ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2548/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2548/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra
recursului de față;
în
baza lucrărilor dosarului, constată următoarele :
Prin
sentința penală nr. 97/S din 30 ianuarie 2008, modificată și completată prin
încheierea dată în Camera de Consiliu din 4 februarie 2008, pronunțată în
dosarul nr. 6265/62/2007, Tribunalul Brașov, secția penală, a dispus
următoarele :
I.
În baza art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 74 alin.
(2) C. pen. și a art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.N., la
pedeapsa de 5 ani închisoare.
În
baza art. 83 alin. (1) C. pen. a revocat suspendarea condiționată a executării
pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 220 din 02
octombrie 2006 a Judecătoriei Rupea și a dispus executarea în întregime a
pedepsei, astfel încât inculpatul va executa 6 ani închisoare.
II. Î
n baza art. pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, cu aplicarea art.
74 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe același
inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În
baza art. 83 alin. (1) C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării
pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 220 din 02
octombrie 2006 a Judecătoriei Rupea și a dispus executarea în întregime a
pedepsei, astfel încât inculpatul va execută 1 an și 2 luni închisoare.
În
baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să
execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64
lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În
baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar
baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate, perioada de
reținere și arest preventiv, începând cu data de 14 iulie 2007 la zi.
Inculpatul
a fost obligat să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență
Brașov suma de 5933,64 lei despăgubiri civile, reprezentând prestațiile medicale
acordate părții vătămate C.A.G.
S-au
respins pretențiile civile formulate de partea vătămată C.A.G.
În
baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului
tip briceag cu mâner de culoare roșie și toc de piele, aflat în camera de
corpuri delicte a Tribunalului Brașov.
În
baza art. 109 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus ca mijloacele materiale de
probă ridicate de la fața locului să rămână la dispoziția instanței până la
soluționarea definitivă a cauzei.
În
baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1700
lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru
a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că inculpatul, locuitor
al comunei Ungra, și-a lăsat la ciurda satului un număr de 12 vaci, în grija
ciurdarului A.C.C.
În
data de 12 iulie 2007, la întoarcerea ciurdei în sat, inculpatul a constatat că
îi lipsesc 2 vaci și a cerut ciurdarului ca a doua zi să le caute și să i le
aducă.
În
data de 13 iulie 2007, așteptând să se întoarcă ciurda, inculpatul a consumat
băuturi alcoolice la un magazin din sat aflat peste drum de locuința sa, iar
atunci când ciurda a intrat în sat a constatat din nou că cele două vaci
lipsesc.
În
ziua respectivă se ocupase de ciurdă partea vătămată C.A.G., deoarece ciurdarul
era plecat la Brașov.
În
jurul orei 20.30 inculpatul a avut o primă discuție cu partea vătămată în
legătură cu lipsa vacilor, însă partea vătămată i-a spus că nu știe nimic
despre acest lucru, el aducând în sat tot atâtea vaci câte îi fuseseră date de
către ciurdar în dimineața zilei 13 iulie 2007. Totodată, partea vătămată i-a
spus inculpatului să discute problema lipsei celor două vaci cu ciurdarul A.C.C.
În
timp ce partea vătămată se mai afla încă în magazinul în care băuse inculpatul,
acesta din urmă a plecat îndreptându-se spre grajdurile CAP unde locuiau atât
ciurdarul cât și partea vătămată; după ce 1-a căutat pe ciurdar în mai multe
camere din locația respectivă, l-a găsit în cele din urmă în camera unde locuia
partea vătămată împreună cu concubina sa. In momentul în care a intrat
inculpatul, în cameră se aflau ciurdarul A.C., concubina părții vătămate și
copilul acesteia; în cameră nu era curent electric, iar inculpatul a rămas în
apropierea ușii, pe marginea patului; l-a întrebat din nou pe ciurdar despre
cele două vaci lipsă, iar acesta i-a spus că urmează ca a doua zi să meargă pe
pășune să le caute.
În
timp ce se purtau aceste discuții, în cameră a intrat partea vătămată care i-a
cerut inculpatului să plece; inculpatul nu a dat curs acestei cereri (însă,
nici nu s-a împotrivit folosind violența), motiv pentru care partea vătămată l-a
tras cu intenția de a-1 scoate afară din cameră; s-au îmbrâncit reciproc pe
holul comun al grajdului, până au ajuns în curte în fața intrării principale
(conform pozelor de la dosar).
În
acest loc inculpatul a scos briceagul pe care-l avea într-o teacă prinsă la
spatele pantalonilor și a aplicat trei lovituri părții vătămate după care a
fugit prin spatele grajdurilor înapoi către sat; partea vătămată a căzut la
pământ și a strigat către soția sa că a fost "tăiat".
