ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2548/2008

Asupra recursului de față; în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 97/S din 30 ianuarie 2008, modificată și completată prin încheierea dată în Camera de Consiliu din 4 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr. 6265/62/2007, Tribunalul Brașov, secția penală, a dispus următoarele : I. În baza art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.N., la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 83 alin. (1) C. pen. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 220 din 02 octombrie 2006 a Judecătoriei Rupea și a dispus executarea în întregime a pedepsei, astfel încât inculpatul va executa 6 ani închisoare.

II. Î n baza art. pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare. În baza art. 83 alin. (1) C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 220 din 02 octombrie 2006 a Judecătoriei Rupea și a dispus executarea în întregime a pedepsei, astfel încât inculpatul va execută 1 an și 2 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 350 C. proc.

pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate, perioada de reținere și arest preventiv, începând cu data de 14 iulie 2007 la zi. Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov suma de 5933,64 lei despăgubiri civile, reprezentând prestațiile medicale acordate părții vătămate C.A.G. S-au respins pretențiile civile formulate de partea vătămată C.A.G. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului tip briceag cu mâner de culoare roșie și toc de piele, aflat în camera de corpuri delicte a Tribunalului Brașov. În baza art. 109 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus ca mijloacele materiale de probă ridicate de la fața locului să rămână la dispoziția instanței până la soluționarea definitivă a cauzei.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că inculpatul, locuitor al comunei Ungra, și-a lăsat la ciurda satului un număr de 12 vaci, în grija ciurdarului A.C.C. În data de 12 iulie 2007, la întoarcerea ciurdei în sat, inculpatul a constatat că îi lipsesc 2 vaci și a cerut ciurdarului ca a doua zi să le caute și să i le aducă. În data de 13 iulie 2007, așteptând să se întoarcă ciurda, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la un magazin din sat aflat peste drum de locuința sa, iar atunci când ciurda a intrat în sat a constatat din nou că cele două vaci lipsesc.

În ziua respectivă se ocupase de ciurdă partea vătămată C.A.G., deoarece ciurdarul era plecat la Brașov. În jurul orei 20.30 inculpatul a avut o primă discuție cu partea vătămată în legătură cu lipsa vacilor, însă partea vătămată i-a spus că nu știe nimic despre acest lucru, el aducând în sat tot atâtea vaci câte îi fuseseră date de către ciurdar în dimineața zilei 13 iulie 2007. Totodată, partea vătămată i-a spus inculpatului să discute problema lipsei celor două vaci cu ciurdarul A.C.C. În timp ce partea vătămată se mai afla încă în magazinul în care băuse inculpatul, acesta din urmă a plecat îndreptându-se spre grajdurile CAP unde locuiau atât ciurdarul cât și partea vătămată; după ce 1-a căutat pe ciurdar în mai multe camere din locația respectivă, l-a găsit în cele din urmă în camera unde locuia partea vătămată împreună cu concubina sa.

In momentul în care a intrat inculpatul, în cameră se aflau ciurdarul A.C., concubina părții vătămate și copilul acesteia; în cameră nu era curent electric, iar inculpatul a rămas în apropierea ușii, pe marginea patului; l-a întrebat din nou pe ciurdar despre cele două vaci lipsă, iar acesta i-a spus că urmează ca a doua zi să meargă pe pășune să le caute. În timp ce se purtau aceste discuții, în cameră a intrat partea vătămată care i-a cerut inculpatului să plece; inculpatul nu a dat curs acestei cereri (însă, nici nu s-a împotrivit folosind violența), motiv pentru care partea vătămată l-a tras cu intenția de a-1 scoate afară din cameră; s-au îmbrâncit reciproc pe holul comun al grajdului, până au ajuns în curte în fața intrării principale (conform pozelor de la dosar).

