ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1946/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 15 mai 2008 pronunțată în dosarul nr. 44471/3/2007, Curtea de Apel București, ca instanță de apel, investită cu soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații C.E.M. ș.a., în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților C.E.M., I.G. și K.H.R., stabilind termen pentru soluționarea apelurilor la 5 iunie 2008. Împotriva acestei încheieri inculpatul C.E.M. a declarat recurs, solicitând, personal și prin apărător, casarea încheierii și revocarea arestării preventive, apreciind că în acest stadiu procesual lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Verificând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat. În examinarea întrunirii condițiilor prevăzute de lege pentru a dispune menținerea arestării preventive a inculpatului recurent C.E.M., instanța a făcut o nouă analiză judicioasă a tuturor datelor și împrejurărilor cauzei, relative la fapte și persoană, în relație cu dispozițiile normative din dreptul intern și cele din C.E.D.O. referitoare la caracterul de excepție al măsurilor preventive privative de libertate și dreptul oricărei persoane la un proces echitabil, ajungând întemeiat la concluzia menținerii în continuare a temeiurilor avute în vedere la luarea acestei măsuri. Inculpatul C.E.M.

a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de introducere în țară cu încălcarea legii de droguri de mare risc și respectiv, trafic de droguri de mare risc, prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 3 alin. (1) și (2) C. pen., ambele din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., constând în aceea că la data de 14 noiembrie 2007 a introdus pe teritoriul României, din Turcia, cantitatea de 4373,6 grame heroină pe care a transportat-o de la graniță până în Mun. București și a pus-o la dispoziția celorlalți doi inculpați din cauză. Inculpatul C. a fost arestat preventiv la data de 15 noiembrie 2007. S-a reținut pe deplin justificat de către instanța de apel prin încheierea atacată că subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f) cu trimitere la cele arătate de art. 143 C. proc.

pen., respectiv existând indicii temeinice și probe care îndreptățesc și în acest moment procesual presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost pus sub acuzare. Existența în continuare a pericolului concret pentru ordinea publică ce ar exista prin punerea în libertate a inculpatului, a fost riguros și pertinent motivată. În adevăr, osebit de gravitatea infracțiunilor imputate, evidențiată de regimul juridic sever de sancționare, cu particularitățile agravante din cauză decurgând din natura drogurilor, de mare risc, caracterul transnațional al faptelor și cantitatea mare de astfel de substanțe care produc urmări deseori ireparabile pentru sănătatea publică, pericolul concret pentru ordinea publică ce ar exista prin punerea în libertate a acestui inculpat este susținut și de rezonanța socială negativă a faptelor de acest gen și de datele care conturează periculozitatea ridicată a făptuitorului.

Astfel, inculpatul recurent a mai fost definitiv condamnat de mai multe ori pentru o diversitate de infracțiuni, de la dezertare și falsuri la înșelăciune și tâlhărie, ultima pedeapsă, de 11 ani închisoare, fiind aplicată prin sentința penală nr. 1268 din 1 aprilie 2005 a Judecătoriei Sectorului 5 București, aflându-se în condițiile recidivei prevăzute de art. 37 lit. a) C. pen. În prezenta cauză în care este inculpat, acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 336 din 20 martie 2008 a Tribunalului București la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare, cu executarea în regim de detenție.

Respectând principiul prezumției de nevinovăție, până la rămânerea definitivă a hotărârii în cauză autoritățile judiciare sunt îndreptățite să țină seama de indiciile și probele din care rezultă presupunerea rezonabilă a săvârșirii infracțiunilor de către inculpat și să ia măsuri de apărare a colectivității, a ordinii publice, inclusiv de natura celei preventive privative de libertate, cum a fost luată și menținută față de aceștia. Față de cele ce preced, recursul inculpatului C.E.M. urmează să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.E.M. împotriva încheierii din 15 mai 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 44471/3/2007. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2008.