ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1921/2008

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 35/ PI din 18 februarie 2008, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondată, plângerea petentului Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva rezoluției nr. 965/II/2/2007 și a ordonanței nr. 184/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. În motivarea sentinței se reține că, din dosarul de urmărire penală că intimata V.N., în calitate de avocat a redactat actul intitulat „cesiunea de drept litigios”, la data de 1 septembrie 2001, potrivit căruia numitul S.L. a cedat lui B.V.A.M., pentru suma de 5000 mărci germane, dreptul litigios constând în revendicarea imobilului situat în localitatea Ghiroc ce făcea obiectul dosarului execuțional nr. 800 din 10 august 2001, înaintat Biroului Executorului Judecătoresc P.H., conform Legii 10/2001.

Imobilul menționat mai sus a fost proprietatea antecesorului cedentului S.L. care a fost preluat de statul român și aflat în administrarea Ministerului de Interne și care ulterior a făcut obiectul cererii de restituire, conform Legii nr. 10/2001 fiind formulată în acest sens o notificare de către cedent. Ulterior, cesionarul, în baza actului de cesiune, întocmit de intimata V.N., a formulat o acțiune de restituire a imobilului întemeiată pe prevăzută Legii nr. 10/2001 ca urmare a dreptului dobândit prin actul de cesiune. Având în vedere regimul juridic al imobilului revendicat se observă că petentul avea calitatea, în procesul civil, de unitate deținătoare a imobilului astfel că el avea obligațiile de a se conforma procedurilor de restituire a acestuia conform prevăzută Legii nr. 10/2001 fără a ține seama dacă persoana care revendica imobilul era cedentul sau cesionarul.

Petentul împotriva sentinței de mai sus, în termenul legal, a declarat recursul de față, nemulțumit fiind de, ignorarea actelor ce evidențiază interesul său legitim în cauză și care deși recunoscut prin motivare, prin dispozitivul aceleiași hotărâri e contrazis și astfel se ajunge, a li se „respinge, ca nefondată, plângerea formulată pe art. 278 1 C. proc. pen., împotriva actelor procurorului. Recursul este fondat. Curtea, reexaminând actele premergătoare și probatoriul cauzei, în raport de critica formulată precum și din oficiu, reține că într-adevăr, între motivarea sau considerentele sentinței penale nr. 35/ PI din 18 februarie 2008 a Curții de Apel Timișoara și dispozitivul acestei hotărâri, sunt contradicții.

Astfel, dacă în cuprinsul motivării soluției date, se recunoaște calitatea recurentului petent, de administrator al imobilului în litigiu, ca bun cedat, prin dispozitiv, „i se respinge plângerea ca nefondată”. Totodată, se mai susține în contrazicere cu cele de mai sus în finalul hotărârii, că, „petentul nu are interes legitim nefiind în nici un mod afectat” și hotărăște: „respingerea plângerii ca nefondată”. Ca atare, ne aflăm în prezența cazului de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., condiții în care recursul declarat, va fi admis, potrivit art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., și se va casa hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecarea plângerii de către Curtea de Apel Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de petiționarul Ministerul Internelor și Reformei Administrative reprezentat prin D.G.J. împotriva sentinței penale nr. 35/ PI din 18 februarie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Casează sentința penală atacată și dispune rejudecarea plângerii de către Curtea de Apel Timișoara. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Respinge cererea intimaților de obligare a recurentului la plata către aceștia a cheltuielilor judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2008.