În acest loc inculpatul a scos briceagul pe care-l avea într-o teacă prinsă la spatele pantalonilor și a aplicat trei lovituri părții vătămate după care a fugit prin spatele grajdurilor înapoi către sat; partea vătămată a căzut la pământ și a strigat către soția sa că a fost "tăiat". În declarația sa inculpatul a arătat că nu-și mai amintește când și cum a scos cuțitul și a tăiat-o pe partea vătămată, însă își amintește cu precizie că, în timp ce se afla în cameră, a fost atacat fără nici un cuvânt de către partea vătămată cu pumnul, apoi cu o bâtă, fiind lovit în continuare în fața grajdului cu pumnii și picioarele, fără să poată preciza încă cine anume i-a aplicat aceste lovituri.

În urma loviturilor aplicate, partea vătămată a necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale pentru leziunile traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor - înțepător ( posibil cuțit) la data de 13/14 iulie 2007, leziuni traumatice care i-au pus viața în primejdie (partea vătămată a prezentat trei plăgi înjunghiate cu lungime de circa 2,5 cm., una pe fața anterioară a hemitoracelui drept, iar celelalte două pe fața anterolaterală a hemitoracelui stâng. În cauză a fost administrat un amplu probatoriu: declarația părții vătămate C.A.G., proces-verbal de cercetare la fața locului și fotografii judiciare, proces-verbal de depistare, raport de constatare medico-legală nr. 2381/E/2007, proces-verbal de reconstituire și fotografii judiciare, declarațiile martorilor: D.T., A.C.C., S.M.M., C.I., S.T., raport de constatare medico-legală.

nr. 2380/E/2007; declarația inculpatului C.N.; proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală. Din probatoriul administrat s-a reținut că rezultă fără dubiu că inculpatul a folosit briceagul pe care-l avea asupra sa (corp tăietor-înțepător) pentru a o înjunghia pe partea vătămată C.A.G., i-a aplicat trei lovituri de cuțit și i-a provocat leziuni care i-au pus în primejdie viața. S-a mai reținut că punerea în primejdie a vieții rezultă din natura corpului tăietor-înțepător folosit la comiterea faptei, din numărul loviturilor aplicate (trei), din regiunile vizate (hemitorace stând și drept). în momentul în care inculpatul a scos din teacă briceagul și l-a desfăcut, a avut clar intenția de a produce leziuni părții vătămate prin folosirea acestuia, dovadă fiind și cele trei lovituri aplicate (nu una singură).

Chiar dacă inculpatul nu a avut intenția directă de a suprima viața părții vătămate, din cauza modului în care a acționat a avut intenția indirectă de a produce acest rezultat. Fapta sa a rămas însă doar în faza de tentativă, viața părții vătămate fiind salvată prin intervenția medicilor. Față de aceste împrejurări, s-a reținut că fapta inculpatului C.N. de a aplica trei lovituri de cuțit părții vătămate C.A.G., provocându-i acesteia leziuni traumatice care i-au pus viața în primejdie, faptă săvârșită în loc public (în curtea grajdurilor CAP, curte accesibilă publicului, nefiind îngrădită) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

De asemenea s-a reținut că fapta aceluiași inculpat de a purta asupra sa, o armă albă (un briceag cu lamă aptă să provoace leziuni) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. I 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, întrucât din economia acestor dispoziții legale nu rezultă că, pentru a fi în prezența acestei infracțiuni, trebuie dovedită intenția inculpatului de a primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor, fiind sancționată simpla purtare a unei astfel de arme în locuri publice.

Pentru infracțiunile comise, prima instanță a aplicat inculpatului pedepse, la individualizarea cărora, în cadrul general prevăzut de art. 52 și art. 72 C. pen., au fost avute în vedere gradul de pericol social concret al faptelor comise, împrejurările concrete în care au fost comise faptele, rezultatul produs, datele privind persoana inculpatului, respectiv faptul că acesta nu a mai săvârșit anterior fapte de violență, că este cunoscut ca un om gospodar, care se îngrijește de familia sa , dar care prezintă o schimbare de comportament atunci când consumă băuturi alcoolice, precum și faptul că acesta a suferit anterior o condamnare de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, față de care inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie.

În ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a constat că Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov s-a constituit parte civilă, în mod legal, cu suma de 5.933,64 lei despăgubiri civile reprezentând prestațiile medicale acordate părții vătămate C.A.G., obligându-l pe inculpat să plătească aceste despăgubiri. În cea ce privește acțiunea civilă formulată de partea vătămată C.A.G., prima instanță a constat că în cauză constituirea de parte civilă a părții vătămate este tardivă, producându-se după citirea actului de sesizare al instanței, motiv pentru care, a respins pretențiile civile al părții vătămate. În termenul legal prevăzut de art. 363 alin. (1) și (3) C. proc. pen., hotărârea primei instanțe a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, inculpatul C.N.

și partea vătămată C.A.G., fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov a invocat ca motive de nelegalitate, omisiunea primei instanțe de a aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi în raport de infracțiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., iar ca motive de netemeinicie - sancționarea prea blândă a inculpatului, solicitând admiterea apelului, desființarea parțială a hotărârii primei instanțe, iar în rejudecare, majorarea pedepselor aplicate inculpatului prin înlăturarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi în raport de infracțiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

Inculpatul a solicitat achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) sau art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei prin reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen., inculpatul fiind provocat de victimă. Partea vătămată C.A.G., deși a fost legal citat pentru toate termenele de judecată acordate de instanța de apel, nu s-a prezentat în fața Curții de Apel Brașov și nici nu a formulat în scris criticile pe care înțelegea să le invoce cu privire la hotărârea primei instanțe. Prin decizia penală nr. 51 Ap din 13 iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 6265/62/2007, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și de inculpatul C.N.

împotriva sentinței penale nr. 97/S/2008 a Tribunalului Brașov, pe care a desființat-o sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, al procedeului de stabilire a pedepsei rezultante și al neaplicării pedepsei complementare, desființând în totalitate și încheierea dată în ședința Camerei de Consiliu la data de 4 februarie 2008, cu privire la îndreptarea unor erori materiale strecurate în sentința atacată. Rejudecând cauza în aceste limite, Curtea de Apel Brașov a repus în individualitatea ei pedeapsa rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului C.N., respectiv în pedepsele componente de 5 ani închisoare, 2 luni închisoare și 3 ani închisoare. În baza art. 20 rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

rap. la art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat, pe lângă pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 5 ani închisoare și 2 luni închisoare aplicate inculpatului pentru infracțiunile prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și art. I 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2), art. 37 lit. a) C. pen. și art. 80 C. pen. și a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. A menținut revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sent. pen. nr. 220/2006 a Judecătoriei Rupea și a adăugat această pedeapsă la pedeapsa stabilită anterior, astfel că inculpatul va executa în final 6 ani închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. A respins, ca nefondat, apelul declarat de partea vătămată C.A.G. împotriva aceleiași sentințe. În baza art. 381 C. proc. pen., a dedus în continuare starea de arest preventiv a apelantului inculpat, începând din data de 30 ianuarie 2008 la zi, iar în baza art. 350 C. proc.

pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. În baza art. 192 alin. (2), (3) C. proc. pen., a obligat apelanta partea vătămată să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului. În considerentele acestei decizii se menționează că deși prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, condamnându-l pe inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., care corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., a omis, însă, să aplice pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, obligatorie în cazul de față, fapt ce a fost remediat de instanța de apel prin aplicarea art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a, lit. b) C. pen.

(pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale), pe lângă pedeapsa aplicată pentru tentativa la omor. De asemenea, s-a constatat că instanța de fond a procedat greșit când a dispus îndreptarea unor erori de fond printr-o încheiere separată, potrivit art. 195 C. proc. pen., modificarea cuantumului pedepsei rezultante neputând constitui o simplă eroare materială.

