre
alimentația echilibrată, a fost promovat suplimentul alimentar baton F.B.
De asemenea, în emisiunea
din data de 24 decembrie 2005, a fost promovată firma R.N., prin prezentarea de
imagini dintr-o sală de sport pe ai cărei pereți erau afișate postere
inscripționate cu denumirea R.N., iar sportivii care se găseau în sală purtau
tricouri inscripționate în același fel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamanta S.R.T., împotriva sentinței civile nr. 1411 din 13 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 2 mai 2007.