ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2252/2008

Asupra recursurilor penale de față: Prin încheierea din 15 mai 2008, pronunțată în dosar nr. 44471/3/2007, Curtea de Apel București, secția I-a penală, în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpaților I.G., K.H.R. și C.E.M. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: - inculpatul I.G., pentru infracțiunile de trafic de droguri de mare risc în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

și complicitate la introducere în țară de droguri de mare risc în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicabilă art. 33 lit. a) C. pen.; - inculpatul K.H.R., pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000; - inculpatul C.E.M., pentru infracțiunile de trafic de droguri de mare risc în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și introducere în țară de droguri de mare risc în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În sarcina inculpaților, s-a reținut că, la data de 14 noiembrie 2007, C.E.M. a introdus în țară o cantitate de 4373,6 grame heroină, pe care a primit-o de la un cetățean turc zis H., pe care a transportat-o pe teritoriul României de la graniță până în municipiul București, unde a pus-o la dispoziția celorlalți inculpați pentru a fi transportată mai departe, în vederea predării către o persoană neidentificată. Cetățenii turci au fost depistați în municipiul București, având asupra lor cantitatea de droguri. Măsura arestării preventive a fost dispusă față de inculpați, la data de 15 noiembrie 2007, de Tribunalul București, temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri fiind cele înscrise în art. 143 C. proc.

pen., cu referire la art. 148 lit. f) C. proc. pen. Instanța de apel a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă față de inculpați, astfel încât privarea lor de libertate se impune pentru buna desfășurare a procesului penal. Astfel, există probe și indicii temeinice care îndreptățesc presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele penale de care sunt acuzați, cu atât mai mult cu cât pe parcursul urmăririi penale s-au administrat probe care să ateste vinovăția acestora. De asemenea, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile care li se rețin în sarcină este închisoarea mai mare de 4 ani, existând probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.

S-a avut în vedere și natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor săvârșite de inculpați, evidențiate de regimul sancționator deosebit de sever stabilit pentru traficul ilicit de droguri, dar și cantitatea mare de heroină găsită la inculpați, precum și modul de acțiune, care denotă caracterul premeditat și elaborat al acțiunilor ilicite. Instanța de apel a reținut în considerarea dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., amploarea deosebit de mare a acestui gen de infracțiuni, cu consecințe dramatice pentru sănătatea publică, precum și rezonanța socială negativă a activităților ilicite legate de traficul de droguri în rândul membrilor societății civile și împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri pentru autorii lor.

Se reține, de asemenea, și împrejurarea că inculpații au fost deja condamnați la pedepse privative de libertate, precum și faptul că inculpații C.E.M. și I.G. au o bogată antecedență penală, fiind condamnați definitiv pentru alte infracțiuni deosebit de grave. Împotriva încheierii au formulat recurs inculpații I.G. și K.H.R., fără a indica în scris vreun motiv de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate. În fața instanței de recurs inculpații au invocat faptul că nu se mai impune privarea lor de libertate, întrucât nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică și nu mai pot influența desfășurarea procesului penal. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: În sarcina inculpaților se rețin infracțiuni deosebit de grave, cu un impact deosebit în societate și cu consecințe deosebit de grave pentru sănătatea populației.

Cantitatea foarte mare de droguri supuse traficului și introducerii nelegale în țară și recrudescența deosebită a infracțiunilor referitoare la droguri, aspectele de natură personală ale fiecăruia, completează datele care justifică privarea de libertate a inculpaților și conturează periculozitatea ridicată a acestora. Cele de mai sus atestă că subzistă motivele avute în vedere la luarea măsurii preventive, astfel că hotărârea instanței de apel este temeinică și legală, motiv pentru care, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.G. și K.H.R. împotriva încheierii din 15 mai 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosar nr. 44471/3/2007. Obligă recurenții inculpați la câte 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 40 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul de interpret pentru limba turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2008.