ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1921/2008

Asupra recursului penal de

față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 35/

PI din 18 februarie 2008, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondată,

plângerea petentului Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva

rezoluției nr. 965/II/2/2007 și a ordonanței nr. 184/P/2007 ale Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

În motivarea sentinței se

reține că, din dosarul de urmărire penală că intimata V.N., în calitate de

avocat a redactat actul intitulat „cesiunea de drept litigios”, la data de 1

septembrie 2001, potrivit căruia numitul S.L. a cedat lui B.V.A.M., pentru suma

de 5000 mărci germane, dreptul litigios constând în revendicarea imobilului situat

în localitatea Ghiroc ce făcea obiectul dosarului execuțional nr. 800 din 10

august 2001, înaintat Biroului Executorului Judecătoresc P.H., conform Legii

10/2001.

Imobilul menționat mai sus a

fost proprietatea antecesorului cedentului S.L. care a fost preluat de statul

român și aflat în administrarea Ministerului de Interne și care ulterior a

făcut obiectul cererii de restituire, conform Legii nr. 10/2001 fiind formulată

în acest sens o notificare de către cedent.

Ulterior, cesionarul, în

baza actului de cesiune, întocmit de intimata V.N., a formulat o acțiune de

restituire a imobilului întemeiată pe prevăzută Legii nr. 10/2001 ca urmare a

dreptului dobândit prin actul de cesiune.

Având în vedere regimul

juridic al imobilului revendicat se observă că petentul avea calitatea, în

procesul civil, de unitate deținătoare a imobilului astfel că el avea

obligațiile de a se conforma procedurilor de restituire a acestuia conform prevăzută

Legii nr. 10/2001 fără a ține seama dacă persoana care revendica imobilul era

cedentul sau cesionarul.

Petentul împotriva sentinței

de mai sus, în termenul legal, a declarat recursul de față, nemulțumit fiind

de, ignorarea actelor ce evidențiază interesul său legitim în cauză și care

deși recunoscut prin motivare, prin dispozitivul aceleiași hotărâri e contrazis

și astfel se ajunge, a li se „respinge, ca nefondată, plângerea formulată pe art.

278

1

C. proc. pen., împotriva actelor procurorului.

Recursul este fondat.

Curtea, reexaminând actele

premergătoare și probatoriul cauzei, în raport de critica formulată precum și

din oficiu, reține că într-adevăr, între motivarea sau considerentele sentinței

penale nr. 35/ PI din 18 februarie 2008 a Curții de Apel Timișoara și

dispozitivul acestei hotărâri, sunt contradicții.

Astfel, dacă în cuprinsul

motivării soluției date, se recunoaște calitatea recurentului petent, de

administrator al imobilului în litigiu, ca bun cedat, prin dispozitiv, „i se

respinge plângerea ca nefondată”.

Totodată, se mai susține în

contrazicere cu cele de mai sus în finalul hotărârii, că, „petentul nu are

interes legitim nefiind în nici un mod afectat” și hotărăște: „respingerea

plângerii ca nefondată”.

Ca atare, ne aflăm în

prezența cazului de casare prevăzută de art. 385

9

pct. 10 C. proc.

pen., condiții în care recursul declarat, va fi admis, potrivit art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., și se va casa hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei

spre rejudecarea plângerii de către Curtea de Apel Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

petiționarul Ministerul Internelor și Reformei Administrative reprezentat prin

D.G.J. împotriva sentinței penale nr. 35/ PI din 18 februarie 2008 a Curții de

Apel Timișoara, secția penală.

Casează sentința penală

atacată și dispune rejudecarea plângerii de către Curtea de Apel Timișoara.

Cheltuielile judiciare rămân

în sarcina statului.

Respinge cererea intimaților

de obligare a recurentului la plata către aceștia a cheltuielilor judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 mai 2008.