ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3390/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște, reclamanta SC B.R. SRL a chemat în judecată pe pârâții Biroul Notarilor Publici Asociați G.E. și S.S., T.D. și S.P., solicitând să se constate nulitatea procurii nr. 3215 din 20 iunie 1996. Prin sentința civilă nr. 5849/2002, Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. Judecătoria Sectorului 1 a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția comercială. Prin sentința comercială nr. 1396 din 5 aprilie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a luat act de renunțarea la judecată în contradictoriu cu pârâții S.S.

și T.D., a admis excepția autorității de lucru judecat și cererea de intervenție formulată de SC H.C.R.E.E.R.I. SRL. A respins, constatând existența autorității lucrului judecat, cererea formulată de reclamanta SC B.R.C.B.E.I. SRL, în contradictoriu cu pârâta G.E., S.S., T.D. și P.S. A obligat reclamanta la 5.000.000 lei ROL cheltuieli de judecată către pârâta S.S., 5.000.000 lei ROL cheltuieli de judecată către T.D., 10.000.000 lei cheltuieli de judecată către E.G. și 10.000.000 lei cheltuieli de judecată către SC H.C.R.E.E.R.I. SRL.

Pentru a pronunța această sentință, tribunal a reținut că: cererea cu care a fost investită instanța are ca obiect constatarea nulității absolute a procurii autentificate sub nr. 3215/1996, cu motivarea că această procură nu emană de la reclamantă și că, adresându-se organelor de cercetare penală pentru constatarea falsului acestea au apreciat că răspunderea penală a făptuitorilor s-a prescris îndrumând la promovarea unei acțiuni civile. Prin sentința civilă nr. 1522/2001, Tribunalul Dâmbovița, secția comercială, a admis acțiunea promovată de P.M., formulată în calitate de asociat unic al SC B.R.C.B.E.I. SRL în contradictoriu cu SC H.C.R.E.E.R.I. SRL și S.P. și a constatat nulitatea absolută a procurii nr. 3215 din 20 iunie 1996 dată pârâtului S.P.

și a actelor încheiate în baza acestei procuri. Însă, prin decizia nr. 719/R/C pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. 2682/2002/R/C au fost admise recursurile declarate de pârâți, sentința pronunțată de Tribunalul Dâmbovița indicată anterior, a fost modificată și acțiunea respinsă. În aceste condiții, în cauză, tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1201 C. civ. S-a constatat că părțile din prezenta cauză sunt aceleași cu cele din dosarul în care a fost pronunțată sentința nr. 1522/2001 a Tribunalului Dâmbovița, respectiv SC B.R.C.B.E.I. SRL Târgoviște (acțiunea promovată în cadrul dosarului nr. 515/2001 al Tribunalului Dâmbovița, secția comercială având ca autor aceeași societate comercială prin acționarul unic).

Chiar dacă în prezenta cauză s-ar putea indica existența în plus a unui pârât, respectiv notarul care a întocmit procura contestată, s-a motivat că atunci când instanțele care au pronunțat sentința și decizia anterior menționate au avut în vedere împrejurarea că acest înscris a fost autentificat de notarul indicat anterior. Instanța de recurs chiar reține în considerentele deciziei nr. 719/R/2002 pronunțată de Curtea de Apel Pitești că „instanța a fost investită cu examinarea unei constatări a nulității absolute pentru fals în actul întocmit de către notar, cu prilejul exercitării serviciului de interes public, act de autoritate publică, potrivit art. 3 și 4 din Legea nr. 36/1995”. Cât privește cauza, se constată că în cadrul ambelor dosare se solicită să se constate nulitatea absolută a procurii, ca urmare a falsului săvârșit la întocmirea ei, pârâtul uzând de procură și încheind o serie de acte cu intervenienta.

