ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6210/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6210/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ.
asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Tribunalul Bacău, prin sentința
civilă nr. 1240 din 30 noiembrie 2005 a admis contestația formulată de
contestatorul M.P., în contradictoriu cu pârâții primarul municipiului Moinești
și M.E. și pe cale de consecință: a anulat în tot dispoziția nr. 2348 din 29
decembrie 2004 emisă de intimatul primarul municipiului Moinești; a obligat pe
intimatul municipiului Moinești să emită o nouă dispoziție prin care să dispună
restituirea în natură celor două persoane care au formulat notificări, respectiv
M.P. și M.E. a suprafeței de 3514, 027 mp identificată pe punctele de contur:
82-83-21-22-41-45-89-40-29-51-53-54-55-56-57-58-60-61-62-63-64-65-66-67-31-68-20-72-70-17-73-23-24-46-77-78-79-80-81-82
și să propună acordarea de despăgubiri pentru imobilul demolat în valoare de
1.012.023.944 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut că reclamantul M.P. a făcut dovada dreptului de proprietate cu
privire la terenul în litigiu, respectiv suprafața de 3514,027 mp și că
valoarea despăgubirilor pentru imobilul demolat a fost corect stabilită prin
raportul de expertiză, la suma de 601.503.759 lei. Terenul în litigiu, 3514,027
mp se cuvine atât reclamantului cât și intimatei M.E.
Curtea de Apel Bacău, prin decizia
civilă nr. 81 din 5 iunie 2006, a admis apelurile declarate de contestatorul
M.P. și pârâtul primarul municipiului Moinești, împotriva sentinței civile nr.
1240 din 3 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Bacău, în contradictoriu cu
M.E. și pe cale de consecință: a schimbat în parte dispoziția nr. 2348 din 29
decembrie 2004 emisă de intimatul municipiul Moinești, în sensul că a obligat
intimatul să emită dispoziție și pentru acordarea de măsuri reparatorii pentru
imobilul construcție, demolat în condițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
apel a reținut că deși, în considerentele dispoziției nr. 2348/2004 se
menționează că a fost demolat și un imobil (construcție ) proprietatea
contestatorilor, s-a omis a se face propunere de despăgubire și pentru imobilul
respectiv.
Împotriva deciziei civile mai sus
menționată a formulat recurs primarul municipiului Moinești și M.P.
Primarul municipiului Moinești,
critică decizia atacată ca fiind nelegală invocând art. 304 pct. 9 C. proc.
civ. deoarece:
Obligarea primarului să plătească 15
milioane lei vechi reprezentând cheltuieli de judecată, este neîntemeiată dat
fiind faptul că primarul nu putea să dispună restituirea terenului solicitat de
M.P. și M.E. prin cele două notificări. Acest lucru îl poate face numai Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în condițiile titlului VII din Legea
nr. 247/2005.
M.P., critică decizia atacată ca
fiind nelegală, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- Instanța de apel a stabilit în mod
greșit că terenul de care au fost deposedați frații Maftei avea doar suprafața
de 1724 mp, de vreme ce din probe rezultă că suprafața reală a terenului în
litigiu este de 3514,027 mp;
- În mod nejustificat instanța de
apel a refuzat efectuarea unei noi expertize, pentru a stabili cu exactitate
care este suprafața reală de teren liberă pentru a fi restituită în natură;
- În cauză se impunea să se
stabilească valoarea terenului și a construcției, ce se restituie prin
echivalent de către Comisia Centrală prin efectuarea unei expertize tehnice;
- Instanța de apel a omis să includă
în cheltuielile de judecată și onorariu celor doi experți.
Recursurile sunt nefondate.
Cu privire la recursul declarat de
primarul municipiului Moinești, se rețin următoarele:
Prin dispoziția nr. 2348 din 29
decembrie 2004 emisă de primarul municipiului Moinești s-a restituit în natură
reclamanților M.P. și M.E., suprafața de 684 mp situat în municipiul Moinești,
iar pentru restul terenului respectiv suprafața de 1040 mp s-a stabilit
valoarea echivalentă de 47.903.068 lei.
Instanța de apel în mod judicios a
admis în parte contestația formulată de contestatorul M.P. și pe cale de
consecință: a anulat în parte dispoziția nr. 2348 din 29 decembrie 2004 în
sensul că pârâtul primarul municipiului Moinești a fost obligat să emită
dispoziție și pentru acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul construcție,
demolat, în condițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 nerepublicată, pe
considerentul că pârâtul a omis a face propunere pentru despăgubiri prin
echivalent și pentru construcția expropriată și demolată, solicitată de M.P.
Măsurile reparatorii prin echivalent
de care beneficiază M.P. și M.E. se acordă în condițiile art. 11 din Legea nr.
10/2001 nerepublicată și nu în condițiile Legii nr. 247/2005, care a modificat
și completat Legea nr. 10/2001, deoarece dispoziția nr. 2348/29 decembrie 2004
a fost emisă anterior intrării în vigoare acestei din urmă legi.
Cum primarul municipiului Moinești a
omis să acorde contestatorilor măsuri reparatorii prin echivalent și pentru
imobilul construcție demolat, contestatorii fiind nevoiți să-l acționeze în
judecată pentru acest lucru, are culpă procesuală în condițiile art. 274 C.
proc. civ. și prin urmare corect a fost obligat la plata sumei de 15 milioane
lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul declarat de
M.P. se rețin următoarele.
M.E. și P.M. au expropriați prin
Decretul nr. 197/1987 cu privire la terenul în suprafață de 1724 mp. Ei nu
puteau avea în proprietate suprafața de 9882 mp în anul exproprierii, întrucât
în perioada 1969-1978 au figurat la rol doar cu terenul expropriat, f. 19 d. Fond,
iar acest teren l-au dobândit în 1949, contract de vânzare cumpărare din 6 mai
1949 f.3 dosar fond.
Măsurile reparatorii cu privire la
care sunt îndreptățiți contestatorii constau în despăgubiri prin echivalent în
condițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 nerepublicată.
Dispozițiile Legii nr. 247/2005 care
au modificat și completat Legea nr. 10/2001, nu sunt aplicabile în cauză
deoarece dispoziția nr. 2348/29 decembrie 2004 emisă de primarul municipiului
Moinești, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.
Așadar față de cele reținute, Înalta
Curte constată că motivele de recurs invocate de recurenți, nu se circumscriu
dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și pe cale de consecință se vor
respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de
reclamantul M.P. și pârâtul primarul municipiului Moinești împotriva deciziei
nr. 81 din 5 iunie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie
2007.