ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1558/2007

Asupra conflictului de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții P.I., B.R., Ș.L., P.L., B.M., I.L., L.C., G.C., C.M., F.N.A., P.C., I.A., G.C., P.D., F.P., R.B., N.C.F., N.A.M., T.M., M.B., H.R., P.G.F., I.I.M., D.C., H.G., H.D., B.S., B.A., B.L., L.A., P.D.I., B.M.I., Ș.D., R.L., A.A., A.B., V.S.I., P.R., D.M. și intervenientul N.C.B.

au chemat în judecată pârâții Curtea de Apel Timișoara, M.J., M.F.P., solicitând Instanței să dispună obligarea acestora la plata drepturilor salariale reprezentând 30% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 11 aprilie 2002 – 30 aprilie 2004, actualizată la zi cu rata inflației și la plata drepturilor salariale reprezentând 40% din indemnizația brută lunară pe perioada 1 mai 2004 – 31 decembrie 2004 actualizată la zi cu rata inflației precum și obligarea acestor pârâți să calculeze începând cu data de 1 ianuarie 2005, drepturile salariale lunare cu adăugarea la indemnizația de încadrare brută lunară a sporului de 40%, precum și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor să includă sumele ce li se cuvin în bugetul celor obligați la plată la prima rectificare a bugetului pe anul 2005 cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Timiș prin sentința civilă nr. 193/ PI din 10 februarie 2005 a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Pentru a pronunța această sentință Instanța a reținut că legiuitorul le-a conferit Curților de Apel, prin norme de reglementare imperative, competența materială exclusivă în soluționarea pricinilor având ca obiect drepturi salariale cuvenite magistraților mai exact nemulțumirea acestora privind modul de stabilire a drepturilor salariale. La rândul său, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2900 din 14 noiembrie 2006 a admis excepția necompetenței sale materiale de soluționare a cauzei și și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Timiș.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, pentru soluționarea conflictului negativ de competență. Pentru a hotărî astfel, Instanța a reținut că față de dispozițiile art. 71 - 72 din Legea nr. 168/1999, art. 284 C. muncii și art. 2 pct. 1 lit. b 1 ) C. proc. civ., raportate la obiectul acțiunii, competența de soluționare a cauzei în primă Instanță aparține Tribunalului Mehedinți. Examinând hotărârile date de cele două Instanțe în raport cu dispozițiile legale în materie, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecății este de competența Tribunalului Timiș pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Din petitul acțiunii rezultă că pretențiile reclamanților vizează drepturi salariale reprezentând 30%, respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară conform O.U.G. nr. 43/2002, în temeiul art. 21 din O.G. nr. 137/2000 aprobată și modificată prin Legea nr. 27/2004 cu titlul de despăgubiri, nefiind așadar în ipoteza unei cereri în legătură cu modul de stabilire a drepturilor salariale. Astfel, potrivit art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006 „magistrații și celelalte categorii de personal de specialitate prevăzute în această ordonanță, nemulțumiți de modul de stabilire a drepturilor salariale pot face contestație în termen de 15 zile de la data comunicării la organele de conducere ale M.J., C.S.M., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și ale D.N.A.

ori, după caz, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Împotriva hotărârilor organelor de conducere se poate face plângere în termen de 30 de zile de la comunicare la secția de contencios administrativ, a Curții de Apel București. Procedura menționată privește eventuala contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale (indemnizația de încadrare lunară, indemnizația de încadrare brută lunară, procentele prevăzute de lege pentru celelalte drepturi și adaosuri) și este condiționată de existența unui act administrativ care să fi fost emis pentru concretizarea acestor drepturi, ceea ce nu se regăsește în cauza de față. În speță, sumele solicitate sunt drepturi bănești cu caracter salarial, iar solicitarea reclamanților de a fi plătiți în mod egal și nediscriminatoriu cu alte categorii de magistrați reprezintă un litigiu în legătură cu executarea raporturilor de muncă respectiv un litigiu de muncă.

Este adevărat că așa cum corect a reținut și Instanța de Fond, în cauză suntem în prezența unui raport juridic atipic de muncă, întrucât în cazul magistraților nu se încheie un contract individual de muncă. Acestui raport juridic atipic de muncă îi sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 27/2006 care se completează cu prevederile C. muncii respectiv dispozițiile art. 269 alin. (1) raportat la art. 166 C. muncii. În raport cu cele prezentate, competența de soluționare a cauzei de față aparține Tribunalului Mehedinți conform art. 2 pct. 1 lit. b 1 ) C. proc. civ., art. 71 - 72 din Legea nr. 168/1999 și art. 284 C. muncii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe P.I., B.R., Ș.L., P.L., B.M., I.L., L.C., G.C., C.M., F.N.A., P.C., I.A., G.C., P.D., F.P., R.B., N.C.F., N.A.M., T.M., M.B., H.R., P.G.F., I.I.M., D.C., H.G., H.D., B.S., B.A., B.L., L.A., P.D.I., B.M.I., Ș.D., R.L., A.A., A.B., V.S.I., P.R., D.M., Curtea de Apel Timișoara, M.J., M.F.P. și N.C.B. în favoarea Tribunalului Timiș. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2007.