ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2369/2008

Deliberând asupra recursului

de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei constată următoarele:

din 13 iunie 2008 Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori,

a fixat termen pentru judecarea apelului, la data de 9 iulie 2008, iar în ceea

ce privește arestarea preventivă în cauză a inculpatului apelant L.M., a

constatat că, și la momentul respectiv subzista temeiurile de fapt și de drept

avute în vedere la luarea acestei măsuri, dispunând menținerea sa în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.

Dispunând astfel, instanța

de apel a reținut că inculpatul apelant a fost arestat preventiv în cauză cu

începere de la 31 mai 2007 în temeiul art. 248 lit. b) și f) C. proc. pen. [„există

date că inculpatul încerca să zădărnicească în mod direct și nemijlocit aflarea

adevărului prin influențarea martorilor ” și „ pedeapsa închisorii pentru

infracțiunea comisă este mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a

inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică”] sub învinuirea

comiterii infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen., prin acea că în data de 22 mai 2007 în jurul orelor 21,00

-21,30, aflându-se împreună cu învinuiții N.M.F., N.V. și R.R., a lovit cu un

corp contondent în zona capului, ce i-a provocat decesul numitului N.V.,

angajat al SC U. SA în timp ce acesta își desfășura activitatea de paznic la fosta

rampă de gunoi a municipiului Brașov (inculpatul a negat săvârșirea faptei,

indicând ca autor un alt învinuit în cauză).

Existența învinuirii și

vinovăția penală a inculpatului au fost confirmate însă de instanța de fond

prin condamnarea acestuia prin sentința penală nr. 357/ S din 25 aprilie 2008 a

Tribunalului Brașov, secția penală la pedeapsa principală de 11 ani închisoare

și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și b) C. pen. (pedeapsă complementară) considerente în raport cu care

instanța de control judiciar a apreciat că se impune menținerea arestării

preventive în conformitate cu dispozițiile art. 300

2

raportat la art.

160

b

C. proc. pen.

amintite s-a declarat în termen recurs de către inculpatul L.M. cu solicitarea

de a reexamina și aprecia situația juridică actuală a acestuia (nu recunoaște săvârșirea

infracțiunii fiind arestat preventiv în cauză de peste un an de zile deși

beneficiază de prezumția de nevinovăție) în sensul revocării măsurii arestării

preventive și punerii sale în libertate de îndată prin aplicarea în cauză a

dispozițiilor art. 160

b

alin. (2) C. proc. pen.

Recursul declarat de

inculpat este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.

Conform art. 300

2

C. proc. pen. „

în

cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată, este datoare

să verifice, în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive,

procedând potrivit art. 160

b

C. proc. pen.”.

„Dacă instanța constată că arestarea

preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă

au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate,

se arată în art. 160

b

alin. (2) C. proc. pen., dispune prin

încheiere motivată revocarea arestării preventive și punerea de îndată în

libertate a inculpatului” (în caz contrar „când instanța constată că

temeiurile care au

determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau

că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, statuează în

continuare legiuitorul prin art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., instanța

dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive”.

Verificările efectuate din

perspectiva amintită justifică prin încheierea atacată că „temeiurile ce au

determinat arestarea preventivă impun în continuare, privarea de libertate” și

aplicarea în cauză a dispozițiilor

art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin.

(3) C. proc. pen.

Luarea măsurii arestării

preventive în cauză a inculpatului L.M. sub învinuirea comiterii infracțiunii

de omor prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

prin încheierea nr. 11 din 31 mai 2007 din Camera de Consiliu a Tribunalului

Brașov, secția penală, a fost dispusă cu respectarea condițiilor de fond (săvârșirea

unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii, existența unui

caz prevăzut de art. 148 C. proc. pen., necesitatea măsurii pentru buna

desfășurare a procesului penal) și a condițiilor de formă care garantează respectarea

regulilor procesuale în acest sens (punerea în mișcare a acțiunii penale,

ascultarea inculpatului) dar și a dispozițiilor

art. 5 paragraf 1 lit. c) din C.A.D.O.L.F.

„.. atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune

sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să

săvârșească o infracțiune ..” [în speță pentru inculpat s-au reținut cazurile

prevăzute de art. 148 lit. b) și f) C. proc. pen., avându-se în vedere

constatările că acesta încearcă să zădărnicească în mod direct și indirect aflarea

adevărului prin influențarea martorilor și că pedeapsa închisorii pentru

infracțiunea imputată, referitor la care a fost trimis în judecată este mai

mare de 4 ani închisoare iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un

pericol concret pentru ordinea publică, astfel cum a rezultat din probele certe

care sunt chiar cele administrate în cauză].

Starea de fapt inițială cu a

cărei judecată a fost sesizată instanța nu s-a modificat prin administrarea

nemijlocită a probelor în cercetarea judecătorească fiind dispusă condamnarea acestuia

prin sentința penală nr. 357/S/2008 ce formează obiectul apelului în cauză, la

pedeapsa principală de 11 ani închisoare cu executare în regim de detenție.

Natura infracțiunii reținute în sarcina acestuia (omor) împrejurările de fapt

cu care a fost comisă (asupra unui paznic, în timp ce se afla la sustras fier

vechi) și circumstanțele personale ale acestuia (recidivist) constituie motive

suficiente și relevante inclusiv în raport cu dispozițiile art. 5 paragraf 3

din convenție ce impune menținerea, dar și constatarea caracterului rezonabil

duratei arestării preventive astfel cum în mod corect a operat prima instanță, și

la momentul procesual actual, în apel, a inculpatului L.M. (se justifică

implicit respingerea susținerilor în sens contrat făcute de acesta în cazul

recursului de față).

În plus, condamnarea în

primă instanță chiar nedefinitiv, justifică lipsirea de libertate în cauză a

inculpatului apelant și pentru cazul nou

prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din C.E.D.O. [„dacă

este deținut legal pe baza condamnării pronunțate de către un tribunal

competent”].

Ca atare solicitarea

inculpatului, privind aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160

b

alin. (2) C. proc. pen., este neîntemeiată urmând a fi menținută încheierea

atacată.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va fi obligat inculpatul recurent la plata sumei de 140 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând

onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul L.M. împotriva încheierii din 13 iunie 2008 a

Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în

dosarul nr. 6635/62/2007.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 iunie 2008.