În
declarația sa inculpatul a arătat că nu-și mai amintește când și cum a scos
cuțitul și a tăiat-o pe partea vătămată, însă își amintește cu precizie că, în
timp ce se afla în cameră, a fost atacat fără nici un cuvânt de către partea
vătămată cu pumnul, apoi cu o bâtă, fiind lovit în continuare în fața grajdului
cu pumnii și picioarele, fără să poată preciza încă cine anume i-a aplicat
aceste lovituri.
În
urma loviturilor aplicate, partea vătămată a necesitat 16-18 zile de îngrijiri
medicale pentru leziunile traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un
corp tăietor - înțepător ( posibil cuțit) la data de 13/14 iulie 2007, leziuni
traumatice care i-au pus viața în primejdie (partea vătămată a prezentat trei
plăgi înjunghiate cu lungime de circa 2,5 cm., una pe fața anterioară a
hemitoracelui drept, iar celelalte două pe fața anterolaterală a hemitoracelui
stâng.
În
cauză a fost administrat un amplu probatoriu: declarația părții vătămate C.A.G.,
proces-verbal de cercetare la fața locului și fotografii judiciare, proces-verbal
de depistare, raport de constatare medico-legală nr. 2381/E/2007, proces-verbal
de reconstituire și fotografii judiciare, declarațiile martorilor: D.T., A.C.C.,
S.M.M., C.I., S.T., raport de constatare medico-legală. nr. 2380/E/2007;
declarația inculpatului C.N.; proces-verbal de prezentare a materialului de
urmărire penală.
Din
probatoriul administrat s-a reținut că rezultă fără dubiu că inculpatul a
folosit briceagul pe care-l avea asupra sa (corp tăietor-înțepător) pentru a o
înjunghia pe partea vătămată C.A.G., i-a aplicat trei lovituri de cuțit și i-a
provocat leziuni care i-au pus în primejdie viața.
S-a
mai reținut că punerea în primejdie a vieții rezultă din natura corpului
tăietor-înțepător folosit la comiterea faptei, din numărul loviturilor aplicate
(trei), din regiunile vizate (hemitorace stând și drept). în momentul în care
inculpatul a scos din teacă briceagul și l-a desfăcut, a avut clar intenția de
a produce leziuni părții vătămate prin folosirea acestuia, dovadă fiind și cele
trei lovituri aplicate (nu una singură). Chiar dacă inculpatul nu a avut
intenția directă de a suprima viața părții vătămate, din cauza modului în care
a acționat a avut intenția indirectă de a produce acest rezultat. Fapta sa a
rămas însă doar în faza de tentativă, viața părții vătămate fiind salvată prin
intervenția medicilor.
Față
de aceste împrejurări, s-a reținut că fapta inculpatului C.N. de a aplica trei
lovituri de cuțit părții vătămate C.A.G., provocându-i acesteia leziuni
traumatice care i-au pus viața în primejdie, faptă săvârșită în loc public (în
curtea grajdurilor CAP, curte accesibilă publicului, nefiind îngrădită)
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 20 rap.
la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.
De
asemenea s-a reținut că fapta aceluiași inculpat de a purta asupra sa, o armă
albă (un briceag cu lamă aptă să provoace leziuni) întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.
I
1
pct. 1 din Legea nr. 61/1991, întrucât din economia acestor dispoziții
legale nu rezultă că, pentru a fi în prezența acestei infracțiuni, trebuie
dovedită intenția inculpatului de a primejdui viața sau integritatea corporală
a persoanelor, fiind sancționată simpla purtare a unei astfel de arme în locuri
publice.
Pentru
infracțiunile comise, prima instanță a aplicat inculpatului pedepse, la
individualizarea cărora, în cadrul general prevăzut de art. 52 și art. 72 C.
pen., au fost avute în vedere gradul de pericol social concret al faptelor
comise, împrejurările concrete în care au fost comise faptele, rezultatul
produs, datele privind persoana inculpatului, respectiv faptul că acesta nu a
mai săvârșit anterior fapte de violență, că este cunoscut ca un om gospodar,
care se îngrijește de familia sa , dar care prezintă o schimbare de
comportament atunci când consumă băuturi alcoolice, precum și faptul că acesta
a suferit anterior o condamnare de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată
a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, față de care
inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie.
În
ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a constat că Spitalul Clinic
Județean de Urgență Brașov s-a constituit parte civilă, în mod legal, cu suma
de 5.933,64 lei despăgubiri civile reprezentând prestațiile medicale acordate
părții vătămate C.A.G., obligându-l pe inculpat să plătească aceste
despăgubiri.
