ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1535/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Suceava la 14 iunie 2005, Primăria comunei Breaza a declarat recurs împotriva sentinței nr. 194 din 18 mai 2005, pronunțată în dosarul civil nr. 434/2005, secția contencios administrativ a Curții de Apel Suceava, solicitându-se casarea hotărârii atacate și prin rejudecarea cauzei, să se admită acțiunea principală, în sensul anulării Deciziei nr. 326 din 24 iunie 2004 emisă de Guvernul României. În motivarea cererii, recurenta a susținut că imobilul retrocedat, potrivit deciziei nr. 326 din 24 iunie 2004 face parte din bunurile aparținând domeniului public al comunei Breaza conform anexei din 30 august 2002 și deci bunul din domeniul public este inalienabil, insesizabil și imprescriptibil, potrivit Legii nr. 213/1998.

S-a mai susținut că terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcției (căminul cultural Breaza, construit în 1952), trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință al terenului, proprietari ai locuințelor. A.S.R. a formulat întâmpinare, prin care a relevat faptul că prin extrasul din C.F. al comunei Breaza, a dovedit faptul că, anterior deposedării abuzive, imobilul în litigiu, construcție și teren aferent, a fost proprietatea lor, drept care l-au și înscris în registrul de carte funciară la acel moment. Așa fiind, în mod corect au susținut petenții, C.S.R. a hotărât retrocedarea imobilului, fiind emisă în acest sens decizia nr. 326 din 24 iunie 2004. A precizat petenta, de asemenea, că potrivit art. 1 pct. 6 din H.G.

nr. 1169 din 6 noiembrie 2002 de aprobare a normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 501/2002, „pot face obiectul retrocedării și imobilele care sunt afectate unor activități de interes public din învățământ, cercetare, sănătate, sau sunt destinate funcționării unor așezăminte social-culturale, sediile unor partide politice”. Deci, se face în continuare precizarea, că legiuitorul nu a făcut nici o distincție specială privind astfel de imobile ce se retrocedează în condițiile legii. Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului, constatarea că decizia atacată reprezintă un act administrativ legal, așa cum de altfel a stabilit și Curtea de Apel Suceava prin sentința nr. 194/CA/2005 care a respins ca nefondată acțiunea introdusă de reclamanta Primăria Comunei Breaza.

S-a menționat de intimatul-pârât Guvernul României că așa cum rezultă din art. 1 alin. (1) din Legea nr. 501/2002, imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, compuse din construcții, împreună cu terenul aferent, existente în natură, se restituie, Legea nr. 213/1998 cuprinzând norme cu caracter general față de dispozițiile cu caracter special, obligatorii ale Legii nr. 501/2002 ce derogă de la dispozițiile cu caracter general de drept comun. Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 194 din 18 mai 2005 a Curții de Apel Suceava, s-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.

S-a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Comuna Breaza, în contradictoriu cu Guvernul României, C.S.R. a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, pentru anularea deciziei nr. 326 din 24 iunie 2004. S-a admis cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenienta A.S.R. – F.B.O.R.B. – P.C.M. – P.O.S.T., și s-a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă. S-a reținut că cererea recurentei-reclamante de anulare a Deciziei nr. 326 din 24 iunie 2004, prin care s-a restituit intervenientei imobilul, către F.B.O.R.B. – A.S.R. este neîntemeiată. Aceasta întrucât imobilul aparținea intervenientei, iar anexa reprezintă o evidență a imobilelor aflate în administrarea primăriilor.

Verificându-se actele cauzei, în raport de motivele de recurs invocate de recurentă, se constată că acestea sunt neîntemeiate. În mod corect s-a dispus prin actul administrativ atacat în justiție, Decizia nr. 326 din 24 iunie 2004 a comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase, retrocedarea imobilului în litigiu către A.S.R. – F.B.O.R.B. Temeiul juridic al restituirii este Legea nr. 501/2002 ce cuprinde dispoziții speciale, derogatorii și obligatorii față de dispozițiile de drept comun cuprinse în Legea nr. 213/1998. Aceste dispoziții legale ale Legii nr. 501/2002 nu prevăd nici o distincție cu privire la imobilele ce se retrocedează în condițiile legii (art. 1 din Legea nr. 501/2002), astfel încât susținerile invocate de recurenta-reclamantă, nemulțumită de decizia Curții de Apel Suceava, sentința nr. 194 din 18 mai 2005, sunt neîntemeiate.

Hotărârea atacată fiind legală și temeinică, recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Primăria Comunei Breaza, împotriva sentinței civile nr. 194 din 18 mai 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2007.