ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.04.2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2318/2008

HOTĂRÂRE
08.04.2008
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2318/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Deliberând, asupra recursului de

față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

Tribunalul Bihor, secția civilă,

prin sentința nr. 415 din 18 aprilie 2007, a admis cererea formulată de

petiționarul N.G. în contradictoriu cu intimatul primarul Municipiului Oradea,

în sensul că a majorat cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent propuse

a se acorda petentului prin decizia contestată, de la suma de 466.482.000 lei

la suma de 1.555.700.000 lei.

În motivarea hotărârii se arată

că față de concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în

cauză, în temeiul art. 10 din Legea

nr.

10/2001, cuantumul despăgubirilor propus prin decizie este inferior valorii

corespunzătoare la zi a imobilului preluat de la antecesorii reclamantului.

Investită cu soluționarea apelului

declarat de pârâtul Primarul Municipiului Oradea împotriva sentinței civile

arătate, Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a respins calea de atac,

ca nefondată, prin decizia nr. 409 din 6 septembrie 2007, pentru considerentele

ce urmează:

Raportul de expertiză efectuat în cauză a

fost comunicat părților litigante la 14 februarie 2007 astfel încât,

solicitarea apelantului din 11 aprilie 2007 de acordare a unui nou termen de

judecată în vederea exprimării punctului său de vedere este nefondată.

Obiecțiunile la raportul de expertiză au fost depuse abia în cursul termenului

de pronunțare, când, dat fiind momentul procesual, acestea nu mai puteau face

obiectul analizei întreprinse de prima instanță. Apelantul, dat fiind

caracterul devolutiv a căii de atac, avea posibilitatea de a solicita completarea

probatoriului, însă o atare cerere nu a fost formulată.

Reține instanța de apel că nici critica

vizând obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată nu este fondată

față de dispozițiile art. 274 C. proc. civ. Sub aspectul câtimii cheltuielilor

de judecată instanța a avut în vedere valoarea onorariului expertului și

valoarea onorariului avocațial.

Împotriva deciziei a declarat recurs

pârâtul Primarului Municipiului Oradea, criticând decizia pentru nelegalitate

pentru motivele ce urmează:

Deși partea adversă nu s-a opus amânării

solicitate de recurent pentru acordarea unui nou termen de judecată în vederea

analizării raportului de expertiză, instanța a respins cererea, fiind astfel

lipsiți de dreptul la un proces echitabil.

În mod greșit instanța motivează soluția

prin faptul necompletării probatoriului, când motivul declarării apelului a

fost acela că obiecțiunile recurentului la raportul de expertiză nu au fost

comunicate expertului. Decizia este eronată și sub aspectul soluționării cererii

de acordare a cheltuielilor de judecată întrucât petiționarul nu a făcut dovada

cuantumului acestora.

Criticile formulate fac posibilă

încadrarea lor în motivul de recurs prevăzut art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,

față de dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

Analizând decizia prin prisma criticilor

formulate și a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale Înalta

Curte reține cele ce succed:

Dispozițiile art. 209 C. proc. civ.

obligă expertul numit de instanță să-și depună lucrarea cu cel puțin 5 zile

înainte de termenul fixat pentru judecată. În situația în care aceste

dispoziții nu sunt respectate, judecătorul va amâna pricina, întrucât termenul

este prevăzut de lege pentru a asigura dreptul părților de a lua cunoștință de

actele depuse la dosar și de a le discuta, în vederea asigurării ambelor părți,

dreptul la un proces echitabil.

Raportul de expertiză tehnică judiciară a

fost depus, conform datei certe, la 14 februarie 2007, dată la care instanța,

conform încheieri de ședință de la aceeași dată, a dispus comunicarea probei

tuturor părților din proces.

Potrivit dispozițiilor art. 212 alin. (2)

lucrării, respectiv la 11 aprilie 2007. Cum la termenul când se puteau face

obiecțiuni pârâtul a formulat o nouă cerere pentru a lua cunoștință de raportul

de expertiză, instanța de fond a aplicat corect dispozițiile de procedură

atunci când a refuzat acordarea unui alt termen de judecată pentru același motiv

ce a prilejuit amânarea soluționării cauzei la 14 februarie 2007.

De asemenea, în mod corect instanța de

apel, a reținut că același pârât nu a apelat la dispozițiile art. 295 alin. (2)

administrate la prima instanță sau de a solicita administrarea de noi probe.

Respectarea

riguroasă a drepturilor și garanțiilor procesuale ale ambelor părți de către

cele două instanțe de fond, au asigurat dreptul părților, deci și al

recurentului, de a avea un proces echitabil.

Cât timp recurentul a avut la îndemână

mijloace procesuale pentru a determina administrarea dovezilor pe care le

dorea, acesta nu poate invoca lipsa sa de diligență, pentru a invoca art. 6 a

Convenției Europene a Dreptului Omului și a Libertăților Fundamentale.

Cheltuielile de judecată cuprind taxele

de timbru și de procedură, plata expertizelor și despăgubirea martorilor.

Totodată, ele cuprind orice alte cheltuieli pe care parte care a câștigat

procesul va dovedi că le-a făcut, cum este onorariu de avocat.

Procedând la aplicarea dispozițiilor

art. 274 C. proc. civ., prima instanță a obligat pârâtul recurent la 1 491 lei

cheltuieli de judecată în favoarea petentului reprezentând onorariu de avocat

și onorariu de expert. Cele două sume achitate de petiționar rezultă din nota

de evaluare a expertului avizată de biroul de expertiză judiciară precum și din

conținutul împuternicirii avocațiale.

Pentru considerentele arătate Înalta

Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge

recursul ca nefondat.

ÎN

Respinge

recursul declarat de pârâtul

Primarul municipiului Oradea împotriva deciziei nr. 409/A din 6 septembrie 2007

a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 aprilie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-02-13
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 887/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 13 martie 2006, reclamantul C.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Oradea, anularea disp
ÎCCJ 2011-10-20
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7355/2011
Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin Sentința civilă nr. 93/C din 24 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 1748/111/2007, s-a admis în parte cererea formulată de recl
ÎCCJ 2012-10-29
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6560/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 38/C din 10 ianuarie 2007, Tribunalul Bihor, secția civilă, a respins acțiunea formulată de reclamanții S.A. și S.G., astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu pâ
ÎCCJ 2010-04-19
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2326/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 44 din 4 februarie 2008 a Tribunalului Bihor s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamantul M.I.P. împotriva pârâtei Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/20
ÎCCJ 2011-02-11
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1176/2011
decizi au declarat recurs pârâții T.P.D., T.M.M., B.Y., K.E., B.E., B.I., H.E., I.F.U., P.Z., S.Z., Municipiul Oradea, C.L.M.O. - A.I.O. și SC Î. SA, recursuri care a fost admise prin decizia nr. 6192 din 29 mai 2009 pronunțată de Înalta Cu
Sursă