ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.02.2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 697/2007

HOTĂRÂRE
06.02.2007
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 697/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

calea contenciosului administrativ la data de 6 octombrie 2005, reclamanta L.K.

a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Brașov, să se

dispună anularea hotărârii nr. 4296 din 12 septembrie 2005, emisă de pârâtă,

prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiară

a prevederilor Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat, în esență, că pârâta i-a respins, în mod nejustificat,

solicitarea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, deși a

făcut dovada că a fost persecutată din motive etnice, fiind strămutată forțat

împreună cu familia din localitatea de domiciliu.

Prin sentința nr. 10/F/CA

din 16 ianuarie 2006, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea reclamantei L.K., a anulat hotărârea nr. 4296 din

12 septembrie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, pe care a

obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să i se recunoască calitatea de

beneficiar al art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 10

noiembrie 1942 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor bănești cuvenite,

începând cu data de 1 mai 2005.

Pentru a se pronunța în

acest sens, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză,

rezultă că în perioada aprilie 1942 - septembrie 1945, reclamanta, împreună cu

familia, a fost nevoită să părăsească domiciliul din localitatea Dobolii de

Jos, județul Covasna, cu o populație majoritar românească, strămutându-se în

localitatea Ghepeți.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov.

Recurenta consideră că

instanța de fond a pronunțat o hotărâre greșită, reclamanta neîncadrându-se în

prevederile Legii nr. 189/2000, deoarece s-a refugiat dintr-un teritoriu aflat

sub administrație românească, într-unul ocupat de trupele maghiare, legea

menționată nefiind aplicabilă în speță. Totodată, recurenta consideră că

reclamanta nu a făcut dovada persecuției etnice, care a determinat părăsirea

localității de domiciliu.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 2115

din 7 iunie 2006, a admis recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov

împotriva sentinței nr. 10/F/CA din 16 ianuarie 2006 a Curții de Apel Brașov, a

casat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

În motivarea deciziei de casare se reține necesitatea ca instanța de fond să

completeze probatoriul pentru dovedirea persecuției etnice suferite.

Rejudecând cauza în fond

după casare, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal, prin sentința nr. 195/F/CA/2006 din 16 octombrie 2006, a admis acțiunea

reclamantei, a dispus anularea hotărârii nr. 4296 din 12 septembrie 2005,

obligând pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei,

calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 10 noiembrie

1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de această lege,

începând cu data de 1 mai 2005.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța de fond a reținut că familia reclamantei a fost persecutată

pe criterii etnice, fiind nevoită să părăsească localitatea de domiciliu și să

se stabilească vremelnic în localitatea Căpeni, unde reclamanta s-a născut la

10 noiembrie 1942. La rejudecare, a fost suplimentat materialul probator, fiind

audiat martorul K.G.

Împotriva sentinței

pronunțate în fond după casare a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de

Pensii Brașov, reiterând, în principal, motivele invocate în recursul declarat

anterior.

Examinându-se sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul

este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în

perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a

avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de

lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu

[art. 1 lit. c)].

Prin Normele pentru

aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, s-a precizat că

prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, se înțelege persoana

care a fost mutată sau obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate,

din motive etnice, precum și persoanele care au fost expulzate sau refugiate

ori cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare unui tratat

bilateral.

În cauză, se observă că

instanța de fond a reținut corect din materialul probator administrat că

refugierea reclamantei cu familia s-a datorat persecuției etnice la care au

fost supuși.

Nu poate fi primită critica

formulată în recurs, potrivit căreia O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări

prin Legea nr. 189/2000, și-ar găsi aplicabilitatea numai în privința unor

categorii de refugiați, proveniți din anumite zone geografice, precum și în

privința numai unor naționalități.

Această distincție este de

neacceptat, de vreme ce actul normativ aplicabil nu stabilește decât cerința ca

persoanele respective să fie cetățeni români și să se fi refugiat datorită

persecuției pe motive etnice la care au fost supuși.

Prin urmare, sentința

pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, urmând a se respinge

recursul, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 195/F/CA/2006

din 16 octombrie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 februarie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-11-02
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3777/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Brașov, sub nr. 373//F/2005, reclamantul V.M. a solicitat, în contradictoriu cu Ca
ÎCCJ 2006-06-06
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2081/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 6 octombrie 2005, reclamantul K.D. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Jude
ÎCCJ 2006-10-13
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3405/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 17 ianuarie 2006, reclamanta S.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea
ÎCCJ 2006-12-06
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4365/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 27 aprilie 2006, reclamanta P.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa
ÎCCJ 2006-10-27
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3657/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 13 ianuarie 2006, reclamanta N.I. a solicita
Sursă