ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3390/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3390/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Judecătoriei Târgoviște, reclamanta SC B.R. SRL a chemat în judecată pe

pârâții Biroul Notarilor Publici Asociați G.E. și S.S., T.D. și S.P.,

solicitând să se constate nulitatea procurii nr. 3215 din 20 iunie 1996.

Prin sentința civilă nr. 5849/2002,

Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1

București.

Judecătoria Sectorului 1 a

declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția

comercială.

Prin sentința comercială nr.

1396 din 5 aprilie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a luat

act de renunțarea la judecată în contradictoriu cu pârâții S.S. și T.D., a

admis excepția autorității de lucru judecat și cererea de intervenție formulată

de SC H.C.R.E.E.R.I. SRL. A respins, constatând existența autorității lucrului

judecat, cererea formulată de reclamanta SC B.R.C.B.E.I. SRL, în contradictoriu

cu pârâta G.E., S.S., T.D. și P.S. A obligat reclamanta la 5.000.000 lei ROL

cheltuieli de judecată către pârâta S.S., 5.000.000 lei ROL cheltuieli de

judecată către T.D., 10.000.000 lei cheltuieli de judecată către E.G. și

10.000.000 lei cheltuieli de judecată către SC H.C.R.E.E.R.I. SRL.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunal a reținut că: cererea cu care a fost investită instanța are ca obiect

constatarea nulității absolute a procurii autentificate sub nr. 3215/1996, cu

motivarea că această procură nu emană de la reclamantă și că, adresându-se

organelor de cercetare penală pentru constatarea falsului acestea au apreciat

că răspunderea penală a făptuitorilor s-a prescris îndrumând la promovarea unei

acțiuni civile.

Prin sentința civilă nr. 1522/2001,

Tribunalul Dâmbovița, secția comercială, a admis acțiunea promovată de P.M.,

formulată în calitate de asociat unic al SC B.R.C.B.E.I. SRL în contradictoriu

cu SC H.C.R.E.E.R.I. SRL și S.P. și a constatat nulitatea absolută a procurii nr.

3215 din 20 iunie 1996 dată pârâtului S.P. și a actelor încheiate în baza

acestei procuri. Însă, prin decizia nr. 719/R/C pronunțată de Curtea de Apel

Pitești în dosarul nr. 2682/2002/R/C au fost admise recursurile declarate de

pârâți, sentința pronunțată de Tribunalul Dâmbovița indicată anterior, a fost

modificată și acțiunea respinsă.

În aceste condiții, în

cauză, tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1201 C. civ. S-a

constatat că părțile din prezenta cauză sunt aceleași cu cele din dosarul în

care a fost pronunțată sentința nr. 1522/2001 a Tribunalului Dâmbovița,

respectiv SC B.R.C.B.E.I. SRL Târgoviște (acțiunea promovată în cadrul

dosarului nr. 515/2001 al Tribunalului Dâmbovița, secția comercială având ca

autor aceeași societate comercială prin acționarul unic). Chiar dacă în

prezenta cauză s-ar putea indica existența în plus a unui pârât, respectiv

notarul care a întocmit procura contestată, s-a motivat că atunci când

instanțele care au pronunțat sentința și decizia anterior menționate au avut în

vedere împrejurarea că acest înscris a fost autentificat de notarul indicat

anterior.

Instanța de recurs chiar

reține în considerentele deciziei nr. 719/R/2002 pronunțată de Curtea de Apel

Pitești că „instanța a fost investită cu examinarea unei constatări a nulității

absolute pentru fals în actul întocmit de către notar, cu prilejul exercitării

serviciului de interes public, act de autoritate publică, potrivit art. 3 și 4

din Legea nr. 36/1995”.

Cât privește cauza, se

constată că în cadrul ambelor dosare se solicită să se constate nulitatea

absolută a procurii, ca urmare a falsului săvârșit la întocmirea ei, pârâtul

uzând de procură și încheind o serie de acte cu intervenienta. Or, așa cum se

reține în considerentele sentinței nr. 1522/2001 pronunțată de secția comercială

a Tribunalului Dâmbovița, și cauza acțiunii ce a făcut obiectul dosarului în

care s-a pronunțat această sentință o constituie falsul săvârșit la întocmirea

procurii nr. 3215/1996 și semnarea actelor atașate în baza acestei procuri

false, fiind vorba despre cauza identică a celor două acțiuni.

