ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4195/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 892 din 5 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței nr. 476 din 8 octombrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În considerente Înalta Curte a reținut că instanța de fond a stabilit calitatea de refugiat a reclamantei și a acordat acesteia drepturile prevăzute de lege, exclusiv în baza declarațiilor unor martori, fără ca, prin solicitarea de la Arhivele Naționale sau de la alte autorități competente a unor informații relevante, să încerce stabilirea cu claritate a împrejurărilor invocate de reclamantă în susținerea acțiunii.

În fond, după casare, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 381 din 15 martie 2008 a admis acțiunea formulată de reclamanta A.E., a dispus anularea hotărârii nr. 21567 din 9 iulie 2007 și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 15 octombrie 1940 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturilor bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000 începând cu data de 1 ianuarie 2007. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut în esență că datele furnizate de martori sunt insuficiente și contradictorii și că instanța nu a manifestat maximă diligență și nu a administrat toate probele pentru relevarea adevărului și formarea unei intime convingeri.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații enumerate, în dispozițiile normative menționate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Reclamanta este îndreptățită să beneficieze de măsurile reparatorii instituite prin Legea nr. 189/2000 chiar dacă s-a născut în refugiul părinților săi, întrucât legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze și copiii care au suportat aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suportat familia sa ca urmare a persecuției etnice exercitate. Cât privește susținerile recurentei referitor la contradictorialitatea și insuficiența probelor, acestea nu pot fi reținute. Dispozițiile art. 6 1 din O.G. nr. 105/1999 prevăd că în lipsa unor acte oficiale dovada persecuțiilor etnice se face cu orice mijloc de probă. În cauză, Arhivele Naționale, Direcția Județeană Cluj, prin adresa nr. C/1639 a confirmat că nu deține listele cu persoanele refugiate din localitatea Viișoara în localitatea Sic.

Astfel fiind în mod corect prima instanță a procedat la admiterea cererii în urma audierii nemijlocite a martorilor F.C. și B.I. din care rezultă că reclamanta de etnie maghiară a fost nevoită să se refugieze în teritoriile administrate de autoritățile maghiare, în urma Diktatului de la Viena, datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă de către legionari. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 381 din 15 aprilie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta să plătească intimatei A.E. 500 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2008.