ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 780/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub Dosar nr. 635/107/2007, în urma declinării competenței de către

Tribunalul Alba, secția comercială și contencios administrativ, reclamanta P.O.I.

a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.S.R.B.I.A.C.R.R. anularea Deciziei nr.

1153 din 10 ianuarie 2007 și obligarea pârâtei să dispună restituirea în natură

a imobilului teren situat în comuna Ighiu.

În motivarea

acțiunii se arată că imobilul revendicat a aparținut B.O.R. – P.I. și a fost

preluat de Stat în baza

Decretului nr. 176/1948

și cu toate că pârâta a constatat pe baza actelor depuse

că cererea

reclamantei se încadrează în prevederile O.U.G. nr. 94/2000, prin Decizia nr. 1153

din 10 ianuarie 2003 a dispus respingerea cererii de restituire în natură și a

propus acordarea de despăgubiri pentru acest imobil.

Reclamanta mai

arată că decizia pârâtei este netemeinică și nelegală, întrucât cele reținute

nu corespund cu situația de fapt reală, pe teren aflându-se doar o piață

agroalimentară și un grup sanitar nefuncțional, iar în afară de aceasta,

reclamanta a precizat că nu înțelege să schimbe destinația imobilului, așa

încât piața poate funcționa în continuare.

Prin sentința nr. 23 din 01

iunie 2007 Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal,

a respins acțiunea formulată de reclamantă, pentru anularea Deciziei nr. 1153

din 10 ianuarie 2007.

Pentru a hotărî astfel a

reținut că susținerea reclamantei nu este întemeiată, întrucât din actele

dosarului rezultă că după preluarea terenului, acesta a fost parțial ocupat cu

construcții, respectiv sediul Primăriei, brutărie, baie comunală, grup sanitar,

fundație pentru remiza P.S.I., iar partea rămasă are afecțiunea de utilitate

publică, respectiv piață agroalimentară, astfel că se încadrează în prevederile

art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000 republicată.

Așa fiind, în mod corect pârâta a respins cererea de restituire în

natură a

imobilului

și a propus acordarea despăgubirilor.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs P.O.I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare a arătat că

singurele acte care au stat la baza pronunțării hotărârii atacate sunt adresele

emise de către Primăria Ighiu, persoana juridica interesata, adrese pentru care

s-a înscris în fals la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, întrucât acestea

conțin date ce nu corespund realității.

Susține reclamanta

că Instanța de Fond trebuia să dispună efectuarea unui raport de expertiză

topografică și în construcții prin care să se stabilească dacă pe imobilul

revendicat existau sau nu construcțiile de care se face referire în hotărâre și

în caz afirmativ care este starea tehnică a acestor eventuale construcții.

Din adresele pe

care Primăria comunei Ighiu le-a emis nu reiese faptul că pe imobilul

revendicat se găsesc construcții sau alte edificii, Instanța de Fond nedând

importanta acestui aspect.

Analizând motivele invocate

în recurs soluția Instanței de Fond, probele administrate în cauză și față de

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este fondat.

În temeiul dispozițiilor art.

129 alin. (5) C. proc. civ. Instanța de Fond avea posibilitatea să stăruie prin

toate mijloacele legale în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și

legale. De asemenea putea să ordone administrarea probelor pe care le consideră

necesare întrucât rolul său activ nu înseamnă încălcarea principiului

disponibilității în procesul civil.

Atât prevederile cu valoare

de principiu cuprinse în art. 129(5) C. proc. civ. teza finală cât și cele de

aplicație particulară în materia probei cu expertiza cuprinse în art. 201 alin.

(1) C. proc. civ. îngăduie Instanței să ordone chiar din oficiu, trecând peste

împotrivirea părților administrarea unei probe.

Astfel Instanța de Fond în

considerarea celor expuse va rejudeca prezenta pricină luând în considerare

administrarea de probe respectiv încuviințarea unei expertize topografice și a

unei expertize în construcții care să dovedească dacă pe imobilul revendicat

există construcțiile precizate în hotărârea atacată, și să se constate starea

efectivă a acestora, cu toate că din adresele Primăriei comunei Ighiu nu reiese

faptul că pe imobilul revendicat se regăsesc aceste construcții.

În temeiul art. 313 C. proc. civ. Curtea admite recursul, casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare

aceleiași Instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

P.O.I. împotriva sentinței nr. 23 din 1 iunie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare la aceeași Instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 februarie 2008.