ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4574/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4574/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 1 februarie 2007, SC B. SA Buzău a solicitat ca în contradictoriu cu Administrația Fondului pentru Mediu să se dispună anularea Deciziei nr. 58 din 6 septembrie 2006, emisă de această autoritate publică, ca nelegală. De asemenea, a cerut obligarea pârâtei să recalculeze debitul stabilit în sarcina sa cu titlu de contribuție la bugetul fondului pentru mediu aferentă perioadei 3 octombrie 2003 – 31 decembrie 2005, în așa fel încât aceasta să reflecte situația de fapt reală. Prin sentința civilă nr. 71 din 17 aprilie 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.
Totodată, a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 19,5 lei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică. În cadrul unui motiv de recurs invocat ulterior, recurenta a susținut că sentința a fost pronunțată cu încălcarea normelor legale privitoare la competență, deoarece în raport de obiectul litigiului care vizează creanțe bugetare în valoare totală de 488.559 lei și de prevederile art. 10 alin. (1) ale Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, competența materială pentru soluționarea cauzei aparține, în primă instanță, tribunalului iar nu curții de apel. Acest motiv de casare, de ordine publică, este întemeiat pentru următoarele considerente.
Prin Decizia de imputare nr. 7111 din 27 iunie 2006, Administrația Fondului pentru Mediu a stabilit în sarcina SC B. SA Buzău obligația de plată la bugetul de stat a sumei de 488.559 lei, reprezentând contribuția la bugetul fondului de mediu aferentă perioadei 3 octombrie 2003 – 31 decembrie 2005, dobânzi și penalități de întârziere. Contestația formulată de agentul economic împotriva acelui act administrativ fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 58 din 6 septembrie 2006 emisă de aceeași autoritate publică. Potrivit dispozițiilor art. 179 lit. b) C. proc. fisc., contestațiile formulate de marii contribuabili, care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, al căror cuantum este sub 500.000 lei, se soluționează de către organele competente constituite în cadrul respectivelor direcții generale de administrare a marilor contribuabili.
Prin dispozițiile cuprinse în art. 188 alin. (2) din același cod, s-a stabilit că deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, iar în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și le care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ fiscale.
Deși în speță obiectul litigiului dintre părți vizează obligații bugetare calculate de pârâtă în sumă totală de 488.559 lei cu titlu de contribuție pentru fondul de mediu, dobânzi și penalități de întârziere aferente perioadei 3 octombrie 2003 – 31 decembrie 2005, curtea de apel sesizată a ignorat normele legale mai sus enunțate și a pășit la soluționarea în fond a cauzei. Procedând în modul arătat ea a pronunțat o hotărâre cu încălcarea normelor legale privitoare la competență care, potrivit art. 304 pct. 3 din C. proc. civ. se sancționează cu casarea hotărârii. Față de considerentele expuse, care fac inutilă examinarea criticilor formulate de recurentă cu privire la fondul litigiului, urmează a se admite recursul și a fi casată sentința cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Buzău, secția de contencios administrativ și fiscal, în a cărei circumscripție teritorială își are sediul reclamanta.
Văzând și dispozițiile art. 312 pct. 3 și art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței civile nr. 71 din 17 aprilie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Buzău, secția de contencios administrativ și fiscal Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2007.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.