ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2780/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată inițial la Tribunalul Bistrița - Năsăud sub nr. 443/CAF/2006, reclamanta SC B.A. SRL a solicitat anularea Deciziei nr. 14 din 02 decembrie 2005 emisă de către A.F.M.B., precum și anularea Deciziei de impunere nr. 35691 din 10 octombrie 2005 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 35690 din 10 octombrie 2005 încheiate de același organ, ca fiind nelegale și netemeinice. Într-un prim ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 42/ CA din 1 iunie 2006, Tribunalul Bistrița - Năsăud a admis acțiunea în contencios administrativ, Instanța dispunând anularea actelor atacate ca netemeinice și nelegale, reținându-se, în esență, că obligația virării cotei de 3% pentru fondul mediului revine R.N.P.

și altor proprietari de păduri, astfel încât reclamanta nu datorează această contribuție. Prin Decizia civilă nr. 1499 din 9 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj, Instanța a admis recursul declarat de A.F.M. și a casat sentința pronunțată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași Instanțe, cu motivarea că sentința atacată este insuficient motivată în fapt și în drept, ceea ce echivalează cu nejudecarea fondului. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bistrița - Năsăud sub nr. 3836/112/2006, iar la termenul de judecată din data de 8 decembrie 2006, reclamanta, prin reprezentant, a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului, cu motivarea că actele administrative atacate au fost emise de o autoritate publică centrală și, ca atare, competenta de soluționare a litigiului revine Curții de Apel Cluj.

Prin sentința civilă nr. 110/2006 a Tribunalului Bistrița - Năsăud, Instanța a admis excepția invocată și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 95/33/2007, iar, prin sentința civilă nr. 112/2007 din 23 februarie 2007, acțiunea formulată de reclamanta SC B.A. SRL a fost admisă, Instanța dispunând anularea actelor atacate și exonerarea reclamantei de la plata sumei de 64.273 lei, compusă din 41.721 lei, cota de 3%, 17.601 lei, dobânzi și 4.951 lei penalități. Pentru a pronunța această hotărâre Instanța a reținut, în esență, că prin prisma prevederilor Legii nr. 73/2000, cu modificările ulterioare, obligația virării cotei de 3% revine R.N.P.

și altor proprietari de păduri, iar nu adjudecatarului masei lemnoase. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M.M.G.A., în prezent M.M.D.D. - A.F.M., criticând soluția pronunțată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. În motivare, recurentul a susținut că schimbarea legislației a intervenit abia la data de 27 iulie 2004, prin apariție Legii nr. 333/2004, care la art. 1 alin. (2) prevede că veniturile Fondului pentru mediu se constituie din o cotă de 3% din prețul de adjudecare al masei lemnoase, care se virează de către R.N.P. și de către alți proprietari de păduri, persoane juridice sau fizice. Recurentul a mai susținut că în perioada 7 iunie 2002 - 27 iulie 2004 obligația calculării, declarării și virării sumelor aferente cotei de 3 % din prețul de adjudecare a masei lemnoase, revenea cumpărătorilor de masă lemnoasă.

Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată fondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează: În conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde ROL, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ - fiscale, iar litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale precum si cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde ROL, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de Apel.

Această dispoziție reglementează competența materială a Instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. Așadar, dacă litigiul privește, pe lângă anularea unui act administrativ, și taxe, impozite, contribuții sau datorii vamale ori accesorii ale acestora, pentru stabilirea competenței materiale a Instanței de contencios se recurge la criteriul valoric al sumei asupra căreia poartă litigiul. Prin aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, tribunalele soluționează în fond cererile având ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale ori accesorii ale acestora de până la 5 miliarde ROL.

În atare condiții, în raport cu obiectul cererii și prevederea legală susmenționată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că soluționarea în fond a cauzei este de competența Tribunalului Bistrița – Năsăud, secția de contencios administrativ și fiscal, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (2) și alin. (6) C. proc. civ., va admite recursul declarat și va casa hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.M.D.D. – A.F.M. împotriva sentinței civile nr. 112/2007 din 23 februarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Bistrița - Năsăud, secția de contencios administrativ și fiscal. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2007.