ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2369/2008

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei constată următoarele: 1. Prin încheierea nr. 6635/62/2007 din 13 iunie 2008 Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a fixat termen pentru judecarea apelului, la data de 9 iulie 2008, iar în ceea ce privește arestarea preventivă în cauză a inculpatului apelant L.M., a constatat că, și la momentul respectiv subzista temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea acestei măsuri, dispunând menținerea sa în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. Dispunând astfel, instanța de apel a reținut că inculpatul apelant a fost arestat preventiv în cauză cu începere de la 31 mai 2007 în temeiul art. 248 lit. b) și f) C. proc.

pen. [„există date că inculpatul încerca să zădărnicească în mod direct și nemijlocit aflarea adevărului prin influențarea martorilor ” și „ pedeapsa închisorii pentru infracțiunea comisă este mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică”] sub învinuirea comiterii infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., prin acea că în data de 22 mai 2007 în jurul orelor 21,00 -21,30, aflându-se împreună cu învinuiții N.M.F., N.V. și R.R., a lovit cu un corp contondent în zona capului, ce i-a provocat decesul numitului N.V., angajat al SC U. SA în timp ce acesta își desfășura activitatea de paznic la fosta rampă de gunoi a municipiului Brașov (inculpatul a negat săvârșirea faptei, indicând ca autor un alt învinuit în cauză).

Existența învinuirii și vinovăția penală a inculpatului au fost confirmate însă de instanța de fond prin condamnarea acestuia prin sentința penală nr. 357/ S din 25 aprilie 2008 a Tribunalului Brașov, secția penală la pedeapsa principală de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. (pedeapsă complementară) considerente în raport cu care instanța de control judiciar a apreciat că se impune menținerea arestării preventive în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen. 2. Împotriva încheierii amintite s-a declarat în termen recurs de către inculpatul L.M.

cu solicitarea de a reexamina și aprecia situația juridică actuală a acestuia (nu recunoaște săvârșirea infracțiunii fiind arestat preventiv în cauză de peste un an de zile deși beneficiază de prezumția de nevinovăție) în sensul revocării măsurii arestării preventive și punerii sale în libertate de îndată prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160 b alin. (2) C. proc. pen. Recursul declarat de inculpat este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare. Conform art. 300 2 C. proc. pen. „ în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată, este datoare să verifice, în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b C. proc.

pen.”. „Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, se arată în art. 160 b alin. (2) C. proc. pen., dispune prin încheiere motivată revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului” (în caz contrar „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, statuează în continuare legiuitorul prin art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive”.

Verificările efectuate din perspectiva amintită justifică prin încheierea atacată că „temeiurile ce au determinat arestarea preventivă impun în continuare, privarea de libertate” și aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. Luarea măsurii arestării preventive în cauză a inculpatului L.M. sub învinuirea comiterii infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., prin încheierea nr. 11 din 31 mai 2007 din Camera de Consiliu a Tribunalului Brașov, secția penală, a fost dispusă cu respectarea condițiilor de fond (săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii, existența unui caz prevăzut de art. 148 C. proc.

pen., necesitatea măsurii pentru buna desfășurare a procesului penal) și a condițiilor de formă care garantează respectarea regulilor procesuale în acest sens (punerea în mișcare a acțiunii penale, ascultarea inculpatului) dar și a dispozițiilor art. 5 paragraf 1 lit. c) din C.A.D.O.L.F. „.. atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune ..” [în speță pentru inculpat s-au reținut cazurile prevăzute de art. 148 lit. b) și f) C. proc.

pen., avându-se în vedere constatările că acesta încearcă să zădărnicească în mod direct și indirect aflarea adevărului prin influențarea martorilor și că pedeapsa închisorii pentru infracțiunea imputată, referitor la care a fost trimis în judecată este mai mare de 4 ani închisoare iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, astfel cum a rezultat din probele certe care sunt chiar cele administrate în cauză]. Starea de fapt inițială cu a cărei judecată a fost sesizată instanța nu s-a modificat prin administrarea nemijlocită a probelor în cercetarea judecătorească fiind dispusă condamnarea acestuia prin sentința penală nr. 357/S/2008 ce formează obiectul apelului în cauză, la pedeapsa principală de 11 ani închisoare cu executare în regim de detenție.

Natura infracțiunii reținute în sarcina acestuia (omor) împrejurările de fapt cu care a fost comisă (asupra unui paznic, în timp ce se afla la sustras fier vechi) și circumstanțele personale ale acestuia (recidivist) constituie motive suficiente și relevante inclusiv în raport cu dispozițiile art. 5 paragraf 3 din convenție ce impune menținerea, dar și constatarea caracterului rezonabil duratei arestării preventive astfel cum în mod corect a operat prima instanță, și la momentul procesual actual, în apel, a inculpatului L.M. (se justifică implicit respingerea susținerilor în sens contrat făcute de acesta în cazul recursului de față). În plus, condamnarea în primă instanță chiar nedefinitiv, justifică lipsirea de libertate în cauză a inculpatului apelant și pentru cazul nou prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din C.E.D.O.

[„dacă este deținut legal pe baza condamnării pronunțate de către un tribunal competent”]. Ca atare solicitarea inculpatului, privind aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160 b alin. (2) C. proc. pen., este neîntemeiată urmând a fi menținută încheierea atacată. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul recurent la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.M. împotriva încheierii din 13 iunie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 6635/62/2007. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie 2008.