ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2780/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2780/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
acțiunea în contencios administrativ înregistrată inițial la Tribunalul Bistrița - Năsăud sub nr. 443/CAF/2006, reclamanta SC B.A. SRL a solicitat
anularea Deciziei nr. 14 din 02 decembrie 2005 emisă de către A.F.M.B., precum
și anularea Deciziei de impunere nr. 35691 din 10 octombrie 2005 și a
Raportului de inspecție fiscală nr. 35690 din 10 octombrie 2005 încheiate de
același organ, ca fiind nelegale și netemeinice.
Într-un prim ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 42/
CA din 1 iunie 2006, Tribunalul Bistrița - Năsăud a admis acțiunea în
contencios administrativ, Instanța dispunând anularea actelor atacate
ca netemeinice și nelegale, reținându-se, în
esență, că obligația virării cotei de 3% pentru fondul mediului revine R.N.P.
și altor proprietari de
păduri, astfel încât reclamanta nu datorează
această contribuție.
Prin Decizia civilă nr. 1499 din 9 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj, Instanța a admis recursul declarat de A.F.M. și a casat sentința
pronunțată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași Instanțe,
cu motivarea că sentința atacată este insuficient motivată în fapt și în drept,
ceea ce echivalează cu nejudecarea fondului.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bistrița -
Năsăud sub nr. 3836/112/2006, iar la termenul de judecată din data de 8
decembrie 2006, reclamanta, prin reprezentant, a invocat excepția necompetenței
materiale a Tribunalului, cu motivarea că actele
administrative atacate au fost emise de o autoritate publică centrală
și,
ca atare, competenta de soluționare a litigiului revine Curții de
Apel Cluj.
Prin sentința civilă nr.
110/2006 a Tribunalului Bistrița - Năsăud,
Instanța a
admis excepția invocată și a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe
rolul Curții de Apel Cluj, secția de
contencios administrativ
și fiscal, sub nr. 95/33/2007, iar, prin
sentința
civilă nr. 112/2007 din 23 februarie 2007, acțiunea formulată
de
reclamanta SC B.A. SRL a fost admisă, Instanța dispunând anularea actelor
atacate și exonerarea reclamantei de la plata sumei de 64.273 lei, compusă din
41.721 lei, cota de 3%, 17.601 lei, dobânzi și 4.951 lei penalități.
Pentru a pronunța această hotărâre Instanța a reținut, în
esență, că prin prisma prevederilor Legii nr. 73/2000, cu modificările
ulterioare, obligația virării cotei de 3% revine R.N.P. și altor proprietari de
păduri, iar nu adjudecatarului masei lemnoase.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M.M.G.A., în
prezent M.M.D.D. - A.F.M., criticând soluția pronunțată pe motivul prevăzut de
art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.
În motivare, recurentul a susținut că schimbarea
legislației a intervenit abia la data de 27 iulie 2004, prin apariție Legii nr.
333/2004, care la art. 1 alin. (2) prevede că veniturile Fondului pentru
mediu se constituie din o cotă de 3% din prețul
de adjudecare al masei
lemnoase, care se virează de către R.N.P. și de
către alți proprietari de păduri, persoane juridice sau fizice.
Recurentul a mai susținut că în perioada 7
iunie 2002 - 27 iulie 2004 obligația calculării, declarării și virării sumelor
aferente cotei de 3 % din prețul de adjudecare a masei lemnoase, revenea
cumpărătorilor de masă lemnoasă.
Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele
invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile
legale incidente în cauză, constatată fondat recursul declarat pentru
considerentele ce urmează:
În conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea
nr.
554/2004 litigiile privind actele
administrative emise sau încheiate de
autoritățile publice locale și
județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii
vamale și accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde ROL, se soluționează,
în fond, de tribunalele administrativ - fiscale, iar litigiile privind actele
administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale precum si
cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii
ale acestora, mai mari de 5 miliarde ROL, se soluționează, în fond, de secțiile
de contencios administrativ și fiscal ale Curților de Apel.
Această dispoziție reglementează competența
materială a Instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de
la prevederile C. proc. civ., în raport cu organul emitent al actului și în
funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ
contestat.
Așadar, dacă litigiul privește, pe lângă
anularea unui act administrativ, și taxe, impozite, contribuții sau datorii
vamale ori accesorii ale acestora, pentru stabilirea competenței materiale a Instanței
de contencios se recurge la criteriul valoric al sumei asupra căreia poartă
litigiul.
Prin aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr.
554/2004, tribunalele soluționează în fond cererile având ca obiect taxe și
impozite, contribuții, datorii vamale ori accesorii ale acestora de până la 5
miliarde ROL.
În atare condiții,
în raport cu obiectul cererii și prevederea legală
susmenționată,
Înalta Curte de Casație și Justiție constată că
soluționarea în fond a cauzei este de competența Tribunalului Bistrița –
Năsăud, secția de contencios administrativ și fiscal, motiv pentru care,
în temeiul art. 312 alin. (2) și alin. (6) C. proc. civ., va admite recursul
declarat și va casa hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre competentă
soluționare.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de M.M.D.D. – A.F.M. împotriva sentinței
civile nr. 112/2007 din 23 februarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă
soluționare la Tribunalul Bistrița - Năsăud, secția de contencios administrativ
și fiscal.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2007.