ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2192/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 153 din 8 februarie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de F.G.P., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Maramureș, a anulat hotărârea nr. 687 din 31 octombrie 2007 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 2 aprilie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 octombrie 2007. În motivarea sentinței civile pronunțate, Curtea de Apel a reținut că, din probatoriul administrat - declarațiile martorilor T.I.T.

și R.I., beneficiari ai prevederilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare - rezultă că reclamantul F.G.P. s-a născut în localitatea Holod, Județul Bihor în care familia sa se refugiase în cursul lunii ianuarie 1942 din localitatea de domiciliu Resighia, Județul Satu Mare, astfel că se încadrează în prevederile art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Împotriva sentinței civile nr. 153 din 8 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 301-304 C. proc.

civ. cu referire la O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, și la Normele de aplicare a ordonanței. Prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă susține în primul rând faptul că în mod greșit instanța a acordat intimatului-reclamant drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 2 aprilie 1942, în condițiile în care acesta s-a născut la data de 2 aprilie 1944. În al doilea rând, recurenta-pârâtă susține că reclamantul nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, întrucât o persoană născută într-o anumită localitate nu poate fi considerată „strămutată" în aceeași localitate.

În susținerea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă face referire la Adresa nr. 72742 din 12 august 2005 a Ministerului Justiției și la Precizările nr. 1026 din 29 martie 2002 emise de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, potrivit cărora nu beneficiază de drepturile reparatorii copiii născuți în perioada de strămutare a părinților. Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Maramureș, în raport cu prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În esență, criticile recurentei-pârâte vizează acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999 persoanelor născute în localitatea în care părinții lor s-au refugiat ca urmare a persecuțiilor suferite din motive etnice. Recurenta-pârâtă nu contestă împrejurarea, reținută și de Curtea de Apel pe baza probelor administrate în dosar, că familia intimatului-reclamant s-a refugiat în cursul lunii ianuarie 1942 din localitatea de domiciliu Resighia, Județul Satu Mare în localitatea Holod, Județul Bihor, unde s-a născut F.G.P. la data de 2 aprilie 1944. Instanța de fond a realizat o corectă interpretare a prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G.

nr. 127/2002, în acord cu practica unitară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi cu caracter reparatoriu tuturor persoanelor care direct sau indirect au avut de suferit persecuții din motive etnice, iar, cu referire la speță, că de prevederile ordonanței beneficiază și copiii născuți în localitatea de strămutare a părinților, întrucât aceștia au suferit aceleași prejudicii de ordin moral și patrimonial ca și părinții lor datorită persecuțiilor din motive etnice. A admite teza recurentei-pârâte ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimatul-reclamant și părinții săi, aflați în aceeași situație, în speță cea de strămutat, precum și acceptarea unei interpretări restrictive, excesiv de formală și în dezacord cu scopul reglementării, de natură a înlătura de la beneficiul legii persoane aflate în situații similare.

Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, este în acord și cu aspectele reținute de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești". În ceea ce privește adresa Ministerului Justiției și precizările Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale invocate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte reține că acestea reprezintă o corespondență purtată între autorități ale administrației publice în legătură cu interpretarea dispozițiilor legii, în speță ale O.G.

nr. 105/1999, conținând o interpretare administrativă, care nu este obligatorie pentru instanța de judecată în soluționarea litigiilor cu care este învestită. În consecință, pe baza probatoriului administrat, Curtea de Apel, întemeiat și legal, a reținut că reclamantul a făcut dovada faptului că părinții săi s-au refugiat din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor din motive etnice suferite, și că s-a născut în localitatea de refugiu a familiei, astfel că se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare. Recursul formulat de recurenta-pârâtă este însă fondat în ceea ce privește data de început a acordării drepturilor prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare. Într-adevăr, în mod greșit Curtea de Apel a acordat intimatului-reclamant beneficiul O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, începând cu anul refugiului părinților săi, respectiv anul 1942, în condițiile în care F.G.P. s-a născut la data de 2 aprilie 1944. Astfel fiind, Înalta Curte reține că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare începând cu data nașterii sale - 2 aprilie 1944 și până la data de 6 martie 1945. Față de cele arătate, Curtea constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică în privința acordării în favoarea intimatului-reclamant F.G.P.

a drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, însă este netemeinică în privința datei de început a acordării drepturilor. Pentru considerentele arătate, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) - (2) și alin. (3) teza întâi C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată în sensul că drepturile acordate reclamantului ca beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, privesc perioada 2 aprilie 1944 - 06 martie 1945.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 153 din 8 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că drepturile acordate reclamantului ca beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, privesc perioada 2 aprilie 1944 - 06 martie 1945. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2008.