ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7787/2007

Deliberând în condițiile art. 256

C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data

de 29 noiembrie 2006, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat

restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație pentru o perioadă de

cel mult 3 ani a numitului C.V.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 38, art. 39, art. 52 și art. 55 din Legea nr. 248/2005.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel Direcția Generala de Pașapoarte,

solicitând

admiterea, schimbarea în tot a hotărârii apelate in sensul admiterii

cererii de restrângere a dreptului la libera

circulație în Franța a intimatului C.V.

Articolul 3 din Protocolul

Convenției Europene a Drepturilor Omului statuează ca restrângerea exercitării

dreptului la libera circulație nu poate face obiectul altor restrângeri decât

acelea care, prevăzute de lege, constituie masuri necesare într-o societate

democratica pentru securitate naționala, siguranța publica, menținerea ordinii

publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei ori

pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.

Potrivit normelor comunitare,

accesul la libera circulație nu poate fi limitat pentru simpla neîndeplinire a

formalităților privind intrarea, circulația și ieșirea străinilor din țară, o

astfel de măsura putând fi luata doar dacă este pusă în pericol securitatea

naționala, siguranța publică, protecția sănătății sau a moralei, ceea ce

presupune o amenințare serioasa și suficienta care sa afecteze interesele

fundamentale ale societății, ceea ce în speța nu s-a dovedit.

După data de 1 ianuarie 2007,

odată cu aderarea României la Uniunea Europeana, restrângerea libertății de

circulație a cetățenilor români, deveniți conform art. 17 din Tratatul

Comunității Europene cetățeni ai Uniunii Europene, nu se mai poate face decât

cu respectarea reglementarilor comunitare in domeniu și anume a Directivei nr.

38/2004 și a Regulamentului 1612/1968.

În contra acestei din urmă decizii

a declarat recurs reclamanta Direcția Generala de Pașapoarte, prin care a

solicitat schimbarea în tot a deciziei recurate și, pe fond, admiterea cererii

și restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulație în Franța, pe o

perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea recursului, al cărui

temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că soluția pronunțată în

cauză ar fi contrară art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr.

248/2005.

Această critică, a cărei

dezvoltare permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., este fondată pentru următoarele considerente:

Începând cu 1 ianuarie 2007, odată

cu aderarea României la Uniunea Europeană, cetățenii români beneficiază de

dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre în

condițiile prevăzute de Directiva 2004/3 8/CE a Parlamentului European și a

Consiliului, care are prioritate față de legislația internă și tratatele de

readmisie anterioare.

Potrivit art. 6 alin. (1) și art.

27 din menționata directivă, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe

teritoriul unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult 3 luni fără nicio

formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive

de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, fiind totodată

necesar ca măsurile restrictive luate în primele două cazuri să respecte

principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita

persoanei în cauză.

Cum pârâtul a fost judecat de o

instanță străină și nu a respectat hotărârea dată, această conduită este

evident contrară ordinei publice și justifică aplicarea măsurii restrictive

prevăzute de art. 27 alin. (1) din directiva precizată și art. 38 din Legea nr.

248/2005.

Așa fiind, conform art. 312 alin.

(1) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis în sensul casării

ambelor hotărâri și rejudecării pricinii.

Totodată, urmează ca în rejudecare

să fie admisă cererea reclamantei și, potrivit art 38 lit. a) din Legea nr.

248/2005 și criteriilor înscrise în art. 27 alin. (2) al Directivei 2004/3

8/CE, să se limiteze exercitarea dreptului pârâtului la liberă circulație în

Franța pe timp de 6 luni.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de

Ministerul Internelor și Reformei

Administrative,

Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 181 A din 8

mai

2007 a Curții de Apel Oradea.

Casează decizia recurată precum și

sentința nr. 160 din 8 februarie 2007 a Tribunalului Bihor și rejudecând admite

cererea, dispune limitarea exercitării dreptului la liberă circulație al

pârâtului C.V. pe teritoriul Franței pe timp de 6 luni.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 noiembrie 2007.

5

6