ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2297/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1411 din 13 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. 1207/2/2006, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de S.R.T., împotriva deciziei nr. 7 din 5 ianuarie 2006 emisă de C.N.A., prin care reclamantei i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că faptele săvârșite de difuzorul T.V. în emisiunea T.S. din zilele de 10, 17, 24 și 31 decembrie 2005 corespund contravențiilor prevăzute de art. 6 alin. (1) și art. 12 alin. (1) din Decizia normativă nr. 254/2004 privind publicitatea și teleshoppingul, întrucât prezentarea batonului F.B.

ca supliment alimentar și promovarea firmei R.N. s-au realizat în alte emisiuni decât cele de publicitate sau teleshopping. Instanța a înlăturat și invocare de către reclamantă a art. 91 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, reținând că C.N.A. nu a încălcat aceste dispoziții, întrucât societatea fusese și anterior sancționată pentru încălcarea prevederilor Legii audiovizualului. Împotriva acestei sentințe a formulat în termen recursul de față reclamanta, cererea fiind legal timbrată. În motivarea cererii, recurenta arată că, în raport cu definițiile date în Legea nr. 504/2002 „publicității" și „publicității mascate", faptele ei, descrise drept abateri de la Legea audiovizualului, nu întrunesc condițiile legale pentru a fi considerate una sau cealaltă dintre formele de publicitate.

Arată recurenta că batonul F.B. este o denumire generică a batoanelor supliment alimentare și nu s-a insistat asupra acestor tipuri de produse, nefiind individualizat ca produs și că pe verso-ul raportului de monitorizare se prezintă produsul F.B.R. denumirea unui bun individualizat care nu se regăsește în înregistrările audiovizuale și care nu poate fi confundată cu denumirea generică a acestor produse. Susține recurenta că în emisiunea din 24 decembrie 2005 a fost promovată de firma R.N. prin prezentarea de imagini dintr-o sală de sport pe ai cărei pereți erau afișate postere inscripționate cu denumirea R.N., iar sportivii care participau la competiția sportivă televizată purtau tricouri inscripționate cu numele sponsorilor, dar că acestea sunt imagini ce însoțesc toate competițiile sportive televizate.

Consideră recurenta că aceste activități nu constituie publicitate pentru că T.R. nu a încheiat nici un contract de publicitate în schimbul unui tarif, cu scopul de a promova furnizarea de bunuri, astfel cum este definită activitatea de publicitate, iar C.N.A. nu a depus nici o dovadă că activitatea de publicitate considerată ca fiind nelegală s-a făcut în baza unui contract comercial încheiat între T.R., ca prestator de servicii de difuzare a publicității și beneficiarul de publicitate. Arată recurenta că prestatorul de servicii de publicitate nu a fost T.R., ci doar proprietarul sălii din care s-a desfășurat transmisiunea emisiunii. Consideră recurenta că aceste activități nu reprezintă nici publicitate mascată, întrucât nu întrunesc cele trei condiții prevăzute de lege, iar în statele U.E.

o astfel de publicitate, cu caracter indirect și neintenționat, realizată de pe marginea spațiului de desfășurare a evenimentului sportiv, nu este considerată publicitate. Arată recurenta că și Comisia Europeană, în interpretarea dată de Brussels, 23 aprilie 2004, privind aspecte ale publicității televizate în D.T.F. a stabilit că: „Intenția este criteriul pentru interzicerea publicității indirecte, distincția dintre publicitatea indirectă, neintenționată și referirea directă la bunuri, servicii, mărci sau nume ale agenților economici putând fi dificil de făcut de către state. Tocmai de aceea, Comisia consideră că trebuie să se aplice criteriul proeminenței nejustificate pentru bunurile, serviciile, mărcile și numele companiilor.

Filmarea proeminent nejustificată poate fi rezultatul prezenței produselor publicitare în prim plan sau într-o manieră directă.. să îndeplinească trei condiții: - să fie radiodifuzată intenționat de postul T.V. - să servească evident unui scop publicitar și - să poată induce în eroare publicul cu privire la natura ei". Arată recurenta dacă cel puțin una dintre acestei trei condiții nu este îndeplinită, atunci prezentarea de produse în cauză nu poate fi calificată drept publicitate clandestină. Prin urmare, atunci când prezentă pe ecran a produselor publicitare nu apare în scop intenționat publicitar (proeminenta nejustificată) ci ca efect secundar al filmării evenimentului transmis (în speță, unul sportiv) nu suntem în prezența unei publicități televizate și, cu atât mai puțin, a uneia clandestine, deci prohibite și sancționabile.

