ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 780/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub Dosar nr. 635/107/2007, în urma declinării competenței de către Tribunalul Alba, secția comercială și contencios administrativ, reclamanta P.O.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.S.R.B.I.A.C.R.R. anularea Deciziei nr. 1153 din 10 ianuarie 2007 și obligarea pârâtei să dispună restituirea în natură a imobilului teren situat în comuna Ighiu. În motivarea acțiunii se arată că imobilul revendicat a aparținut B.O.R. – P.I. și a fost preluat de Stat în baza Decretului nr. 176/1948 și cu toate că pârâta a constatat pe baza actelor depuse că cererea reclamantei se încadrează în prevederile O.U.G.

nr. 94/2000, prin Decizia nr. 1153 din 10 ianuarie 2003 a dispus respingerea cererii de restituire în natură și a propus acordarea de despăgubiri pentru acest imobil. Reclamanta mai arată că decizia pârâtei este netemeinică și nelegală, întrucât cele reținute nu corespund cu situația de fapt reală, pe teren aflându-se doar o piață agroalimentară și un grup sanitar nefuncțional, iar în afară de aceasta, reclamanta a precizat că nu înțelege să schimbe destinația imobilului, așa încât piața poate funcționa în continuare.

Prin sentința nr. 23 din 01 iunie 2007 Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantă, pentru anularea Deciziei nr. 1153 din 10 ianuarie 2007. Pentru a hotărî astfel a reținut că susținerea reclamantei nu este întemeiată, întrucât din actele dosarului rezultă că după preluarea terenului, acesta a fost parțial ocupat cu construcții, respectiv sediul Primăriei, brutărie, baie comunală, grup sanitar, fundație pentru remiza P.S.I., iar partea rămasă are afecțiunea de utilitate publică, respectiv piață agroalimentară, astfel că se încadrează în prevederile art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000 republicată. Așa fiind, în mod corect pârâta a respins cererea de restituire în natură a imobilului și a propus acordarea despăgubirilor.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P.O.I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivare a arătat că singurele acte care au stat la baza pronunțării hotărârii atacate sunt adresele emise de către Primăria Ighiu, persoana juridica interesata, adrese pentru care s-a înscris în fals la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, întrucât acestea conțin date ce nu corespund realității. Susține reclamanta că Instanța de Fond trebuia să dispună efectuarea unui raport de expertiză topografică și în construcții prin care să se stabilească dacă pe imobilul revendicat existau sau nu construcțiile de care se face referire în hotărâre și în caz afirmativ care este starea tehnică a acestor eventuale construcții.

Din adresele pe care Primăria comunei Ighiu le-a emis nu reiese faptul că pe imobilul revendicat se găsesc construcții sau alte edificii, Instanța de Fond nedând importanta acestui aspect. Analizând motivele invocate în recurs soluția Instanței de Fond, probele administrate în cauză și față de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat. În temeiul dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. Instanța de Fond avea posibilitatea să stăruie prin toate mijloacele legale în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. De asemenea putea să ordone administrarea probelor pe care le consideră necesare întrucât rolul său activ nu înseamnă încălcarea principiului disponibilității în procesul civil.

Atât prevederile cu valoare de principiu cuprinse în art. 129(5) C. proc. civ. teza finală cât și cele de aplicație particulară în materia probei cu expertiza cuprinse în art. 201 alin. (1) C. proc. civ. îngăduie Instanței să ordone chiar din oficiu, trecând peste împotrivirea părților administrarea unei probe. Astfel Instanța de Fond în considerarea celor expuse va rejudeca prezenta pricină luând în considerare administrarea de probe respectiv încuviințarea unei expertize topografice și a unei expertize în construcții care să dovedească dacă pe imobilul revendicat există construcțiile precizate în hotărârea atacată, și să se constate starea efectivă a acestora, cu toate că din adresele Primăriei comunei Ighiu nu reiese faptul că pe imobilul revendicat se regăsesc aceste construcții.

În temeiul art. 313 C. proc. civ. Curtea admite recursul, casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași Instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de P.O.I. împotriva sentinței nr. 23 din 1 iunie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași Instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2008.