ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2526/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 17 mai 2006,

reclamanții B.A., B.M., B.E., C.P.M., D.A., D.M., G.L., H.L., H.I., I.H.I., L.A.,

M.A., P.I., S.C. au solicitat obligarea pârâților I.N.S. – D.J.S.C.S. și M.F.P.

la plata sumelor de bani reprezentând sporul de stabilitate de până la 20%,

calculat la salariul de bază, cu începere de la data de 1 ianuarie 2005 și la

valoarea actualizată în raport de rata inflației.

La data de 29 mai 2006, au

formulat cerere de intervenție în interes propriu Ț.E., F.M.N., H.T.M., N.R.C.,

P.C., S.A., solicitând obligarea pârâților la plata sporului de stabilitate

cuvenit de la data de 1 ianuarie 2005 în funcție de tranșa de vechime.

Tribunalul Caraș - Severin, secția

civilă, în complet specializat pentru soluționarea litigiilor de muncă și de

asigurări sociale a pronunțat sentința civilă nr. 2243 din 12 septembrie 2006,

prin care a admis acțiunea principală și cererea de intervenție în interes

propriu, precum și cererea de chemare în garanție a M.F.P. formulată de D.J.S.C.S.

și I.N.S., obligând pârâții să achite reclamanților și intervenienților sporul

de stabilitate, actualizat cu indicele de inflație, începând cu data de 1

ianuarie 2005 până la zi.

Această hotărâre a fost

casată prin Decizia civilă nr. 2651 din 5 decembrie 2006, pronunțată de Curtea

de Apel Timișoara, secția civilă, care a admis recursurile declarate de pârâți

și constatând că litigiul este de contencios administrativ, a trimis cauza spre

competentă soluționare în primă Instanță la Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 57

din 6 martie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ

și fiscal, a respins cererile formulate de reclamanți și de intervenienți,

reținând că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă, prevăzută de Legea nr. 554/2004

ca o condiție pentru promovarea acțiunii în contencios administrativ.

Împotriva acestei sentințe,

au declarat recurs reclamanții și intervenienții, solicitând casarea hotărârii

și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu motivarea că au îndeplinit procedura

prealabilă prin petiția din 28 februarie 2005 adresată M.M.P.S. și I.N.S. privind

neacordarea sporului de stabilitate.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de recursul formulat, de dispozițiile art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ. și de motivul de casare invocat la acest

termen cu privire la necompetența materială a Instanței de contencios

administrativ, Înalta Curte va admite prezentul recurs și va casa hotărârea atacată,

pentru următoarele considerente:

Reclamanții și

intervenienții au calitatea de funcționari publici și potrivit art. 91

1

din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.

251/2006, orice litigiu cu privire la raporturile de serviciu ale funcționarilor

publici se soluționează de Instanța de contencios administrativ.

În consecință, recurenții au

invocat neîntemeiat excepția de necompetență materială față de natura juridică

a litigiului lor pentru plata unor drepturi salariale, solicitate în baza

raporturilor de serviciu încheiate pentru exercitarea de funcții publice.

Hotărârea Instanței de Fond

va fi casată pentru interpretarea greșită a dispozițiilor legale incidente în

cauză și a înscrisurilor din dosar, referitoare la reclamațiile administrative formulate

de recurenți anterior promovării în justiție.

Astfel, se reține că la data

formulării acțiunii principale și a cererii de intervenție erau aplicabile

dispozițiile art. 31 din O.G. nr. 2/2006, care au reglementat procedura de

soluționare a contestațiilor privind stabilirea salariilor de bază, sporurilor,

premiilor și a altor drepturi ale funcționarilor publici. Dispozițiile cu

caracter special din acest act normativ au prevăzut, prin derogare de la

dreptul comun cuprins în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, că persoana

în cauză se poate adresa Instanței de contencios administrativ sau, după caz, Instanței

judecătorești competente, în termen de 30 de zile de la data comunicării

soluționării contestației de către ordonatorii de credite.

Fiind supusă acestui regim

juridic, acțiunea pentru plata sporului de stabilitate cuvenit funcționarilor

publici nu era condiționată de îndeplinirea procedurii administrative

prealabile, așa cum neîntemeiat s-a reținut în hotărârea Instanței de Fond.

Hotărârea recurată se

dovedește a fi și neîntemeiată, în condițiile în care nu au fost avute în

vedere petițiile formulate de recurenți pentru recunoașterea și valorificarea

drepturilor salariale pretinse cu începere de la data de 1 ianuarie 2005.

Recurenții au respectat

prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât anterior

sesizării Instanței de contencios administrativ, s-au adresat M.M.P.S. și I.N.S.

prin petiția din 28 februarie 2005, la care s-a răspuns prin adresele din 20

iunie 2005 și din 4 martie 2005, întocmite de autoritățile intimate.

Față de considerentele

expuse, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și

în temeiul art. 312 alin. (4) C. proc. civ., va trimite cauza spre rejudecare

la aceeași Instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

B.A., B.M., B.E., C.P.M., D.A., D.M., G.L., H.L., H.I., I.H.I., L.A., M.A., P.I.,

S.C., Ț.E., F.M.N., H.T.M., N.R.C., P.C., S.A. împotriva sentinței civile nr. 57

din 6 martie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare la aceeași Instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 mai 2007.