ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1614/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 732 din 6 decembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată

de reclamanta B.E., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, dispunând anularea

Hotărârii nr. 20983 din 12 aprilie 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia

să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de

O.G. nr. 105/1999 și să-i acorde aceste drepturi, începând cu data de 1

septembrie 2006.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că soțul

reclamantei și familia acestuia s-au refugiat, în anul 1944, din

localitatea de domiciliu Cetatea Albă în România.

împotriva acestei soluții,

considerând-o netemeinică și nelegală, în temeiul art. 304

1

C. proc.

civ. a declarat recurs C.J.P. Cluj.

În

motivarea recursului, pârâta arată, în esență, că instanța de fond în

mod greșit a obligat-o la recunoașterea calității de refugiat a

reclamantei, întrucât această calitate o are numai soțul său decedat; de asemenea,

se arată în motivarea recursului, hotărârea atacată este netemeinică și

nelegală, întrucât schimbarea domiciliului familiei soțului reclamantei nu

poate fi considerată „refugiu" din motive etnice ci reprezintă o alegere

personală a tatălui soțului reclamantei în ce privește schimbarea locului de

muncă.

Examinând sentința atacată în raport cu actele

și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către

regimurile

instaurate în România cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie

1945 din motive

etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act

normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus

menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate.

Tot astfel, conform art. 3 din același

act normativ, „Soțul

supraviețuitor al

celui decedat, din categoria persoanelor prevăzute la art. 1

lit. a) -

e) și lit. g), va beneficia începând cu data de întâi a lunii următoare celei

în care a fost depusă cererea, în condițiile prezentei ordonanțe, de o

indemnizație lunară de 100 lei neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a

recăsătorit".

De asemenea, în conformitate cu art. 6

1

din același act normativ, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1

se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere,

de către organele

competente, iar în cazul

în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de

probă prevăzut de

lege.

Or, din declarația dată în anul 1944,

în fața autorităților române, de B.P., tatăl soțului reclamantei, B.G.,

eliberată

de Arhivele Naționale cu adresa

din 27 iunie 2006

, rezultă, într-adevăr, calitatea de refugiat a

acestuia.

În cauză, dovada refugiului soțului

intimatei - reclamante s-a făcut, așadar, conform legii, împrejurare față de

care în mod corect a procedat instanța de fond admițând acțiunea și obligând-o

pe pârâtă să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de art. 3 din O.G.

nr. 105/1999.

Că aceste drepturi sunt recunoscute

intimatei - reclamante în calitatea sa de soție supraviețuitoare, rezultă în

mod expres, atât din considerentele sentinței recurate cât și din dispozitivul

acesteia, criticile recurentei cu privire la acest aspect nefiind, așadar, întemeiate;

de asemenea, în ceea ce privește perioada de refugiu, menționată în

dispozitivul sentinței recurate, este evident că aceasta se referă la soțul

reclamantei iar nu la aceasta din urmă, pentru care, oricum, nu ar avea

relevanță, întrucât, potrivit legii, indemnizația de care beneficiază, în

calitatea de soț supraviețuitor, este fixă, nedepinzând de numărul anilor de

refugiu.

Nu poate fi reținută nici critica

recurentei, potrivit căreia schimbarea domiciliului familiei soțului

reclamantei ar fi fost determinată de schimbarea locului de muncă al tatălui

acestuia, neputând fi, deci, considerată „refugiu" din motive etnice.

Aceasta, întrucât din conținutul

declarației date de către B.P. în fața autorităților române în anul 1944

rezultă, în mod expres, atât calitatea de refugiat cât și motivul care a

determinat refugiul, acesta fiind precizat la pct. 10 din declarație, unde se

menționează, ca act depus alături de declarație, „Fișa de evacuare din anul

1944 eliberată de P.P.Ț.".

Pentru considerentele arătate, recursul

va fi respins ca nefondat, menținându-se, ca fiind temeinică și legală,

sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

C.J.P. Cluj împotriva sentinței nr. 732 din 6 decembrie 2007 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

15 aprilie 2008.