ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4574/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 1 februarie 2007, SC B. SA Buzău a

solicitat ca în contradictoriu cu Administrația Fondului pentru Mediu să se

dispună anularea Deciziei nr. 58 din 6 septembrie 2006, emisă de această

autoritate publică, ca nelegală.

De asemenea, a cerut

obligarea pârâtei să recalculeze debitul stabilit în sarcina sa cu titlu de

contribuție la bugetul fondului pentru mediu aferentă perioadei 3 octombrie

2003 – 31 decembrie 2005, în așa fel încât aceasta să reflecte situația de fapt

reală.

Prin sentința civilă nr. 71

din 17 aprilie 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.

Totodată, a obligat pe

pârâtă să plătească reclamantei suma de 19,5 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, criticând-o ca

fiind nelegală și netemeinică.

În cadrul unui motiv de

recurs invocat ulterior, recurenta a susținut că sentința a fost pronunțată cu

încălcarea normelor legale privitoare la competență, deoarece în raport de

obiectul litigiului care vizează creanțe bugetare în valoare totală de 488.559

lei și de prevederile art. 10 alin. (1) ale Legii nr. 554/2004 privind

contenciosul administrativ, competența materială pentru soluționarea cauzei

aparține, în primă instanță, tribunalului iar nu curții de apel.

Acest motiv de casare, de

ordine publică, este întemeiat pentru următoarele considerente.

Prin Decizia de imputare nr.

7111 din 27 iunie 2006, Administrația Fondului pentru Mediu a stabilit în

sarcina SC B. SA Buzău obligația de plată la bugetul de stat a sumei de 488.559

lei, reprezentând contribuția la bugetul fondului de mediu aferentă perioadei 3

octombrie 2003 – 31 decembrie 2005, dobânzi și penalități de întârziere.

Contestația formulată de

agentul economic împotriva acelui act administrativ fiscal a fost respinsă ca

neîntemeiată prin Decizia nr. 58 din 6 septembrie 2006 emisă de aceeași

autoritate publică.

Potrivit dispozițiilor art. 179

lit. b) C. proc. fisc., contestațiile formulate de marii contribuabili, care au

ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale

acestora, al căror cuantum este sub 500.000 lei, se soluționează de către

organele competente constituite în cadrul respectivelor direcții generale de

administrare a marilor contribuabili.

Prin dispozițiile cuprinse

în art. 188 alin. (2) din același cod, s-a stabilit că deciziile emise în

soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța judecătorească de

contencios administrativ competentă, iar în conformitate cu prevederile art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, litigiile

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale

și județene, precum și le care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond

de către tribunalele administrativ fiscale.

Deși în speță obiectul

litigiului dintre părți vizează obligații bugetare calculate de pârâtă în sumă

totală de 488.559 lei cu titlu de contribuție pentru fondul de mediu, dobânzi

și penalități de întârziere aferente perioadei 3 octombrie 2003 – 31 decembrie

2005, curtea de apel sesizată a ignorat normele legale mai sus enunțate și a

pășit la soluționarea în fond a cauzei.

Procedând în modul arătat ea

a pronunțat o hotărâre cu încălcarea normelor legale privitoare la competență

care, potrivit art. 304 pct. 3 din C. proc. civ. se sancționează cu casarea

hotărârii.

Față de considerentele

expuse, care fac inutilă examinarea criticilor formulate de recurentă cu

privire la fondul litigiului, urmează a se admite recursul și a fi casată sentința

cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Buzău, secția de

contencios administrativ și fiscal, în a cărei circumscripție teritorială își

are sediul reclamanta.

Văzând și dispozițiile art. 312

pct. 3 și art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Administrația Fondului

pentru Mediu împotriva sentinței civile nr. 71 din 17 aprilie 2007 a Curții de

Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Buzău, secția de

contencios administrativ și fiscal

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 27 noiembrie 2007.