ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2273/2008

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 64 din 7 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționarul F.G. împotriva rezoluției cu nr. 1039/P/2007 din 19 noiembrie 2007, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petiționarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, în mod corect, procurorul a apreciat prin rezoluția dată că faptele pentru care numitul I.R., executor judecătoresc, a fost cercetat sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., nu există.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționarul F.G., care a solicitat casarea hotărârii atacate, admiterea plângerii formulate, desființarea rezoluției parchetului și trimiterea cauzei procurorului pentru tragerea la răspundere penală a persoanei reclamate. Examinând sentința penală recurată sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 385 6 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petiționarul F.G. este nefondat, pentru următoarele considerente: Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., secția de combatere a corupției, la data de 21 iulie 2005, petiționarul F.G. a solicitat, printre altele, efectuarea de cercetări față de executorul judecătoresc I.R.

sub aspectul infracțiunilor de luare de mită, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și neglijență în serviciu, prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 246 C. pen. și art. 249 C. pen. Prin ordonanța cu nr. 48/P/2006 din 12 mai 2006 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., secția de combatere a corupției, a dispus, în temeiul prevederilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de I.R.

sub aspectul infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, declinând totodată competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, pentru a se efectua cercetări față de I.R., sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și neglijență în serviciu, prevăzute de art. 246 și art. 249 C. pen., reclamate de petiționarul F.G. La rândul său, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, prin ordonanța cu nr. 14121/P/2006 din 26 iunie 2007 a declinat competența de soluționare a cauzei, privind pe I.R., în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, dată fiind calitatea de executor judecătoresc a acestuia.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, constatând că faptele reclamate de petiționarul F.G. nu există, a dispus, prin rezoluția cu nr. 1039/P/2007 din 19 noiembrie 2007, în temeiul prevederilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc I.R. Împotriva acestei rezoluții petiționarul F.G. a formulat plângere adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București care, în baza art. 278 C. proc. pen., a respins-o, ca neîntemeiată, prin rezoluția cu nr. 1941/II/2/2007 din 10 decembrie 2007. Nemulțumit de soluția procurorului general, petiționarul F.G. s-a adresat cu plângere, în condițiile art. 278 1 C. proc.

pen., instanței de judecată competentă să judece cauza în primă instanță, respectiv Curții de Apel București, care a pronunțat hotărârea atacată în prezentul recurs. Examinând întreg materialul probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că, prin plângerea adresată parchetului, petiționarul F.G. a solicitat, printre altele, efectuarea de cercetări față de executorul judecătoresc I.R. sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., susținând că acesta și-a îndeplinit, în mod abuziv, atribuțiile de serviciu în dosarul de executare cu nr. 343/2002. Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că prin sentința penală nr. 529 din 11 aprilie 2001 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 bucurești F.G.

a fost condamnat la o pedeapsă de 10 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 184 C. pen., fiind totodată obligat la plata de daune morale în favoarea părții civile H.M., în cuantum de 10.000.000 ROL (1.000 RON). Hotărârea mai sus-menționată a rămas definitivă, prin decizia penală nr. 754/R/2002 a Curții de Apel București, urmare respingerii succesive a căilor ordinare de atac (apel și recurs) declarate de F.G. În aceste condiții, partea civilă H.M. a declanșat procedura executării silite, ce a fost efectuată de Biroul Executorului Judecătoresc I.R. (dosar de executare nr. 343/2002) și care a fost încuviințată de Judecătoria Sectorului 3 București, prin încheierea dată în cameră de consiliu la 3 octombrie 2002, în dosarul nr. 2365/2002.

Deși petiționarul F.G. a susținut că executorul judecătoresc I.R. nu ar fi predat părții civile H.M. suma de 7.386.375 lei, achitată de petiționar în dosarul de executare nr. 343/2002, cu toate acestea, din procesele-verbale întocmite de executorul judecătoresc, la datele de 24 octombrie 2002 și respectiv 29 noiembrie 2002, rezultă că susținerile petiționarului sunt lipsite de suport probator. Cele două procese-verbale mai sus menționate consemnează pe de o parte faptul că debitorul F.G. și-a achitat obligațiile către creditoarea H.M., iar pe de altă parte, împrejurarea că H.M. a depus o cerere de închidere a dosarului de executare silită, deoarece debitorul F.G. și-a achitat întreg debitul.

În aceste condiții, susținerea petiționarului F.G., în sensul că executorul judecătoresc I.R. nu ar fi predat creditoarei H.M. suma de 7.386.375 lei, remisă acestuia de petiționar, este neîntemeiată. De asemenea, soluția de neurmărire penală, dată de parchet, este legală și temeinică, din actele premergătoare efectuate în cauză, nerezultând vreo împrejurare care să conducă la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii reclamate de petiționar. Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., constă în fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Ca atare, pentru existența infracțiunii este necesar ca funcționarul public să-și exercite abuziv atribuțiile de serviciu, fie printr-o inacțiune, neîndeplinirea unui act, fie printr-o acțiune, îndeplinirea defectuoasă a unui act, care trebuie să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane. Totodată, pentru a se putea începe urmărirea penală sunt necesare două condiții. Prima condiție constă în existența acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârșit, în mod cert, o infracțiune, caz în care organul de urmărire penală poate deține informațiile, fie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare desfășurate ulterior sesizării.

Cea de a doua condiție necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. și constă în inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen., cu excepția celui prevăzut la lit. b 1 ). Intervenția unui astfel de caz, rezultând fie din actele prin care a fost sesizat organul de urmărire penală, fie din actele premergătoare efectuate în urma sesizării, pot determina ca în locul începerii urmăririi penale să funcționeze instituția neînceperii urmăririi penale. Potrivit art. 224 C. proc. pen., actele premergătoare se efectuează în vederea urmăririi penale.

Actele premergătoare pot realiza următoarele obiective: - completează informațiile organului de cercetare pentru a le aduce la nivelul unor constatări care să determine începerea urmării penale; - verifică informațiile deținute, confirmând sau infirmând concordanța acestora cu realitățile faptice ale cauzei; - fundamentează convingerea organului de urmărire penală referitoare la soluția de neurmărire penală, potrivit art. 228 C. proc. pen. În cauză, se constată că ne aflăm în ultima variantă, când din actele premergătoare efectuate a rezultat soluția neînceperii urmăririi penale. Actele premergătoare fiind facultative, ele pot fi și limitate de către organul de urmărire penală, la îndeplinirea activităților necesare atingerii scopului lor legal.

Întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că nu rezultă existența acelui minim de date în baza cărora să se poată dispune începerea urmăririi penale, corect parchetul a dat soluția de neurmărire penală, menținută în mod legal și temeinic de prima instanță. În consecință, având în vedere că, din lucrările dosarului rezultă că întreaga activitate a executorului judecătoresc s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor legii, în scopul executării titlului reprezentat de sentința penală nr. 529 din 11 aprilie 2001 a Judecătoriei Sectorului 3 București, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul F.G.

împotriva sentinței penale nr. 64 din 7 martie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul F.G. împotriva sentinței penale nr. 64 din 7 martie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2008.