ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1614/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 732 din 6 decembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.E., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, dispunând anularea Hotărârii nr. 20983 din 12 aprilie 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999 și să-i acorde aceste drepturi, începând cu data de 1 septembrie 2006. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că soțul reclamantei și familia acestuia s-au refugiat, în anul 1944, din localitatea de domiciliu Cetatea Albă în România.

împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ. a declarat recurs C.J.P. Cluj. În motivarea recursului, pârâta arată, în esență, că instanța de fond în mod greșit a obligat-o la recunoașterea calității de refugiat a reclamantei, întrucât această calitate o are numai soțul său decedat; de asemenea, se arată în motivarea recursului, hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, întrucât schimbarea domiciliului familiei soțului reclamantei nu poate fi considerată „refugiu" din motive etnice ci reprezintă o alegere personală a tatălui soțului reclamantei în ce privește schimbarea locului de muncă. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Tot astfel, conform art. 3 din același act normativ, „Soțul supraviețuitor al celui decedat, din categoria persoanelor prevăzute la art. 1 lit. a) - e) și lit. g), va beneficia începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, în condițiile prezentei ordonanțe, de o indemnizație lunară de 100 lei neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a recăsătorit". De asemenea, în conformitate cu art. 6 1 din același act normativ, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege. Or, din declarația dată în anul 1944, în fața autorităților române, de B.P., tatăl soțului reclamantei, B.G., eliberată de Arhivele Naționale cu adresa din 27 iunie 2006 , rezultă, într-adevăr, calitatea de refugiat a acestuia.

În cauză, dovada refugiului soțului intimatei - reclamante s-a făcut, așadar, conform legii, împrejurare față de care în mod corect a procedat instanța de fond admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de art. 3 din O.G. nr. 105/1999. Că aceste drepturi sunt recunoscute intimatei - reclamante în calitatea sa de soție supraviețuitoare, rezultă în mod expres, atât din considerentele sentinței recurate cât și din dispozitivul acesteia, criticile recurentei cu privire la acest aspect nefiind, așadar, întemeiate; de asemenea, în ceea ce privește perioada de refugiu, menționată în dispozitivul sentinței recurate, este evident că aceasta se referă la soțul reclamantei iar nu la aceasta din urmă, pentru care, oricum, nu ar avea relevanță, întrucât, potrivit legii, indemnizația de care beneficiază, în calitatea de soț supraviețuitor, este fixă, nedepinzând de numărul anilor de refugiu.

Nu poate fi reținută nici critica recurentei, potrivit căreia schimbarea domiciliului familiei soțului reclamantei ar fi fost determinată de schimbarea locului de muncă al tatălui acestuia, neputând fi, deci, considerată „refugiu" din motive etnice. Aceasta, întrucât din conținutul declarației date de către B.P. în fața autorităților române în anul 1944 rezultă, în mod expres, atât calitatea de refugiat cât și motivul care a determinat refugiul, acesta fiind precizat la pct. 10 din declarație, unde se menționează, ca act depus alături de declarație, „Fișa de evacuare din anul 1944 eliberată de P.P.Ț.". Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se, ca fiind temeinică și legală, sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Cluj împotriva sentinței nr. 732 din 6 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2008.