ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1946/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 15 mai

2008 pronunțată în dosarul nr. 44471/3/2007, Curtea de Apel București, ca

instanță de apel, investită cu soluționarea apelurilor declarate de Parchetul

de pe lângă Tribunalul București și inculpații C.E.M. ș.a., în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., a menținut starea de

arest a inculpaților C.E.M., I.G. și K.H.R., stabilind termen pentru

soluționarea apelurilor la  5 iunie 2008.

Împotriva acestei încheieri

inculpatul C.E.M. a declarat recurs, solicitând, personal și prin apărător, casarea

încheierii și revocarea arestării preventive, apreciind că în acest stadiu

procesual lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Verificând încheierea

atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul

nu este fondat.

În examinarea întrunirii

condițiilor prevăzute de lege pentru a dispune menținerea arestării preventive

a inculpatului recurent C.E.M., instanța a făcut o nouă analiză judicioasă a

tuturor datelor și împrejurărilor cauzei, relative la fapte și persoană, în

relație cu dispozițiile normative din dreptul intern și cele din C.E.D.O.

referitoare la caracterul de excepție al măsurilor preventive privative de

libertate și dreptul oricărei persoane la un proces echitabil, ajungând

întemeiat la concluzia menținerii în continuare a temeiurilor avute în vedere

la luarea acestei măsuri.

Inculpatul C.E.M. a fost

trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor

de introducere în țară cu încălcarea legii de droguri de mare risc și

respectiv, trafic de droguri de mare risc, prevăzute și pedepsite de art. 2 alin.

(1) și (2) și art. 3 alin. (1) și (2) C. pen., ambele din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., constând în aceea că la data de 14

noiembrie 2007 a introdus pe teritoriul României, din Turcia, cantitatea de

4373,6 grame heroină pe care a transportat-o de la graniță până în Mun. București

și a pus-o la dispoziția celorlalți doi inculpați din cauză.

Inculpatul C. a fost arestat

preventiv la data de 15 noiembrie 2007.

S-a reținut pe deplin

justificat de către instanța de apel prin încheierea atacată că subzistă

temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f) cu trimitere la cele arătate de art. 143

C. proc. pen., respectiv existând indicii temeinice și probe care îndreptățesc și

în acest moment procesual presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit

faptele pentru care a fost pus sub acuzare.

Existența în continuare a

pericolului concret pentru ordinea publică ce ar exista prin punerea în libertate

a inculpatului, a fost riguros și pertinent motivată.

În adevăr, osebit de

gravitatea infracțiunilor imputate, evidențiată de regimul juridic sever de

sancționare, cu particularitățile agravante din cauză decurgând din natura

drogurilor, de mare risc, caracterul transnațional al faptelor și cantitatea

mare de astfel de substanțe care produc urmări deseori ireparabile pentru

sănătatea publică, pericolul concret pentru ordinea publică ce ar exista prin

punerea în libertate a acestui inculpat este susținut și de rezonanța socială

negativă a faptelor de acest gen și de datele care conturează periculozitatea ridicată

a făptuitorului.

Astfel, inculpatul recurent

a mai fost definitiv condamnat de mai multe ori pentru o diversitate de

infracțiuni, de la dezertare și falsuri la înșelăciune și tâlhărie, ultima

pedeapsă, de 11 ani închisoare, fiind aplicată prin sentința penală nr. 1268

din 1 aprilie 2005 a Judecătoriei Sectorului 5 București, aflându-se în

condițiile recidivei prevăzute de art. 37 lit. a) C. pen.

În prezenta cauză în care

este inculpat, acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 336 din 20

martie 2008 a Tribunalului București la pedeapsa rezultantă de 15 ani

închisoare, cu executarea în regim de detenție.

Respectând principiul

prezumției de nevinovăție, până la rămânerea definitivă a hotărârii în cauză

autoritățile judiciare sunt îndreptățite să țină seama de indiciile și probele

din care rezultă presupunerea rezonabilă a săvârșirii infracțiunilor de către inculpat

și să ia măsuri de apărare a colectivității, a ordinii publice, inclusiv de

natura celei preventive privative de libertate, cum a fost luată și menținută

față de aceștia.

Față de cele ce preced,

recursul inculpatului C.E.M. urmează să fie respins, ca nefondat, cu obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.E.M. împotriva încheierii din 15 mai 2008 a

Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 44471/3/2007.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40

lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 mai 2008.