ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1535/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Suceava la 14 iunie 2005, Primăria comunei Breaza a declarat recurs împotriva

sentinței nr. 194 din 18 mai 2005, pronunțată în dosarul civil nr. 434/2005,

secția contencios administrativ a Curții de Apel Suceava, solicitându-se

casarea hotărârii atacate și prin rejudecarea cauzei, să se admită acțiunea

principală, în sensul anulării Deciziei nr. 326 din 24 iunie 2004 emisă de

Guvernul României.

În motivarea cererii,

recurenta a susținut că imobilul retrocedat, potrivit deciziei nr. 326 din 24

iunie 2004 face parte din bunurile aparținând domeniului public al comunei

Breaza conform anexei din 30 august 2002 și deci bunul din domeniul public este

inalienabil, insesizabil și imprescriptibil, potrivit Legii nr. 213/1998.

S-a mai susținut că

terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcției (căminul

cultural Breaza, construit în 1952), trec în proprietatea actualilor titulari

ai dreptului de folosință al terenului, proprietari ai locuințelor.

A.S.R. a formulat

întâmpinare, prin care a relevat faptul că prin extrasul din C.F. al comunei

Breaza, a dovedit faptul că, anterior deposedării abuzive, imobilul în litigiu,

construcție și teren aferent, a fost proprietatea lor, drept care l-au și înscris

în registrul de carte funciară la acel moment.

Așa fiind, în mod corect au

susținut petenții, C.S.R. a hotărât retrocedarea imobilului, fiind emisă în

acest sens decizia nr. 326 din 24 iunie 2004.

A precizat petenta, de

asemenea, că potrivit art. 1 pct. 6 din H.G. nr. 1169 din 6 noiembrie 2002 de

aprobare a normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, așa cum a

fost modificată și completată prin Legea nr. 501/2002, „pot face obiectul

retrocedării și imobilele care sunt afectate unor activități de interes public

din învățământ, cercetare, sănătate, sau sunt destinate funcționării unor

așezăminte social-culturale, sediile unor partide politice”. Deci, se face în

continuare precizarea, că legiuitorul nu a făcut nici o distincție specială

privind astfel de imobile ce se retrocedează în condițiile legii.

Guvernul României a formulat

întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului, constatarea că decizia

atacată reprezintă un act administrativ legal, așa cum de altfel a stabilit și

Curtea de Apel Suceava prin sentința nr. 194/CA/2005 care a respins ca

nefondată acțiunea introdusă de reclamanta Primăria Comunei Breaza.

S-a menționat de

intimatul-pârât Guvernul României că așa cum rezultă din art. 1 alin. (1) din

Legea nr. 501/2002, imobilele care au aparținut cultelor religioase din România

și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de

organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6

martie 1945 – 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, compuse din

construcții, împreună cu terenul aferent, existente în natură, se restituie,

Legea nr. 213/1998 cuprinzând norme cu caracter general față de dispozițiile cu

caracter special, obligatorii ale Legii nr. 501/2002 ce derogă de la

dispozițiile cu caracter general de drept comun.

Din actele cauzei, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 194 din 18 mai 2005 a Curții de Apel Suceava, s-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantei.

S-a respins ca nefondată

acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Comuna Breaza, în

contradictoriu cu Guvernul României, C.S.R. a unor bunuri imobile care au

aparținut cultelor religioase din România, pentru anularea deciziei nr. 326 din

24 iunie 2004.

S-a admis cererea de

intervenție în nume propriu formulată de intervenienta A.S.R. – F.B.O.R.B. –

P.C.M. – P.O.S.T., și s-a respins ca nefondată acțiunea în contencios

administrativ formulată de reclamantă.

S-a reținut că cererea

recurentei-reclamante de anulare a Deciziei nr. 326 din 24 iunie 2004, prin

care s-a restituit intervenientei imobilul, către F.B.O.R.B. – A.S.R. este

neîntemeiată. Aceasta întrucât imobilul aparținea intervenientei, iar anexa

reprezintă o evidență a imobilelor aflate în administrarea primăriilor.

Verificându-se actele

cauzei, în raport de motivele de recurs invocate de recurentă, se constată că

acestea sunt neîntemeiate.

În mod corect s-a dispus

prin actul administrativ atacat în justiție, Decizia nr. 326 din 24 iunie 2004 a comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase,

retrocedarea imobilului în litigiu către A.S.R. – F.B.O.R.B.

Temeiul juridic al

restituirii este Legea nr. 501/2002 ce cuprinde dispoziții speciale,

derogatorii și obligatorii față de dispozițiile de drept comun cuprinse în

Legea nr. 213/1998.

Aceste dispoziții legale ale

Legii nr. 501/2002 nu prevăd nici o distincție cu privire la imobilele ce se

retrocedează în condițiile legii (art. 1 din Legea nr. 501/2002), astfel încât

susținerile invocate de recurenta-reclamantă, nemulțumită de decizia Curții de

Apel Suceava, sentința nr. 194 din 18 mai 2005, sunt neîntemeiate.

Hotărârea atacată fiind

legală și temeinică, recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Primăria Comunei Breaza, împotriva sentinței civile nr. 194 din 18 mai 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 martie 2007.