Consideră recurenta că instanța de fond face confuzie între publicitate și sponsorizare. Susține recurenta că art. 20 din Decizia nr. 254/2004 prevede că emisiunile sponsorizate vor respecta regulile generale despre modul cum se face prezentarea sponsorilor, a numelor, siglei, logo-ului, numelui, imaginii unui produs reprezentativ, ale acestora, dar același articol stabilește, că sunt exceptate de la aceste prevederi emisiunile ce conțin transmisiuni sportive.

Invocă recurenta art. 4 din Legea nr. 32/1994, care stabilește că emisiunile de televiziune pot fi sponsorizate atunci când reflectă activități sportive și art. 5 din aceeași lege care prevede că beneficiarul sponsorizării are obligația să reflecte marca sau imaginea sponsorului, precum și Legea audiovizualului nr. 504/2002 art. 1 lit. k) care definește sponsorizarea, ca fiind orice contribuție făcută de o persoană fizică sau juridică neimplicată în activități de televiziune, ori în producerea operelor audiovizuale, dacă această contribuție este destinată finanțării programelor audiovizuale, în scopul promovării propriului nume, a mărcii comerciale, a imaginii sau a propriilor activități ori produse.

Arată recurenta că sponsorizarea și anunțurile sponsorilor nu se confundă cu mesajele publicitare difuzate de către televiziune, publicitatea având definiție separată și un alt regim juridic, iar acest tip de anunț al sponsorului se încadrează perfect în limitele prescrise de art. 34 din Legea nr. 504/2002. Consideră recurenta că instanța a reținut greșit că prezentarea unui anunț ce poartă numele sponsorului este clip publicitar, că aceasta trebuia introdus în calupul de publicitate, fără să țină seama de faptul că publicitatea nu are nimic de a face cu răspunsul de sponsorizare practicat în această formă de televiziunile românești. Recursul nu se fondează. În mod legal instanța de fond a constatat că au fost încălcate și prevederile art. 12 alin. (1) din Decizia C.N.A nr. 254/2004 privind publicitatea, sponsorizarea și teleshopping-ul, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit dispozițiilor invocate, calupurile publicitare trebuie separate clar, sonor, și vizual de programele audiovizuale prin coperte publicitare neutre. Din conținutul raportului de monitorizare rezultă că în zilele de 10, 17, 24 și 31 decembrie 2005, au difuzat sporturi publicitare pentru suplimentele nutritive pentru slăbire, masă musculară, energizante, vitaminizante și mineralizate R.N., înainte și după emisiunea T.S., însă acestea nu au fost clar separate de restul programelor prin coperte publicitare, astfel încât publicul telespectator nu a putut identifica în mod clar că a fost vorba despre o reclamă la produsele R.N. De asemenea, în mod legal a reținut instanța că reclamanta a încălcat și prevederile art. 50 din Decizia C.N.A.

nr. 254/2004, prevederi potrivit cărora promovarea sau prezentarea produselor și tratamentelor pentru slăbit sau pentru menținerea greutății corporale trebuie să includă avertizare, sonoră și scrisă cu o durată de minimum 5 secunde, „Consultați medicul înainte de a urma dieta". Dieta trebuie prezentată sau promovată ca o măsură pe termen scurt, fiind interzise mărturiile sau relatarea unor cazuri particulare care să justifice urmarea dietei respective. Din raportul de monitorizare și vizionarea înregistrării pe suport CD rezultă că în edițiile emisiunii T.S. din zilele de 10, 17, 24 și 31 decembrie 2005 au fost prezentate exerciții de fitness, interviuri cu sportivi de top, exerciții pentru dezvoltarea masei musculare sau tonifierea mușchilor.

În emisiunea din data de 10 decembrie 2005, în cadrul exercițiilor de fitness, într-o discuție despre alimentația echilibrată, a fost promovat suplimentul alimentar baton F.B. De asemenea, în emisiunea din data de 24 decembrie 2005, a fost promovată firma R.N., prin prezentarea de imagini dintr-o sală de sport pe ai cărei pereți erau afișate postere inscripționate cu denumirea R.N., iar sportivii care se găseau în sală purtau tricouri inscripționate în același fel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta S.R.T., împotriva sentinței civile nr. 1411 din 13 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2007.