ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 719/2009

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios

administrativ, prin sentința comercială nr. 2278 bis din 28 septembrie 2007 a

admis în parte acțiunea formulată de reclama R.A.M. Buzău în contradictoriu

pârâta Asociația de Proprietari P.T., ambele cu sediul social în Buzău, județul

Buzău, în sensul că a fost obligată pârâta să repartizeze pe fiecare proprietar

sumele rezultate din raportul de expertiză, astfel: 80.780,97 lei contravaloare

servicii restante și 80.780,97 lei penalități.

De asemenea a mai fost

obligată pârâta și la plata sumei de 6.376 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Instanța de fond a reținut,

în principal, că în baza raporturilor comerciale dintre părți, reclamanta a

prestat servicii de gospodărire comunală și ulterior a emis facturi de plată,

pârâta având obligația de a achita contravaloarea lor, respectiv suma de

80.780,97 lei. Achitarea cu întârziere a sumei expuse anterior a generat și

calcularea de penalități.

Penalitățile au fost

stabilite la un cuantum egal cu cel al debitului, adică la nivelul sumei de

80.780,97 lei, prin aceea că în clauza inserată la capitolul V, art. 35 lit. b)

s-a prevăzut că valoarea penalităților nu va depăși cuantumul debitului.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 54 din 17 martie

2008 a respins ca nefondate apelurile formulate de reclamanta R.A.M. Buzău și

pârâta Asociația de Proprietari P.T. Buzău împotriva sentinței nr. 2278 bis din

28 septembrie 2007 a Tribunalului Buzău, secția comercială și de contencios

administrativ, fiind preluate în esență toate argumentele expuse de prima

instanță.

Împotriva deciziei nr. 54

din 17 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și

de contencios administrativ, au promovat recurs atât reclamanta R.A.M. Buzău

cât și pârâta Asociația de Proprietari P.T. Buzău, care au criticat aceiași

hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, după cum urmează.

Recurenta - reclamantă a

solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei atacate în

sensul obligării intimatei și la plata sumei de 55.092,07 lei reprezentând

penalități de întârziere, precum și autorizarea R.A.M. Buzău de a repartiza

datoriile pârâtei pe fiecare proprietar din asociație.

Recurenta - pârâtă, la

rândul său a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei

criticate, în sensul de a înlătura obligarea pârâtei să repartizeze pe fiecare

proprietar în parte sumele rezultate din raportul de expertiză.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de

recurente prin cererile de recurs, constată că acestea sunt nejustificate,

urmând a respinge ca nefondate ambele recursuri, pentru următoarele

considerente.

Conform cererii de chemare

în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Asociația de Proprietari

P.T. Buzău la plata următoarelor sume:

- 80.780,97 lei reprezentând

contravaloare servicii restante pentru perioada 30 septembrie 2005 – 31 mai

2006;

- 135.873,04 lei

reprezentând penalități de întârziere pentru perioada 31 martie 2002 - 30 iunie

2006.

A mai solicitat și obligarea

pârâtei să repartizeze pe fiecare proprietar în parte a sumelor pe blocuri, ce

vor rezulta din raportul de expertiză efectuată, în caz contrar autorizarea

R.A.M. Buzău, să repartizeze aceste sume potrivit art. 1077 C. civ.

Raportul de expertiză

contabilă întocmit de expert contabil P.M., la care părțile nu au formulat

obiecțiuni, a concluzionat că debitul reprezentând contravaloarea serviciilor

restante pentru perioada 30 septembrie 2005 – 31 mai 2006 este în sumă de

80.780,97 lei.

Din această perspectivă, a

fost dată o corectă interpretare clauzelor contractuale care au guvernat

raporturile juridice dintre părți, și anume că valoarea penalităților nu poate

depăși cuantumul debitului.

Fără putere de tăgadă,

rezultă că în contractul de prestări servicii din decembrie 2002, încheiat pe o

perioadă de 5 ani, la capitolul V intitulat „Răspunderea contractuală”, prin

libera lor manifestare de voință, părțile au prevăzut la art. 35 lit. b) că

întârzierea în achitarea sumelor datorate după expirarea termenului atrage

majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față

de bugetul de stat, iar valoarea penalităților nu va depăși cuantumul

debitului.

Nu poate fi primită critica

recurentei - reclamante conform căreia în mod greșit nu au fost acordate și

penalități în sumă de 55.092,02 lei, deoarece chiar dacă perioadele serviciilor

furnizate și perioadele de penalități de întârziere sunt diferite, totuși ele

aparțin aceleiași perioade de 5 ani cât este în executare contractul, operând o

interpretare unitară pentru întreg termenul contractului.

Tot corect a fost obligată

pârâta Asociația de Proprietari P.T. Buzău să repartizeze pe fiecare proprietar

sumele rezultate din raportul de expertiză, având în vedere că, reclamanta a

chemat în judecată Asociația și nu pe fiecare proprietar în parte.

Mai mult, art. 4 din Legea nr.

230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de

proprietari, expune cu maximă claritate că asociația de proprietari are drept

scop administrarea și gestionarea proprietății comune care, pe lângă drepturi,

impune și obligații pentru toți proprietarii.

Astfel, asociația de

proprietari, ca formă de asociere autonomă, de organizare și de reprezentare a

intereselor comune a majorității proprietarilor unui condominiu, având personalitate

juridică, îi incubă și obligația de a repartiza pe fiecare proprietar sumele de

bani reprezentând contravaloarea facturilor și a penalităților așa cum se

regăsesc ele în derularea contractului de prestări servicii prestate de

reclamantă.

Pentru aceste rațiuni

urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta R.A.M. Buzău

și de pârâta Asociația de Proprietari P.T. Buzău împotriva deciziei nr. 54 din 17

martie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, nefiind îndeplinită nicio cerință stabilită de prevederile art. 304

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de reclamanta R.A.M. Buzău și de pârâta Asociația de

Proprietari P.T. Buzău împotriva deciziei nr. 54 din 17 martie 2008 a Curții de

Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 martie 2009.