ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2643/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată și înregistrată sub nr.

3297/44/2006 la Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, reclamantul A.P.Ș. a chemat în judecată pe pârâtele A.N.S.V.S.A. și

D.S.V.S.A.V., solicitând ca prin sentința ce va pronunța Instanța să constate

că organizarea și desfășurarea concursului din data de 23 martie 2006, pentru

ocuparea mai multor posturi de funcționari publici de execuție în activitatea

sanitar – medical - veterinară, s-a făcut cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor

H.G. nr. 1209/2003 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor

publici, Instanța urmând a dispune anularea acestuia și reorganizarea unui nou

concurs cu respectarea legii, precum și recorectarea tuturor lucrărilor.

Solicită totodată, ca

pârâtele să fie obligate la daune materiale și morale.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a susținut că organizarea concursului și evaluarea candidaților s-a

făcut cu încălcarea normelor legale, fără a arăta în concret ce norme legale au

fost încălcate și în ce a constat încălcarea acestora, precizând însă că se

considera prejudiciat, deoarece contracandidații săi au fost notați cu note mai

mari, tocmai în scopul de a-l înlătura din concurs.

Pârâta A.N.S.V.S.A., a depus

întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului.

Analizând materialul

probator administrat în cauză, Instanța de Fond a pronunțat sentința nr. 111/ F

din 19 septembrie 2006, prin care a respins ca nefondată acțiunea.

A reținut Instanța de Fond,

în considerentele sentinței, că reclamantul nu a făcut dovada existenței unui

drept proteguit de lege, potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, nelegalitatea

organizării și desfășurării concursului nefiind probată, iar în ceea ce

privește reevaluarea notelor tuturor candidaților și implicit a notei obținute

de petent, o astfel de cerere excede dispozițiilor H.G. nr. 1209/2003, precum

și competenței Instanței.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul A.P.Ș., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, susținând că prima Instanță a procedat la soluționarea cauzei la

primul termen de judecată, în absența sa, deși pentru termenul respectiv a fost

în imposibilitate de a se prezenta în Instanță și să depună probe în susținerea

acțiunii formulate, în acest sens expediind din Arad către Curtea de Apel

Galați o cerere prin care solicita amânarea cauzei, urmând ca ulterior să

justifice cu acte medicale această cerere.

Intimata - pârâtă A.N.S.V.S.A.B.

a invocat excepția tardivității recursului, susținând faptul că motivele de

recurs i-au fost comunicate abia la termenul de judecată din 23 mai 2007.

Excepția invocată este

neîntemeiată, recursul fiind declarat și motivat în termenul prevăzut de lege,

15 zile de la comunicare (hotărârea i-a fost comunicată la 22 noiembrie 2006,

iar recursul motivat a fost depus la 5 decembrie 2006).

Trecând la analiza pe fond a

motivelor de recurs invocate, Instanța de Recurs constată că recursul este

fondat și va fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 156 C. proc. civ., Instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.

La dosarul de fond, se află

o cerere formulată de reclamant prin care se solicită amânarea cauzei, pe

motive de sănătate a mamei sale.

Este adevărat că cererea a

sosit după terminarea dezbaterilor și nu a fost însoțită de un act medical,

totuși având în vedere că dosarul era la primul termen de judecată, Instanța de

Fond putea să repună cauza pe rol și să acorde un nou termen de judecată pentru

lipsă de apărare, conform textului de lege sus citat.

Având în vedere și rolul

activ pe care trebuie să-l manifeste Instanța de judecată pe parcursul

soluționării unei pricini și cum la dosar se afla cererea reclamantului, în

subsolul acesteia fiind menționat faptul că „în procedura privind judecarea

cauzei, am de făcut cereri”, în speță, era justificată admiterea cererii pentru

amânarea cauzei, chiar dacă, așa cum s-a arătat, nu exista un act medical

alăturat cererii.

Pentru considerentele

expuse, urmează ca în baza art. 312 C. proc. civ., recursul să fie admis,

casată sentința, iar cauza să fie trimisă la aceeași Instanță spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

A.P.Ș., împotriva sentinței nr. 111 din 19 septembrie 2006 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare la aceeași Instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 mai 2007.