ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5623/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 430 din 22 aprilie 2005 a admis excepția netimbrării acțiunii. A anulat cererea, precizată, formulată de reclamantul P.C. împotriva pârâtelor Prefectura județului Constanța și Primăria municipiului Constanța, ca netimbrată. Instanța a reținut că prin acțiunea precizată la 15 octombrie 2004 reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata unei sume de 500.000 Euro reprezentând despăgubiri pentru boala de plămâni contractată în iarna 2002-2003. Același tribunal, prin sentința nr. 1032 din 16 septembrie 2005 a admis cererea formulată de pârâta Primăria municipiului Constanța în contradictoriu cu reclamantul P.C.

și pârâta Prefectura județului Constanța. A completat dispozitivul sentinței nr. 430 din 22 aprilie 2005 a Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. 2739/2004, în sensul că a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată către pârâta Primăria municipiului Constanța în cuantum de 4.000.000 lei vechi. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 184 A din 11 aprilie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul-apelant P.C. împotriva sentinței nr. 430 din 22 aprilie 2005 a Tribunalului București, secția a III-a civilă. De asemenea, a respins ca nefondat și apelul declarat de P.C. împotriva sentinței nr. 1032 din 16 septembrie 2005 a Tribunalului București, secția a III-a civilă.

În motivarea soluției instanța de apel a reținut că prin încheierea din camera de consiliu din 25 februarie 2005 Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins cererea de asistență juridică sub forma scutirii de plata taxe judiciare de timbru formulată de reclamantul P.C., încheierea fiind irevocabilă conform art. 78 alin. (3) C. proc. civ. Ca atare, reclamantul avea obligația legală de a achita taxa judiciară de timbru aferentă cererii de chemare în judecată, obligație ce i-a fost adusă la cunoștință în ședința din 25 martie 2005 acordându-i-se un termen în acest scop la 22 aprilie 2005. Or, întrucât reclamantul nu a achitat respectiva taxă conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, corect instanța a procedat la aplicarea sancțiunii anulării cererii de chemare în judecată.

Pe de altă parte, dispunând obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă Primăria municipiului Constanța, tribunalul a pronunțat o hotărâre corectă în raport de art. 281 2 C. proc. civ., care permit completarea hotărârii date atunci când instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale. De asemenea, întrucât reclamantul a căzut în pretenții conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ. datora cheltuielile de judecată. În contra menționatei decizii a declarat recurs reclamantul P.C. susținând în esență că instanța a calificat greșit acțiunea sa ca fiind contestație la executare în loc de pretenții bănești în cuantum precizat de 500.000 Euro și că acțiunea i-a fost anulată ca netimbrată deși a probat cu dovada de la Administrația Financiară a municipiului Constanța că nu are posibilități de plată a taxei de timbru.

Recurentul nu a invocat vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. însă criticile formulate pot fi încadrate în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. Recursul nu este fondat. Din dosar a rezultat că acțiunea promovată și precizată de P.C. a fost corect calificată de instanță ca o acțiune în pretenții motiv pentru care i s-a pus în vedere să o timbreze la valoarea solicitată (f. 8 dos. nr. 2739/2004) respectiv 218.095.000 lei. Cu cererea depusă la instanța de fond la 25 februarie 2004 P.C. a cerut acordarea asistenței juridice gratuite motivat de faptul că are o pensie modică și nu are alte venituri. A mai precizat că Administrația Financiară a municipiului Constanța a refuzat să-i elibereze o adeverință din care să rezulte că nu are alte venituri (f. 19 dos.

2739/2004). Prin încheierea dată în camera de consiliu la 25 februarie 2005 reclamantului i s-a respins cererea de asistență judiciară gratuită, în considerentele încheierii reținându-se că reclamantul nu aprobat existența unor cauze temeinic justificate pentru scutirea de plata taxei judiciare de timbru și că anterior i s-a mai pus în vedere de către instanța care și-a declinat competența de soluționare a pricinii, să achite taxa judiciară de timbru. Pe cale de consecință la 25 martie 2005 i s-a mai acordat un termen pentru îndeplinirea obligației legale de a timbra cererea de chemare în judecată cu suma de 218.095.000 lei vechi și timbru judiciar de 50.000 lei vechi iar la 22 aprilie 2005 întrucât, nu a răspuns acestei îndatoriri, acțiunea a fost anulată ca netimbrată.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii, iar conform art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în cazul nerespectării obligației de achitare a timbrului judiciar sunt aplicabile acelorași prevederi ca cele referitoare la taxa de timbru. Astfel fiind instanța de fond prin soluția adoptată a dat curs prevederilor legale evocate. Pe de altă parte, potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. În speță, prin întâmpinare, pârâta Primăria municipiului Constanța a cerut obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 400 RON, reprezentând onorariul de avocat.

În baza dispozițiilor art. 281 2 C. proc. civ., tribunalul a completat dispozitivul sentinței nr. 430 din 22 aprilie 2005 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, și cu obligarea reclamantului la plata sumei de 400 RON către Primăria municipiului Constanța, soluție corectă și în acord cu prevederile legale evocate. Astfel fiind, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P.C. împotriva deciziei nr. 184 A din 11 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2007.