ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2526/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 17 mai 2006, reclamanții B.A., B.M., B.E., C.P.M., D.A., D.M., G.L., H.L., H.I., I.H.I., L.A., M.A., P.I., S.C. au solicitat obligarea pârâților I.N.S. – D.J.S.C.S. și M.F.P. la plata sumelor de bani reprezentând sporul de stabilitate de până la 20%, calculat la salariul de bază, cu începere de la data de 1 ianuarie 2005 și la valoarea actualizată în raport de rata inflației. La data de 29 mai 2006, au formulat cerere de intervenție în interes propriu Ț.E., F.M.N., H.T.M., N.R.C., P.C., S.A., solicitând obligarea pârâților la plata sporului de stabilitate cuvenit de la data de 1 ianuarie 2005 în funcție de tranșa de vechime.

Tribunalul Caraș - Severin, secția civilă, în complet specializat pentru soluționarea litigiilor de muncă și de asigurări sociale a pronunțat sentința civilă nr. 2243 din 12 septembrie 2006, prin care a admis acțiunea principală și cererea de intervenție în interes propriu, precum și cererea de chemare în garanție a M.F.P. formulată de D.J.S.C.S. și I.N.S., obligând pârâții să achite reclamanților și intervenienților sporul de stabilitate, actualizat cu indicele de inflație, începând cu data de 1 ianuarie 2005 până la zi. Această hotărâre a fost casată prin Decizia civilă nr. 2651 din 5 decembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, care a admis recursurile declarate de pârâți și constatând că litigiul este de contencios administrativ, a trimis cauza spre competentă soluționare în primă Instanță la Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 57 din 6 martie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererile formulate de reclamanți și de intervenienți, reținând că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă, prevăzută de Legea nr. 554/2004 ca o condiție pentru promovarea acțiunii în contencios administrativ. Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamanții și intervenienții, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu motivarea că au îndeplinit procedura prealabilă prin petiția din 28 februarie 2005 adresată M.M.P.S. și I.N.S. privind neacordarea sporului de stabilitate. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de recursul formulat, de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ. și de motivul de casare invocat la acest termen cu privire la necompetența materială a Instanței de contencios administrativ, Înalta Curte va admite prezentul recurs și va casa hotărârea atacată, pentru următoarele considerente: Reclamanții și intervenienții au calitatea de funcționari publici și potrivit art. 91 1 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 251/2006, orice litigiu cu privire la raporturile de serviciu ale funcționarilor publici se soluționează de Instanța de contencios administrativ. În consecință, recurenții au invocat neîntemeiat excepția de necompetență materială față de natura juridică a litigiului lor pentru plata unor drepturi salariale, solicitate în baza raporturilor de serviciu încheiate pentru exercitarea de funcții publice.

Hotărârea Instanței de Fond va fi casată pentru interpretarea greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză și a înscrisurilor din dosar, referitoare la reclamațiile administrative formulate de recurenți anterior promovării în justiție. Astfel, se reține că la data formulării acțiunii principale și a cererii de intervenție erau aplicabile dispozițiile art. 31 din O.G. nr. 2/2006, care au reglementat procedura de soluționare a contestațiilor privind stabilirea salariilor de bază, sporurilor, premiilor și a altor drepturi ale funcționarilor publici. Dispozițiile cu caracter special din acest act normativ au prevăzut, prin derogare de la dreptul comun cuprins în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, că persoana în cauză se poate adresa Instanței de contencios administrativ sau, după caz, Instanței judecătorești competente, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației de către ordonatorii de credite.

Fiind supusă acestui regim juridic, acțiunea pentru plata sporului de stabilitate cuvenit funcționarilor publici nu era condiționată de îndeplinirea procedurii administrative prealabile, așa cum neîntemeiat s-a reținut în hotărârea Instanței de Fond. Hotărârea recurată se dovedește a fi și neîntemeiată, în condițiile în care nu au fost avute în vedere petițiile formulate de recurenți pentru recunoașterea și valorificarea drepturilor salariale pretinse cu începere de la data de 1 ianuarie 2005. Recurenții au respectat prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât anterior sesizării Instanței de contencios administrativ, s-au adresat M.M.P.S. și I.N.S. prin petiția din 28 februarie 2005, la care s-a răspuns prin adresele din 20 iunie 2005 și din 4 martie 2005, întocmite de autoritățile intimate.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și în temeiul art. 312 alin. (4) C. proc. civ., va trimite cauza spre rejudecare la aceeași Instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de B.A., B.M., B.E., C.P.M., D.A., D.M., G.L., H.L., H.I., I.H.I., L.A., M.A., P.I., S.C., Ț.E., F.M.N., H.T.M., N.R.C., P.C., S.A. împotriva sentinței civile nr. 57 din 6 martie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași Instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2007.