ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 697/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 6 octombrie 2005, reclamanta L.K. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Brașov, să se dispună anularea hotărârii nr. 4296 din 12 septembrie 2005, emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că pârâta i-a respins, în mod nejustificat, solicitarea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, deși a făcut dovada că a fost persecutată din motive etnice, fiind strămutată forțat împreună cu familia din localitatea de domiciliu.

Prin sentința nr. 10/F/CA din 16 ianuarie 2006, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei L.K., a anulat hotărârea nr. 4296 din 12 septembrie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să i se recunoască calitatea de beneficiar al art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 10 noiembrie 1942 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor bănești cuvenite, începând cu data de 1 mai 2005. Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză, rezultă că în perioada aprilie 1942 - septembrie 1945, reclamanta, împreună cu familia, a fost nevoită să părăsească domiciliul din localitatea Dobolii de Jos, județul Covasna, cu o populație majoritar românească, strămutându-se în localitatea Ghepeți.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov. Recurenta consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre greșită, reclamanta neîncadrându-se în prevederile Legii nr. 189/2000, deoarece s-a refugiat dintr-un teritoriu aflat sub administrație românească, într-unul ocupat de trupele maghiare, legea menționată nefiind aplicabilă în speță. Totodată, recurenta consideră că reclamanta nu a făcut dovada persecuției etnice, care a determinat părăsirea localității de domiciliu. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 2115 din 7 iunie 2006, a admis recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței nr. 10/F/CA din 16 ianuarie 2006 a Curții de Apel Brașov, a casat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

În motivarea deciziei de casare se reține necesitatea ca instanța de fond să completeze probatoriul pentru dovedirea persecuției etnice suferite.

Rejudecând cauza în fond după casare, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 195/F/CA/2006 din 16 octombrie 2006, a admis acțiunea reclamantei, a dispus anularea hotărârii nr. 4296 din 12 septembrie 2005, obligând pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 10 noiembrie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de această lege, începând cu data de 1 mai 2005. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că familia reclamantei a fost persecutată pe criterii etnice, fiind nevoită să părăsească localitatea de domiciliu și să se stabilească vremelnic în localitatea Căpeni, unde reclamanta s-a născut la 10 noiembrie 1942. La rejudecare, a fost suplimentat materialul probator, fiind audiat martorul K.G.

Împotriva sentinței pronunțate în fond după casare a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, reiterând, în principal, motivele invocate în recursul declarat anterior. Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)]. Prin Normele pentru aplicarea O.G.

nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, s-a precizat că prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, se înțelege persoana care a fost mutată sau obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, precum și persoanele care au fost expulzate sau refugiate ori cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare unui tratat bilateral. În cauză, se observă că instanța de fond a reținut corect din materialul probator administrat că refugierea reclamantei cu familia s-a datorat persecuției etnice la care au fost supuși. Nu poate fi primită critica formulată în recurs, potrivit căreia O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 189/2000, și-ar găsi aplicabilitatea numai în privința unor categorii de refugiați, proveniți din anumite zone geografice, precum și în privința numai unor naționalități.

Această distincție este de neacceptat, de vreme ce actul normativ aplicabil nu stabilește decât cerința ca persoanele respective să fie cetățeni români și să se fi refugiat datorită persecuției pe motive etnice la care au fost supuși. Prin urmare, sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, urmând a se respinge recursul, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 195/F/CA/2006 din 16 octombrie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2007.