ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1558/2007

Asupra conflictului de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanții P.I., B.R., Ș.L., P.L., B.M., I.L., L.C.,

G.C., C.M., F.N.A., P.C., I.A., G.C., P.D., F.P., R.B., N.C.F., N.A.M., T.M.,

M.B., H.R., P.G.F., I.I.M., D.C., H.G., H.D., B.S., B.A., B.L., L.A., P.D.I.,

B.M.I., Ș.D., R.L., A.A., A.B., V.S.I., P.R., D.M. și intervenientul N.C.B. au

chemat în judecată pârâții Curtea de Apel Timișoara, M.J., M.F.P., solicitând Instanței

să dispună obligarea acestora la plata drepturilor salariale reprezentând 30%

din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 11 aprilie 2002 – 30

aprilie 2004, actualizată la zi cu rata inflației și la plata drepturilor

salariale reprezentând 40% din indemnizația brută lunară pe perioada 1 mai 2004

– 31 decembrie 2004 actualizată la zi cu rata inflației precum și obligarea

acestor pârâți să calculeze începând cu data de 1 ianuarie 2005, drepturile

salariale lunare cu adăugarea la indemnizația de încadrare brută lunară a

sporului de 40%, precum și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor să includă

sumele ce li se cuvin în bugetul celor obligați la plată la prima rectificare a

bugetului pe anul 2005 cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Timiș prin

sentința civilă nr. 193/ PI din 10 februarie 2005 a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția

de contencios administrativ.

Pentru a pronunța această

sentință Instanța a reținut că legiuitorul le-a conferit Curților de Apel, prin

norme de reglementare imperative, competența materială exclusivă în

soluționarea pricinilor având ca obiect drepturi salariale cuvenite

magistraților mai exact nemulțumirea acestora privind modul de stabilire a

drepturilor salariale.

La rândul său, Curtea de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 2900 din 14 noiembrie 2006 a admis excepția necompetenței sale

materiale de soluționare a cauzei și și-a declinat competența în favoarea

Tribunalului Timiș.

Totodată, a constatat ivit

conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ, pentru soluționarea

conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, Instanța

a reținut că față de dispozițiile art. 71 - 72 din Legea nr. 168/1999, art. 284 C. muncii și art. 2 pct. 1 lit. b

1

) C. proc. civ., raportate la obiectul acțiunii,

competența de soluționare a cauzei în primă Instanță aparține Tribunalului

Mehedinți.

Examinând hotărârile date de

cele două Instanțe în raport cu dispozițiile legale în materie, Înalta Curte constată

că litigiul dedus judecății este de competența Tribunalului Timiș pentru

motivele ce vor fi arătate în continuare.

Din petitul acțiunii rezultă

că pretențiile reclamanților vizează drepturi salariale reprezentând 30%,

respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară conform O.U.G. nr. 43/2002,

în temeiul art. 21 din O.G. nr. 137/2000 aprobată și modificată prin Legea nr. 27/2004

cu titlul de despăgubiri, nefiind așadar în ipoteza unei cereri în legătură cu

modul de stabilire a drepturilor salariale.

Astfel, potrivit art. 36 alin.

(1) din O.U.G. nr. 27/2006 „magistrații și celelalte categorii de personal de

specialitate prevăzute în această ordonanță, nemulțumiți de modul de stabilire

a drepturilor salariale pot face contestație în termen de 15 zile de la data

comunicării la organele de conducere ale M.J., C.S.M., Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție și ale D.N.A. ori, după caz, la colegiul de

conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva hotărârilor

organelor de conducere se poate face plângere în termen de 30 de zile de la

comunicare la secția de contencios administrativ, a Curții de Apel București.

Procedura menționată

privește eventuala contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale

(indemnizația de încadrare lunară, indemnizația de încadrare brută lunară,

procentele prevăzute de lege pentru celelalte drepturi și adaosuri) și este

condiționată de existența unui act administrativ care să fi fost emis pentru

concretizarea acestor drepturi, ceea ce nu se regăsește în cauza de față.

În speță, sumele solicitate

sunt drepturi bănești cu caracter salarial, iar solicitarea reclamanților de a

fi plătiți în mod egal și nediscriminatoriu cu alte categorii de magistrați

reprezintă un litigiu în legătură cu executarea raporturilor de muncă respectiv

un litigiu de muncă.

Este adevărat că așa cum

corect a reținut și Instanța de Fond, în cauză suntem în prezența unui raport

juridic atipic de muncă, întrucât în cazul magistraților nu se încheie un

contract individual de muncă. Acestui raport juridic atipic de muncă îi sunt

aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 27/2006 care se completează cu prevederile C.

muncii respectiv dispozițiile art. 269 alin. (1) raportat la art. 166 C. muncii.

În raport cu cele

prezentate, competența de soluționare a cauzei de față aparține Tribunalului

Mehedinți conform art. 2 pct. 1 lit. b

1

) C. proc. civ., art. 71 - 72

din Legea nr. 168/1999 și art. 284 C. muncii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei privind pe P.I., B.R., Ș.L., P.L., B.M., I.L., L.C., G.C.,

C.M., F.N.A., P.C., I.A., G.C., P.D., F.P., R.B., N.C.F., N.A.M., T.M., M.B., H.R.,

P.G.F., I.I.M., D.C., H.G., H.D., B.S., B.A., B.L., L.A., P.D.I., B.M.I., Ș.D.,

R.L., A.A., A.B., V.S.I., P.R., D.M., Curtea de Apel Timișoara, M.J., M.F.P. și

N.C.B. în favoarea Tribunalului Timiș.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 martie 2007.