În
cea ce privește acțiunea civilă formulată de partea vătămată C.A.G., prima
instanță a constat că în cauză constituirea de parte civilă a părții vătămate
este tardivă, producându-se după citirea actului de sesizare al instanței,
motiv pentru care, a respins pretențiile civile al părții vătămate.
În
termenul legal prevăzut de art. 363 alin. (1) și (3) C. proc. pen., hotărârea
primei instanțe a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov,
inculpatul C.N. și partea vătămată C.A.G., fiind criticată pentru nelegalitate
și netemeinicie.
În
motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov a invocat ca motive
de nelegalitate, omisiunea primei instanțe de a aplica inculpatului pedeapsa
complementară a interzicerii unor drepturi în raport de infracțiunea prev. de
art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., iar ca motive de
netemeinicie - sancționarea prea blândă a inculpatului, solicitând admiterea
apelului, desființarea parțială a hotărârii primei instanțe, iar în rejudecare,
majorarea pedepselor aplicate inculpatului prin înlăturarea circumstanțelor
atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. și aplicarea pedepsei
complementare a interzicerii unor drepturi în raport de infracțiunea prev. de
art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.
Inculpatul
a solicitat achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10
lit. d) sau art. 10 lit. b
1
) C. proc. pen., iar în subsidiar,
reducerea pedepsei prin reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit.
b) C. pen., inculpatul fiind provocat de victimă.
Partea
vătămată C.A.G., deși a fost legal citat pentru toate termenele de judecată
acordate de instanța de apel, nu s-a prezentat în fața Curții de Apel Brașov și
nici nu a formulat în scris criticile pe care înțelegea să le invoce cu privire
la hotărârea primei instanțe.
Prin
decizia penală nr. 51 Ap din 13 iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel
Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 6265/62/2007,
s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și de
inculpatul C.N. împotriva sentinței penale nr. 97/S/2008 a Tribunalului Brașov,
pe care a desființat-o sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, al
procedeului de stabilire a pedepsei rezultante și al neaplicării pedepsei
complementare, desființând în totalitate și încheierea dată în ședința Camerei
de Consiliu la data de 4 februarie 2008, cu privire la îndreptarea unor erori
materiale strecurate în sentința atacată.
Rejudecând
cauza în aceste limite, Curtea de Apel Brașov a repus în individualitatea ei
pedeapsa rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului C.N.,
respectiv în pedepsele componente de 5 ani închisoare, 2 luni închisoare și 3
ani închisoare.
În
baza art. 20 rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. rap. la art.
65 alin. (2) C. pen., a aplicat, pe lângă pedeapsa de 5 ani închisoare
stabilită pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei
principale.
În
baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 5 ani
închisoare și 2 luni închisoare aplicate inculpatului pentru infracțiunile
prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și art.
I
1
pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 74 alin. (2),
art. 76 alin. (2), art. 37 lit. a) C. pen. și art. 80 C. pen. și a aplicat
acestuia pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care se adaugă pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei
principale.
A menținut revocarea suspendării condiționate a
executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sent. pen. nr. 220/2006 a
Judecătoriei Rupea și a adăugat această pedeapsă la pedeapsa stabilită
anterior, astfel că inculpatul va executa în final 6 ani închisoare, la care se
adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.
(1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea
pedepsei principale.
A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii
atacate.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de
partea vătămată C.A.G. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 381 C. proc. pen., a dedus în
continuare starea de arest preventiv a apelantului inculpat, începând din data
de 30 ianuarie 2008 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut
starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 192 alin. (2), (3) C. proc. pen.,
a obligat apelanta partea vătămată să plătească statului suma de 50 lei cu
titlu de cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor judiciare rămânând în
sarcina statului.
În considerentele acestei decizii se
menționează că deși prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o
analiză temeinică a probelor administrate în cauză, condamnându-l pe inculpat
la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de
art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., care corespunde criteriilor
de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și scopurilor pedepsei
prevăzute de art. 52 C. pen., a omis, însă, să aplice pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor, obligatorie în cazul de față, fapt ce a fost remediat
de instanța de apel prin aplicarea art. 64 alin. (1) lit. a) teza a
II
- a, lit. b) C. pen. (pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei
principale), pe lângă pedeapsa aplicată pentru tentativa la omor.
De asemenea, s-a constatat că instanța de fond
a procedat greșit când a dispus îndreptarea unor erori de fond printr-o
încheiere separată, potrivit art. 195 C. proc. pen., modificarea cuantumului pedepsei
rezultante neputând constitui o simplă eroare materială.
