ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2192/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 153 din 8 februarie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de F.G.P., în

contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Maramureș, a anulat hotărârea nr. 687

din 31 octombrie 2007 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să recunoască

reclamantului calitatea de refugiat în perioada 2 aprilie 1942 - 6 martie 1945

și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și

completările ulterioare, începând cu data de 1 octombrie 2007.

În motivarea sentinței civile pronunțate, Curtea de Apel a reținut că,

din probatoriul administrat - declarațiile martorilor T.I.T. și R.I.,

beneficiari ai prevederilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările

ulterioare - rezultă că reclamantul F.G.P. s-a născut în localitatea Holod,

Județul Bihor în care familia sa se refugiase în cursul lunii ianuarie 1942 din

localitatea de domiciliu Resighia, Județul Satu Mare, astfel că se încadrează

în prevederile art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Împotriva sentinței civile nr. 153 din 8 februarie 2008 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat

recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 301-304 C. proc. civ. cu referire

la O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările și completările ulterioare, și la Normele de aplicare a

ordonanței.

Prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă susține în primul rând faptul

că în mod greșit instanța a acordat intimatului-reclamant drepturile prevăzute

de O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, începând cu

data de 2 aprilie 1942, în condițiile în care acesta s-a născut la data de 2

aprilie 1944.

În al doilea rând, recurenta-pârâtă susține că reclamantul nu se

încadrează în ipoteza reglementată de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și completările ulterioare, întrucât o persoană născută într-o

anumită localitate nu poate fi considerată „strămutată" în aceeași

localitate. În susținerea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă face referire

la Adresa nr. 72742 din 12 august 2005 a Ministerului Justiției și la Precizările

nr. 1026 din 29 martie 2002 emise de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi

de Asigurări Sociale, potrivit cărora nu beneficiază de drepturile reparatorii

copiii născuți în perioada de strămutare a părinților.

Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de

recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Maramureș, în raport cu prevederile art.

304 și 3041 C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările și

completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002,

Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate

în continuare.

În esență, criticile recurentei-pârâte vizează acordarea beneficiului

O.G. nr. 105/1999 persoanelor născute în localitatea în care părinții lor s-au

refugiat ca urmare a persecuțiilor suferite din motive etnice.

Recurenta-pârâtă nu contestă împrejurarea, reținută și de Curtea de Apel

pe baza probelor administrate în dosar, că familia intimatului-reclamant s-a

refugiat în cursul lunii ianuarie 1942 din localitatea de domiciliu Resighia,

Județul Satu Mare în localitatea Holod, Județul Bihor, unde s-a născut F.G.P.

la data de 2 aprilie 1944.

Instanța de fond a realizat o corectă interpretare a prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale

Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, în acord cu practica unitară a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, în sensul că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi cu caracter reparatoriu tuturor persoanelor care direct sau indirect

au avut de suferit persecuții din motive etnice, iar, cu referire la speță, că

de prevederile ordonanței beneficiază și copiii născuți în localitatea de

strămutare a părinților, întrucât aceștia au suferit aceleași prejudicii de

ordin moral și patrimonial ca și părinții lor datorită persecuțiilor din motive

etnice.

A admite teza recurentei-pârâte ar însemna acceptarea unui tratament

discriminatoriu între intimatul-reclamant și părinții săi, aflați în aceeași

situație, în speță cea de strămutat, precum și acceptarea unei interpretări

restrictive, excesiv de formală și în dezacord cu scopul reglementării, de

natură a înlătura de la beneficiul legii persoane aflate în situații similare.

Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor O.G. nr. 105/1999,

cu modificările și completările ulterioare, este în acord și cu aspectele

reținute de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005,

în sensul că „toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de

aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează

ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei

juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a

instanței judecătorești".

În ceea ce privește adresa Ministerului Justiției și precizările Casei

Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale invocate de

recurenta-pârâtă, Înalta Curte reține că acestea reprezintă o corespondență

purtată între autorități ale administrației publice în legătură cu

interpretarea dispozițiilor legii, în speță ale O.G. nr. 105/1999, conținând o

interpretare administrativă, care nu este obligatorie pentru instanța de

judecată în soluționarea litigiilor cu care este învestită.

În consecință, pe baza probatoriului administrat, Curtea de Apel,

întemeiat și legal, a reținut că reclamantul a făcut dovada faptului că

părinții săi s-au refugiat din localitatea de domiciliu, ca urmare a

persecuțiilor din motive etnice suferite, și că s-a născut în localitatea de

refugiu a familiei, astfel că se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din

O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare.

Recursul formulat de recurenta-pârâtă este însă fondat în ceea ce

privește data de început a acordării drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

cu modificările și completările ulterioare.

Într-adevăr, în mod greșit Curtea de Apel a acordat

intimatului-reclamant beneficiul O.G. nr. 105/1999, cu modificările și

completările ulterioare, începând cu anul refugiului părinților săi, respectiv

anul 1942, în condițiile în care F.G.P. s-a născut la data de 2 aprilie 1944.

Astfel fiind, Înalta Curte reține că reclamantul beneficiază de

drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările

ulterioare începând cu data nașterii sale - 2 aprilie 1944 și până la data de 6

martie 1945.

Față de cele arătate, Curtea constată că sentința civilă atacată este

legală și temeinică în privința acordării în favoarea intimatului-reclamant F.G.P.

a drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările

ulterioare, însă este netemeinică în privința datei de început a acordării

drepturilor.

Pentru considerentele arătate, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) - (2) și alin. (3) teza întâi C.

proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica în parte sentința

atacată în sensul că drepturile acordate reclamantului ca beneficiar al O.G. nr.

105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările

și completările ulterioare, privesc perioada 2 aprilie 1944 - 06 martie 1945.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Maramureș

împotriva sentinței civile nr. 153 din 8 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința atacată în sensul că drepturile acordate

reclamantului ca beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare,

privesc perioada 2 aprilie 1944 - 06 martie 1945.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2008.