ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.05.2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2780/2007

HOTĂRÂRE
30.05.2007
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2780/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea în contencios administrativ înregistrată inițial la Tribunalul Bistrița - Năsăud sub nr. 443/CAF/2006, reclamanta SC B.A. SRL a solicitat

anularea Deciziei nr. 14 din 02 decembrie 2005 emisă de către A.F.M.B., precum

și anularea Deciziei de impunere nr. 35691 din 10 octombrie 2005 și a

Raportului de inspecție fiscală nr. 35690 din 10 octombrie 2005 încheiate de

același organ, ca fiind nelegale și netemeinice.

Într-un prim ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 42/

CA din 1 iunie 2006, Tribunalul Bistrița - Năsăud a admis acțiunea în

contencios administrativ, Instanța dispunând anularea actelor atacate

ca netemeinice și nelegale, reținându-se, în

esență, că obligația virării cotei de 3% pentru fondul mediului revine R.N.P.

și altor proprietari de

păduri, astfel încât reclamanta nu datorează

această contribuție.

Prin Decizia civilă nr. 1499 din 9 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj, Instanța a admis recursul declarat de A.F.M. și a casat sentința

pronunțată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași Instanțe,

cu motivarea că sentința atacată este insuficient motivată în fapt și în drept,

ceea ce echivalează cu nejudecarea fondului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bistrița -

Năsăud sub nr. 3836/112/2006, iar la termenul de judecată din data de 8

decembrie 2006, reclamanta, prin reprezentant, a invocat excepția necompetenței

materiale a Tribunalului, cu motivarea că actele

administrative atacate au fost emise de o autoritate publică centrală

și,

ca atare, competenta de soluționare a litigiului revine Curții de

Apel Cluj.

Prin sentința civilă nr.

110/2006 a Tribunalului Bistrița - Năsăud,

Instanța a

admis excepția invocată și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe

rolul Curții de Apel Cluj, secția de

contencios administrativ

și fiscal, sub nr. 95/33/2007, iar, prin

sentința

civilă nr. 112/2007 din 23 februarie 2007, acțiunea formulată

de

reclamanta SC B.A. SRL a fost admisă, Instanța dispunând anularea actelor

atacate și exonerarea reclamantei de la plata sumei de 64.273 lei, compusă din

41.721 lei, cota de 3%, 17.601 lei, dobânzi și 4.951 lei penalități.

Pentru a pronunța această hotărâre Instanța a reținut, în

esență, că prin prisma prevederilor Legii nr. 73/2000, cu modificările

ulterioare, obligația virării cotei de 3% revine R.N.P. și altor proprietari de

păduri, iar nu adjudecatarului masei lemnoase.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M.M.G.A., în

prezent M.M.D.D. - A.F.M., criticând soluția pronunțată pe motivul prevăzut de

art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.

În motivare, recurentul a susținut că schimbarea

legislației a intervenit abia la data de 27 iulie 2004, prin apariție Legii nr.

333/2004, care la art. 1 alin. (2) prevede că veniturile Fondului pentru

mediu se constituie din o cotă de 3% din prețul

de adjudecare al masei

lemnoase, care se virează de către R.N.P. și de

către alți proprietari de păduri, persoane juridice sau fizice.

Recurentul a mai susținut că în perioada 7

iunie 2002 - 27 iulie 2004 obligația calculării, declarării și virării sumelor

aferente cotei de 3 % din prețul de adjudecare a masei lemnoase, revenea

cumpărătorilor de masă lemnoasă.

Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele

invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile

legale incidente în cauză, constatată fondat recursul declarat pentru

considerentele ce urmează:

În conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea

nr.

554/2004 litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de

autoritățile publice locale și

județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale și accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde ROL, se soluționează,

în fond, de tribunalele administrativ - fiscale, iar litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale precum si

cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii

ale acestora, mai mari de 5 miliarde ROL, se soluționează, în fond, de secțiile

de contencios administrativ și fiscal ale Curților de Apel.

Această dispoziție reglementează competența

materială a Instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de

la prevederile C. proc. civ., în raport cu organul emitent al actului și în

funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ

contestat.

Așadar, dacă litigiul privește, pe lângă

anularea unui act administrativ, și taxe, impozite, contribuții sau datorii

vamale ori accesorii ale acestora, pentru stabilirea competenței materiale a Instanței

de contencios se recurge la criteriul valoric al sumei asupra căreia poartă

litigiul.

Prin aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, tribunalele soluționează în fond cererile având ca obiect taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale ori accesorii ale acestora de până la 5

miliarde ROL.

În atare condiții,

în raport cu obiectul cererii și prevederea legală

susmenționată,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

soluționarea în fond a cauzei este de competența Tribunalului Bistrița –

Năsăud, secția de contencios administrativ și fiscal, motiv pentru care,

în temeiul art. 312 alin. (2) și alin. (6) C. proc. civ., va admite recursul

declarat și va casa hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre competentă

soluționare.

Admite recursul declarat de M.M.D.D. – A.F.M. împotriva sentinței

civile nr. 112/2007 din 23 februarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă

soluționare la Tribunalul Bistrița - Năsăud, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-09-16
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4145/2011
Națională a Pădurilor și de la alți administratori sau proprietari, în speță reclamantei. 3. Hotărârea instanței de recurs Recursul formulat de către reclamanta SC H.L.V. SRL Transilvania împotriva sentinței civile nr. 52/F/CA/2008 a Curții
ÎCCJ 2007-11-27
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4574/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 1 februarie 2007, SC B. SA Buzău a solicitat ca în contradictoriu cu Administrația Fondului pentru Mediu să se dispună anularea Deciziei nr. 58
ÎCCJ 2007-06-15
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3087/2007
din partea organelor abilitate de lege vor fi suportate de societate”, deoarece această mențiune dovedește faptul că organul de control nu este sigur nici pe sumele determinate în acest act administrativ. Prin încheierea de ședință pronunța
ÎCCJ 2009-02-19
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 951/2009
10473 din 26 septembrie 2007 a R.N.P. R. prin care s-a comunicat certificatul de înregistrare care informa că pădurile menționate în acesta sunt certificate cu cerințele sistemului F.S.C. În drept recurenta a invocat dispozițiile Legii nr.
ÎCCJ 2011-04-13
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1577/2011
încheiat cu reclamanții are o natură comercială. La termenul de judecată din data de 9 octombrie 2008, instanța a invocat, din oficiu, excepția de necompetență materială în soluționarea cauzei, excepție pe care a pus-o în discuția părților.
Sursă