Or, așa cum se reține în considerentele sentinței nr. 1522/2001 pronunțată de secția comercială a Tribunalului Dâmbovița, și cauza acțiunii ce a făcut obiectul dosarului în care s-a pronunțat această sentință o constituie falsul săvârșit la întocmirea procurii nr. 3215/1996 și semnarea actelor atașate în baza acestei procuri false, fiind vorba despre cauza identică a celor două acțiuni. Curtea de Apel București, prin decizia nr. 562 din 31 octombrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei SC B.R. SRL apreciind că instanța de fond a reținut în mod corect excepția autorității de lucru judecat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta SC B.R. SRL solicitând admiterea recursului și casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., recurenta invocă, în sinteză, următoarele motive, care vizează greșita interpretare și aplicare, de către instanțe, a prevederilor art. 1201 C. proc. civ.: 1. Nu există identitate de părți între cele două cauze întrucât în prezenta cauză figurează o altă parte și anume Biroul notarului public E.G.; 2. Greșit s-a reținut că obiectul celor două cauze este identic deoarece „se bazează pe temeiuri de fapt și de drept diferite”. 3. Curtea a reținut greșit și identitatea de cauze în cele dosare întrucât, „în speță, dacă s-ar fi observat temeiurile juridice ale celor două acțiuni, s-ar fi observat că acestea sunt total diferite”.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, ce pot fi încadrare doar în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare și care vizează greșita aplicare de către instanțe a prevederilor art. 1201 C. proc. civ. Cererea de chemare în judecată soluționată irevocabil prin decizia nr. 719 din 11 septembrie 2002 de către Curtea de Apel Pitești, și care vizează nulitatea absolută și a altor acte juridice decât procura 3215/1996, are ca temei de drept art. 953, 950, 961 și 1173 C. civ. Prin decizia menționată s-a respins acțiunea reclamantei cu motivarea că procura este un act autentic ce are deplină credință până la declararea falsului „falsul săvârșit eventual de către notar fiind caz de judecată penală, așa cum art. 184 C. proc.

pen., prevede”. În această situație greșit a anulat tribunalul procura, ca act de autoritate publică „în lipsa declarării falsului acestuia de către instanța penală”. Cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze este întemeiată în drept pe prevederile art. 14 și următoarele coroborate cu art. 346 C. proc. civ. și se fundamentează pe împrejurarea că acțiunea penală nu a mai putut fi pusă în mișcare împotriva celor vinovați întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale. De altfel, cererea a fost formulată după ce reclamantei i s-a comunicat respingerea, cu această motivare, a plângerii sale împotriva rezoluției nr. 716/P/2002 din 28 iunie 2002 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cu îndrumarea de a se adresa cu acțiune civilă la instanța de judecată.

Ulterior, prin rezoluția nr. 421/P/2004 din 17 noiembrie 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se reține „este cert atât faptul că procura nu emană de la P.M. și că semnătura sa a fost falsificată (aspecte contestate științific prin expertiză grafică), cât și faptul că au fost folosite la întocmirea altor acte”. Se reține de asemenea activitatea frauduloasă a notarului și a instigatorului P.S. precum și faptul că s-a constatat prescripția răspunderii penale a acestora. Cauza cererii de chemare în judecată privește fundamentul raportului juridic dedus judecății și nu trebuie confundată cu cauza acțiunii (cum au făcut instanțele), care este scopul către care se îndreaptă voința celui ce reclamă sau se apără.

Iar cauza celei de a doua cereri de chemare în judecată nu trebuie redusă numai la fundamentul raportului juridic dedus judecății ci trebuie raportată și la temeiurile de drept ale noii cereri. De altfel și instanța supremă s-a mai pronunțat în sensul că nu există putere de lucru judecat în cazul în care prima hotărâre a soluționat același litigiu însă pe un alt temei. În conformitate cu prevederile Codului de procedură penală și cu cele ale art. 184 C. proc. civ., în cazul în care, în cursul urmăririi penale a intervenit prescripția răspunderii penale partea se va adresa instanței civile care, va stabili ea însăși, pe bază de probe, falsul. Față de cele arătate instanțele au reținut în mod greșit aplicarea în cauză a art. 1021 C. civ., respectiv existența autorității de lucru judecat și drept urmare Înalta Curte urmează ca, în baza art. 312 alin. (5) C. proc.

civ., să caseze decizia atacată și, pentru că procesul a fost soluționat pe baza excepției autorității de lucru judecat, fără a se intra în cercetarea fondului, să trimită cauza spre rejudecare Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC B.R. SRL Târgoviște împotriva deciziei nr. 562 din 31 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială. Casează decizia, admite apelul reclamantei, desființează sentința nr. 1396 din 5 aprilie 2006 a Tribunalului București și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2007.