Totodată s-a reținut că, ținând seama de modul
în care s-a desfășurat conflictul între părți, de faptul că acesta fusese deja
declanșat cu o zi în urmă prin lipsa celor 2 vaci ale inculpatului din ciurda
adusă de partea vătămată, de existența unor certuri prealabile între părți, de
împrejurarea că inculpatul este cel care s-a deplasat la locuința părții
vătămate în stare de ebrietate și violent, cerându-i socoteală, și de
împrejurarea că nu se poate stabili cu exactitate cine a lovit prima oară, în
cauză nu se poate reține circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C.
pen., neexistând nici o probă care să dovedească faptul că inculpatul a fost
provocat prin vreo acțiune sau inacțiune de partea vătămată și, în consecință,
a comis fapta într-o stare de tulburare sau teamă.
În ce privește apelul declarat de partea vătămată
C.A.G., instanța de apel a reținut că întrucât constituirea de parte civilă s-a
efectuat tardiv, după citirea actului de sesizare, iar inculpatul nu a fost de
acord cu pretențiile părții civile, soluția instanței de fond cu privire la
acțiunea părții civile C.A.G. este corectă, apelul acestuia fiind nefondat.
Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu
recurs de către inculpatul C.N., care prin înscrisul depus în ședință publică,
la 20 august 2008, a solicitat instanței să aprecieze dacă zilele de îngrijiri
medicale de care a beneficiat pot constitui circumstanțe atenuante și , în
măsura, în care ar avea acest caracter, să se dispună reducerea pedepsei
aplicate.
La termenul acordat pentru soluționarea
recursului, 20 august 2008, apărătorul recurentului inculpat C.N., susținând
oral motivele de recurs, a invocat cazul de casare prevăzute de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat în temeiul art. 385
15
pct. 2
lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului inculpatului, casarea hotărârilor
judecătorești pronunțate în cauză și, rejudecând, să se reducă pedeapsa
aplicată acestuia, dându-se eficiență maximă circumstanțelor atenuate prevăzute
de art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen.
Dezvoltând motivul de recurs invocat, avocatul
a arătat că instanțele judecătorești nu au dat eficiență circumstanțelor
atenuante de care beneficiază inculpatul, respectiv starea de provocare în care
s-a aflat la momentul săvârșirii faptelor precum și atitudinea sinceră a
inculpatului pe parcursul desfășurării procesului penal.
Înalta Curte, examinând motivul de recurs
invocat, cât și din oficiu, ambele hotărâri conform prevederilor art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385
6
alin. (1) și art. 385
7
din același cod, constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce
vor fi dezvoltate în continuare.
Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și
aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului,
de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social
al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care
atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că
pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului,
scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Ca măsură de constrângere pedeapsa are, pe
lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând
dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală
săvârșită, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare
a acesteia, trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă
de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de
fapte penale.
Înalta Curte constată că în raport de modul de
concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii faptelor și
de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat prin săvârșirea unor
infracțiuni grave, instanțele au efectuat o justă individualizare a pedepselor,
atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de
executare, fiind respectate criteriile generale arătate mai sus.
În ce privește invocarea de către inculpat a
caracterului de circumstanță atenuantă a zilelor de îngrijiri medicale de care
a beneficiat, prin care, practic, inculpatul reiterează critica nereținerii de
către instanțe a circumstanței atenuante legale a provocării prevăzută de art.
73 lit. b) C. pen., Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, nefiind
întrunite cerițele textului de lege.
Așa cum rezultă din dispozițiile art. 73 lit. b)
C. pen., pentru existența provocării este necesară îndeplinirea a trei
condiții: infracțiunea să fie comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări
sau emoții; această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din
partea persoanei vătămate (victimei); provocarea să se fi produs prin violență
ori prin atingerea gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită
gravă.
În cauză, nu sunt întrunite cerințele textului
de lege, întrucât, chiar dacă anterior săvârșirii faptei, inculpatul a fost
agresat de victimă, acest fapt nu justifică în nici un mod reacția extrem de
violentă a inculpatului față de victimă.
Totodată, Înalta Curte constată că zilele de
îngrijiri medicale de care a beneficiat inculpatul ca urmare a agresiunii
suferite în conflictul cu partea vătămată nu pot constitui circumstanțe
atenuante, inculpatul având posibilitatea de a da eficiență acestora prin
depunerea, în termen legal a unei plângeri penale împotriva părții vătămate.
Pentru toate aceste considerente, constatând că
hotărârile atacate sunt temeinice și legale, Înalta Curte, în temeiul art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat,
recursul declarat de inculpat.
Conform art. 88 C. pen., se va deduce din
pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la
14 iulie 2007 la 20 august 2008.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.
pen.;
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat
de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 51 Ap din 13 iunie 2008 a
Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,
durata reținerii și arestării preventive de la 14 iulie 2007 la 20 august 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei
de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100
lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20
august 2008.