ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2318/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2318/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Deliberând, asupra recursului de
față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Tribunalul Bihor, secția civilă,
prin sentința nr. 415 din 18 aprilie 2007, a admis cererea formulată de
petiționarul N.G. în contradictoriu cu intimatul primarul Municipiului Oradea,
în sensul că a majorat cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent propuse
a se acorda petentului prin decizia contestată, de la suma de 466.482.000 lei
la suma de 1.555.700.000 lei.
În motivarea hotărârii se arată
că față de concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în
cauză, în temeiul art. 10 din Legea
nr.
10/2001, cuantumul despăgubirilor propus prin decizie este inferior valorii
corespunzătoare la zi a imobilului preluat de la antecesorii reclamantului.
Investită cu soluționarea apelului
declarat de pârâtul Primarul Municipiului Oradea împotriva sentinței civile
arătate, Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a respins calea de atac,
ca nefondată, prin decizia nr. 409 din 6 septembrie 2007, pentru considerentele
ce urmează:
Raportul de expertiză efectuat în cauză a
fost comunicat părților litigante la 14 februarie 2007 astfel încât,
solicitarea apelantului din 11 aprilie 2007 de acordare a unui nou termen de
judecată în vederea exprimării punctului său de vedere este nefondată.
Obiecțiunile la raportul de expertiză au fost depuse abia în cursul termenului
de pronunțare, când, dat fiind momentul procesual, acestea nu mai puteau face
obiectul analizei întreprinse de prima instanță. Apelantul, dat fiind
caracterul devolutiv a căii de atac, avea posibilitatea de a solicita completarea
probatoriului, însă o atare cerere nu a fost formulată.
Reține instanța de apel că nici critica
vizând obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată nu este fondată
față de dispozițiile art. 274 C. proc. civ. Sub aspectul câtimii cheltuielilor
de judecată instanța a avut în vedere valoarea onorariului expertului și
valoarea onorariului avocațial.
Împotriva deciziei a declarat recurs
pârâtul Primarului Municipiului Oradea, criticând decizia pentru nelegalitate
pentru motivele ce urmează:
Deși partea adversă nu s-a opus amânării
solicitate de recurent pentru acordarea unui nou termen de judecată în vederea
analizării raportului de expertiză, instanța a respins cererea, fiind astfel
lipsiți de dreptul la un proces echitabil.
În mod greșit instanța motivează soluția
prin faptul necompletării probatoriului, când motivul declarării apelului a
fost acela că obiecțiunile recurentului la raportul de expertiză nu au fost
comunicate expertului. Decizia este eronată și sub aspectul soluționării cererii
de acordare a cheltuielilor de judecată întrucât petiționarul nu a făcut dovada
cuantumului acestora.
Criticile formulate fac posibilă
încadrarea lor în motivul de recurs prevăzut art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,
față de dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
Analizând decizia prin prisma criticilor
formulate și a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale Înalta
Curte reține cele ce succed:
Dispozițiile art. 209 C. proc. civ.
obligă expertul numit de instanță să-și depună lucrarea cu cel puțin 5 zile
înainte de termenul fixat pentru judecată. În situația în care aceste
dispoziții nu sunt respectate, judecătorul va amâna pricina, întrucât termenul
este prevăzut de lege pentru a asigura dreptul părților de a lua cunoștință de
actele depuse la dosar și de a le discuta, în vederea asigurării ambelor părți,
dreptul la un proces echitabil.
Raportul de expertiză tehnică judiciară a
fost depus, conform datei certe, la 14 februarie 2007, dată la care instanța,
conform încheieri de ședință de la aceeași dată, a dispus comunicarea probei
tuturor părților din proces.
Potrivit dispozițiilor art. 212 alin. (2)
C. proc. civ. obiecțiunile puteau fi formulate la primul termen după depunerea
lucrării, respectiv la 11 aprilie 2007. Cum la termenul când se puteau face
obiecțiuni pârâtul a formulat o nouă cerere pentru a lua cunoștință de raportul
de expertiză, instanța de fond a aplicat corect dispozițiile de procedură
atunci când a refuzat acordarea unui alt termen de judecată pentru același motiv
ce a prilejuit amânarea soluționării cauzei la 14 februarie 2007.
De asemenea, în mod corect instanța de
apel, a reținut că același pârât nu a apelat la dispozițiile art. 295 alin. (2)
C. proc. civ., în sensul de a solicita refacerea ori completarea probelor
administrate la prima instanță sau de a solicita administrarea de noi probe.
Respectarea
riguroasă a drepturilor și garanțiilor procesuale ale ambelor părți de către
cele două instanțe de fond, au asigurat dreptul părților, deci și al
recurentului, de a avea un proces echitabil.
Cât timp recurentul a avut la îndemână
mijloace procesuale pentru a determina administrarea dovezilor pe care le
dorea, acesta nu poate invoca lipsa sa de diligență, pentru a invoca art. 6 a
Convenției Europene a Dreptului Omului și a Libertăților Fundamentale.
Cheltuielile de judecată cuprind taxele
de timbru și de procedură, plata expertizelor și despăgubirea martorilor.
Totodată, ele cuprind orice alte cheltuieli pe care parte care a câștigat
procesul va dovedi că le-a făcut, cum este onorariu de avocat.
Procedând la aplicarea dispozițiilor
art. 274 C. proc. civ., prima instanță a obligat pârâtul recurent la 1 491 lei
cheltuieli de judecată în favoarea petentului reprezentând onorariu de avocat
și onorariu de expert. Cele două sume achitate de petiționar rezultă din nota
de evaluare a expertului avizată de biroul de expertiză judiciară precum și din
conținutul împuternicirii avocațiale.
Pentru considerentele arătate Înalta
Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge
recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursul declarat de pârâtul
Primarul municipiului Oradea împotriva deciziei nr. 409/A din 6 septembrie 2007
a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 8 aprilie 2008.