Curtea de Apel București,

prin decizia nr. 562 din 31 octombrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul

reclamantei SC B.R. SRL apreciind că instanța de fond a reținut în mod corect

excepția autorității de lucru judecat.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs, în termen, reclamanta SC B.R. SRL solicitând admiterea

recursului și casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

În recursul său, întemeiat

în drept pe prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., recurenta

invocă, în sinteză, următoarele motive, care vizează greșita interpretare și

aplicare, de către instanțe, a prevederilor art. 1201 C. proc. civ.:

părți între cele două cauze întrucât în prezenta cauză figurează o altă parte

și anume Biroul notarului public E.G.;

obiectul celor două cauze este identic deoarece „se bazează pe temeiuri de fapt

și de drept diferite”.

și identitatea de cauze în cele dosare întrucât, „în speță, dacă s-ar fi

observat temeiurile juridice ale celor două acțiuni, s-ar fi observat că

acestea sunt total diferite”.

Examinând recursul prin

prisma motivelor invocate, ce pot fi încadrare doar în pct. 9 al art. 304 C.

proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru cele ce se vor arăta

în continuare și care vizează greșita aplicare de către instanțe a prevederilor

art. 1201 C. proc. civ.

Cererea de chemare în

judecată soluționată irevocabil prin decizia nr. 719 din 11 septembrie 2002 de către

Curtea de Apel Pitești, și care vizează nulitatea absolută și a altor acte

juridice decât procura 3215/1996, are ca temei de drept art. 953, 950, 961 și

1173 C. civ.

Prin decizia menționată s-a

respins acțiunea reclamantei cu motivarea că procura este un act autentic ce

are deplină credință până la declararea falsului „falsul săvârșit eventual de

către notar fiind caz de judecată penală, așa cum art. 184 C. proc. pen.,

prevede”. În această situație greșit a anulat tribunalul procura, ca act de

autoritate publică „în lipsa declarării falsului acestuia de către instanța

penală”.

Cererea de chemare în

judecată ce face obiectul prezentei cauze este întemeiată în drept pe

prevederile art. 14 și următoarele coroborate cu art. 346 C. proc. civ. și se

fundamentează pe împrejurarea că acțiunea penală nu a mai putut fi pusă în

mișcare împotriva celor vinovați întrucât a intervenit prescripția răspunderii

penale. De altfel, cererea a fost formulată după ce reclamantei i s-a comunicat

respingerea, cu această motivare, a plângerii sale împotriva rezoluției nr. 716/P/2002

din 28 iunie 2002 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cu

îndrumarea de a se adresa cu acțiune civilă la instanța de judecată. Ulterior,

prin rezoluția nr. 421/P/2004 din 17 noiembrie 2005 a Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție se reține „este cert atât faptul că procura

nu emană de la P.M. și că semnătura sa a fost falsificată (aspecte contestate

științific prin expertiză grafică), cât și faptul că au fost folosite la

întocmirea altor acte”. Se reține de asemenea activitatea frauduloasă a

notarului și a instigatorului P.S. precum și faptul că s-a constatat

prescripția răspunderii penale a acestora.

Cauza cererii de chemare în

judecată privește fundamentul raportului juridic dedus judecății și nu trebuie

confundată cu cauza acțiunii (cum au făcut instanțele), care este scopul către

care se îndreaptă voința celui ce reclamă sau se apără. Iar cauza celei de a

doua cereri de chemare în judecată nu trebuie redusă numai la fundamentul

raportului juridic dedus judecății ci trebuie raportată și la temeiurile de

drept ale noii cereri. De altfel și instanța supremă s-a mai pronunțat în

sensul că nu există putere de lucru judecat în cazul în care prima hotărâre a

soluționat același litigiu însă pe un alt temei.

În conformitate cu

prevederile Codului de procedură penală și cu cele ale art. 184 C. proc. civ.,

în cazul în care, în cursul urmăririi penale a intervenit prescripția

răspunderii penale partea se va adresa instanței civile care, va stabili ea

însăși, pe bază de probe, falsul.

Față de cele arătate

instanțele au reținut în mod greșit aplicarea în cauză a art. 1021 C. civ.,

respectiv existența autorității de lucru judecat și drept urmare Înalta Curte

urmează ca, în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ., să caseze decizia atacată

și, pentru că procesul a fost soluționat pe baza excepției autorității de lucru

judecat, fără a se intra în cercetarea fondului, să trimită cauza spre

rejudecare Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta

SC B.R. SRL Târgoviște împotriva deciziei nr. 562 din 31 octombrie 2006

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

Casează decizia, admite

apelul reclamantei, desființează sentința nr. 1396 din 5 aprilie 2006 a

Tribunalului București și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2007.