Totodată s-a reținut că, ținând seama de modul în care s-a desfășurat conflictul între părți, de faptul că acesta fusese deja declanșat cu o zi în urmă prin lipsa celor 2 vaci ale inculpatului din ciurda adusă de partea vătămată, de existența unor certuri prealabile între părți, de împrejurarea că inculpatul este cel care s-a deplasat la locuința părții vătămate în stare de ebrietate și violent, cerându-i socoteală, și de împrejurarea că nu se poate stabili cu exactitate cine a lovit prima oară, în cauză nu se poate reține circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen., neexistând nici o probă care să dovedească faptul că inculpatul a fost provocat prin vreo acțiune sau inacțiune de partea vătămată și, în consecință, a comis fapta într-o stare de tulburare sau teamă.

În ce privește apelul declarat de partea vătămată C.A.G., instanța de apel a reținut că întrucât constituirea de parte civilă s-a efectuat tardiv, după citirea actului de sesizare, iar inculpatul nu a fost de acord cu pretențiile părții civile, soluția instanței de fond cu privire la acțiunea părții civile C.A.G. este corectă, apelul acestuia fiind nefondat. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpatul C.N., care prin înscrisul depus în ședință publică, la 20 august 2008, a solicitat instanței să aprecieze dacă zilele de îngrijiri medicale de care a beneficiat pot constitui circumstanțe atenuante și , în măsura, în care ar avea acest caracter, să se dispună reducerea pedepsei aplicate.

La termenul acordat pentru soluționarea recursului, 20 august 2008, apărătorul recurentului inculpat C.N., susținând oral motivele de recurs, a invocat cazul de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului inculpatului, casarea hotărârilor judecătorești pronunțate în cauză și, rejudecând, să se reducă pedeapsa aplicată acestuia, dându-se eficiență maximă circumstanțelor atenuate prevăzute de art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen. Dezvoltând motivul de recurs invocat, avocatul a arătat că instanțele judecătorești nu au dat eficiență circumstanțelor atenuante de care beneficiază inculpatul, respectiv starea de provocare în care s-a aflat la momentul săvârșirii faptelor precum și atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul desfășurării procesului penal.

Înalta Curte, examinând motivul de recurs invocat, cât și din oficiu, ambele hotărâri conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 din același cod, constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Ca măsură de constrângere pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului. Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale. Înalta Curte constată că în raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii faptelor și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat prin săvârșirea unor infracțiuni grave, instanțele au efectuat o justă individualizare a pedepselor, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale arătate mai sus.

În ce privește invocarea de către inculpat a caracterului de circumstanță atenuantă a zilelor de îngrijiri medicale de care a beneficiat, prin care, practic, inculpatul reiterează critica nereținerii de către instanțe a circumstanței atenuante legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, nefiind întrunite cerițele textului de lege. Așa cum rezultă din dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., pentru existența provocării este necesară îndeplinirea a trei condiții: infracțiunea să fie comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții; această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea persoanei vătămate (victimei); provocarea să se fi produs prin violență ori prin atingerea gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.

În cauză, nu sunt întrunite cerințele textului de lege, întrucât, chiar dacă anterior săvârșirii faptei, inculpatul a fost agresat de victimă, acest fapt nu justifică în nici un mod reacția extrem de violentă a inculpatului față de victimă. Totodată, Înalta Curte constată că zilele de îngrijiri medicale de care a beneficiat inculpatul ca urmare a agresiunii suferite în conflictul cu partea vătămată nu pot constitui circumstanțe atenuante, inculpatul având posibilitatea de a da eficiență acestora prin depunerea, în termen legal a unei plângeri penale împotriva părții vătămate. Pentru toate aceste considerente, constatând că hotărârile atacate sunt temeinice și legale, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 14 iulie 2007 la 20 august 2008. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 51 Ap din 13 iunie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 14 iulie 2007 la 20 august 2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 august 2008.