ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1387/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, la 8 ianuarie 2003, pe rolul Judecătoriei sector 5 București, trimisă spre competentă soluționare Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC C. SA București a formulat, conform precizărilor din 10 ianuarie 2005, cerere pentru lăsarea în deplină proprietate și posesie și evacuarea pârâtelor SC E.T.I.E. SRL București, SC E.S.M. SRL București, Municipiul București și Asociația de Proprietari, Splaiul Independenței, din imobilul constând dintr-o suprafață de 16,24 mp. denumit „Cameră de R.” situat la parterul blocului X.

În susținerea acțiunii, reclamanta a menționat că spațiul în litigiu este parte integrantă a activului M.C., care prin decizia 55/1979 și Ordinului M.C.I. 12/1985 a fost dat spre administrare I.C.S.

Urmare Legii nr. 15/1990 și H.G nr. 834/1991, magazinul Confortul a fost trecut în proprietatea SC C.

În prezent, spațiul de 16,24 mp. este ocupat abuziv de cele două societăți comerciale pârâte, în baza unui contract de asociere cu Primăria Municipiului București, care nu este proprietara imobilului.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 1273 din 21 martie 2005, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a respins acțiunea pe această excepție, invocată din oficiu.

Instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada calității de proprietar asupra spațiului revendicat. Că, prin adresa nr. 2555 din 12 iulie 1995, SC P.B. SA a precizat că a elaborat în 1987 proiectul pentru blocul X, Splaiul Independenței cu destinația de locuințe (nivelurile 1-8) iar la subsol, parter, mezanin – beneficiar M.C.I., iar pentru camera radioficare, beneficiar a fost D.G.D.A.L.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței primei instanțe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București. secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 796 din 25 noiembrie 2005.

S-a reținut, în pronunțarea deciziei atacate, că reclamanta nu a făcut dovada deținerii în administrare a imobilului, anterior anului 1990 că, l-a dobândit de la D.G.D.A.L. și că, în temeiul art. 20 din Legea 15/1990 a devenit proprietar.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici:

- greșit s-au înlăturat actele de dobândire a proprietății asupra spațiului comercial din bl. X, în care se cuprindea și „camera de R.” în litigiu. În 1993, spațiile s-au închiriat și apoi cu contractul nr. 4686 din 29 martie 1995 s-au vândut către B.I.R., contract desființat ulterior, prin hotărâre judecătorească, imobilul revenind SC C. SA;

- adresa proiectantului din 1995 privind elaborarea proiectului, cu mențiunea destinației spațiului către D.G.D.A.L., nu poate constitui o dovadă privind proprietatea.

Recursul este întemeiat și urmează să fie admis pentru următoarele considerente:

În acțiunea în revendicare, petentul trebuie să dovedească proprietatea asupra bunului imobil.

În dovedirea proprietății, se pot invoca orice acte care atestă dreptul, dobândirea proprietății asupra bunului revendicat.

Reclamanta a depus, anexă la acțiune, mai multe înscrisuri în dovedirea dreptului de proprietate.

Astfel, prin Ordinul M.C.I. nr. 12/1986, în baza Decretului nr. 55/1979, s-a aprobat realizarea unor spații comerciale (latura de Nord a B-dul Victoria Socialismului) beneficiar fiind I.C.S. București.

Lucrările executate s-au recepționat de SC C. București, cu procesul verbal de recepție nr. 3 din 12 noiembrie 1990 și prin procesul verbal nr. 90/1990 s-au pus în funcțiune obiectivele și s-au trecut în evidența patrimonială a I.C.S.

Prin apariția Legii nr. 15/1990, bunurile aflate în administrarea I.C.S. au trecut în proprietatea acestei unități, fiind dobândit și dreptul de proprietate asupra terenului X conform procesului verbal din 20 iunie 2004 a Ministerului Agriculturii și Alimentației.

Ca urmare, prin încheierea Biroului C.F. al Judecătoriei sector 5, cu nr. 14658 din 10 iulie 2002, a fost înscris dreptul de proprietate al reclamantei în Cartea funciară.

În toate aceste înscrisuri privind edificarea imobilului și transmiterea dreptului de proprietate de la I.C.S., la SC C. SA, constituită urmare Legii nr. 15/1990, nu se face nici o mențiune că, din spațiile comerciale cuprinse în X, este exclus spațiul în litigiu, de 16.25 mp., care ar fi în proprietatea Primăriei, respectiv D.G.D.A.L.

Aceste înscrisuri depuse de reclamantă anexă la acțiune, atestă proprietatea reclamantei și o îndreptățesc să formuleze acțiune în revendicare și, ca urmare, fără temei instanța de fond a ridicat din oficiu și a admis excepția lipsei calității procesuale active, respingând, pe această excepție acțiunea. Este criticabilă pe acest temei și respingerea apelului reclamantei.

Drept urmare, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul va fi admis, decizia atacată în apel precum și sentința instanței de fond urmând să fie casate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC C. SA București.

Casează decizia nr. 796 din 25 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială și sentința civilă nr. 1273 din 21 martie 2005 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2007.