ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7783/2007

Deliberând în condițiile art. 256

C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 1 noiembrie 2006, reclamanta Direcția

Generală

de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă

circulație pentru o perioadă de cel mult 3 ani a

numitului C.P.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 38, art. 39, art. 52 și art. 55 dinLegea nr. 248/2005.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel Direcția Generala de Pașapoarte,

solicitând

admiterea, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii

cererii de restrângere a dreptului la liberă

circulație în Franța a intimatului C.P.

Articolul 3 din Protocolul

Convenției Europene a Drepturilor Omului statuează ca restrângerea exercitării

dreptului la libera circulație nu poate face obiectul altor restrângeri decât

acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri

necesare într-o

societate democratica pentru securitate națională, siguranță publică,

menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau

a moralei ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.

Potrivit normelor comunitare,

accesul la libera circulație nu poate fi limitat pentru simpla neîndeplinire a

formalităților privind intrarea, circulația și ieșirea străinilor din țară, o

astfel de măsura putând fi luată doar dacă este pusă în pericol securitatea

națională, siguranța publică, protecția sănătății sau a moralei, ceea ce

presupune o amenințare serioasă și suficientă care să afecteze interesele

fundamentale ale societății, ceea ce în speță nu s-a dovedit.

După data de 1 ianuarie 2007,

odată cu aderarea României la Uniunea Europeana, restrângerea libertății de

circulație a cetățenilor români, deveniți conform art. 17 din Tratatul

Comunității Europene cetățeni ai Uniunii Europene, nu se mai poate face decât

cu respectarea reglementărilor comunitare în domeniu și anume a Directivei nr.

38/2004 și a Regulamentului 1612/1968.

În contra acestei din urmă decizii

a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, prin care a

solicitat schimbarea în tot a hotărârii recurate și pe fond, admiterea cererii

și restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulație în Franța.

În motivarea recursului, al cărui

temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că soluția pronunțată în

cauză ar fi contrară art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.

Această critică, a cărei

dezvoltare permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., este fondată pentru cele ce urmează:

Începând cu data de 1 ianuarie

2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, cetățenii români

beneficiază de dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor

membre în condițiile prevăzute de Directiva 2004/3 8/CE a

Parlamentului

European și a Consiliului, care are prioritate față de legislația internă și

tratatele de readmisie anterioare.

Potrivit art. 6 alin. (1) și art.

27 din menționata directivă, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe

teritoriul unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult 3 luni fără nicio

formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive

de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, fiind totodată

necesar ca măsurile restrictive luate în primele două cazuri să respecte

principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita

persoanei în cauză.

Această conduită a pârâtului este

evident contrară ordinei publice și justifică aplicarea măsurii restrictive

prevăzute de art. 27 alin. (1) din directiva precizată și art. 38 din Legea nr.

248/2005.

Așa fiind, conform art. 312 alin.

(1) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis în sensul casării

ambelor hotărâri și rejudecării pricinii.

Totodată, urmează ca în rejudecare

să fie admisă cererea reclamantei și, potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr.

248/2005 și criteriilor înscrise în art. 27 alin. (2) al Directivei 2004/3

8/CE, să se limiteze exercitarea dreptului pârâtului la liberă circulație în

Franța pe timp de 6 luni.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de

reclamantul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală

de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 229/A din 22 mai 2007 a Curții de Apel

Oradea.

Casează decizia recurată precum și

sentința nr. 122 din 31 ianuarie 2007 a Tribunalului Bihor și rejudecând admite

cererea și dispune limitarea exercitării dreptului la libera circulație al

pârâtului C.P. pe timp de 6 luni, pe teritoriul Franței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 noiembrie 2007.