ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.01.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 293/2008

HOTĂRÂRE
25.01.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 293/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la Curtea de Apel Craiova sub nr. 372/54/2007 la data de 21 decembrie

2006, reclamantul S.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A. și

Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, anularea Ordinului nr. S/II/4793

din 24 noiembrie 2006 emis de M.I.R.A., obligarea pârâților la menținerea

raporturilor de serviciu cu reclamantul în forma avută la nașterea acestora și

suspendarea executării actului contestat, până la soluționarea cauzei pe fond.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, urmare a adoptării O.G. nr. 84/2001 și H.G. nr. 2104/2004,

s-au constituit serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor la

nivelul comunităților locale, orășenești, municipale și județene al căror

personal s-a format din polițiști și personal contractual, detașați de la M.A.I.,

pe o perioadă de 6 ani.

Reclamantul a fost numit

director interimar al Direcției Publice Comunitare de Evidență a Persoanelor

Dolj, prin Hotărârea nr. 2/2005 a Consiliului Județean Dolj; ulterior, prin

concurs, reclamantul a fost numit director executiv, prin hotărârea nr. 100 din

30 iunie 2006 a Consiliului Județean Dolj, cu avizele Agenției Naționale a

Finanțelor Publice și Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor.

Urmare a numirii

reclamantului într-o funcție publică, prin Ordinul nr. S/II/4793 din 24

noiembrie 2006 s-a dispus încetarea detașării acestuia la Serviciul public

comunitar județean de evidență a persoanelor Dolj, cât și a raporturilor de

serviciu cu M.A.I.

Reclamantul a susținut că

prin Ordinul contestat au fost încălcate : dispozițiile art. 24

1

alin.

(2) din O.G. nr. 84/2001, aprobată prin Legea nr. 372, care prevăd detașarea,

ca modalitate de ocupare a funcției pentru o perioadă de 6 ani, dispozițiile art.

47 alin. (1) și (2) din Legea nr. 360/202 privind Statutul Polițistului,

potrivit cărora detașarea polițistului se poate face prin ordin al ministrului

pentru o perioadă de 6 ani, potrivit art. 24

1

alin. (2) din O.G. nr.

84/2001; și art. 24

1

din O.G. nr. 84/2001 și art. 6, art. 8 alin. (1)

și art. 9 din H.G. nr. 2104/2004, potrivit cărora, funcția de director executiv

al S.P.C.J.E.P. Dolj îi permite reclamantului să-și păstreze statutul de

polițist, beneficiind de stabilitate în funcție în perioada legală de detașare

de 6 ani. A mai susținut reclamantul că, dacă potrivit ordinului contestat polițiștii

nu ar putea ocupa funcții de tipul celor de pe care au fost detașați, nu s-ar

fi putut constitui serviciile publice comunitare, precizând că nu se creează o

situație de incompatibilitate în sensul art. 6 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002,

măsura detașării fiind o modalitate de modificare a raportului de serviciu, iar

nu de încetare a acestuia.

Curtea de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 147 din 26 aprilie 2007,

a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul

Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor. A admis acțiunea formulată

de reclamantul S.M. împotriva pârâților M.A.I. și Inspectoratul Național pentru

Evidența Persoanelor. A anulat Ordinul nr. S/II/4793 din 24 noiembrie 2006 emis

de M.I.R.A. și a obligat pârâții să mențină raporturile de serviciu cu

reclamantul, în forma avută la nașterea acestora.

A obligat pârâtul M.I.R.A. la

plata drepturilor bănești neacordate reclamantului, ca efect al emiterii

ordinului. A obligat pârâtul M.I.R.A. la plata cheltuielilor de judecată în

sumă de 1.004,3 lei.

În motivarea soluției s-a

reținut că:

- excepția lipsei calității

procesuale pasive a Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor,

invocată de acest pârât, este nefondată, în temeiul art. 11 din O.G. nr. 84/201

și art. 8 și art. 9 din H.G. nr. 2104/2004, întrucât deși Ordinul contestat a

fost emis de M.I.R.A., totuși raportul juridic litigios vizând și aspectele ce

țin de gestionarea activității de resurse umane a Inspectoratului Național

pentru Evidența Persoanelor, respectiv de continuare sau de încetare a măsurii

detașării reclamantului, reclamă, cel puțin pentru opozabilitate, calitatea de

pârât a Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor.

- pe fondul cauzei s-a stabilit

că reclamantul, prin detașarea sa la serviciul public comunitar de evidență a

persoanelor, în calitate de polițist, potrivit art. 24

1

alin. (2)

1

din O.G. nr. 84/2001 și ocuparea funcției de director interimar și apoi de

director executiv, nu se află într-o situație de incompatibilitate, detașarea

potrivit art. 47 din Legea nr. 360/2002 fiind făcută în temeiul și în condițiile

legii speciale O.G. nr. 84/2001, la data emiterii ordinului, durata detașării -

6 ani, nefiind implicită. Astfel, la data emiterii ordinului atacat, perioada

detașării reclamantului nu se împlinise, nu exista o situație de

incompatibilitate a reclamantului care să conducă la încetarea calității sale

de polițist.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs, în termen, ambii pârâți, criticând-o pentru nelegalitate în

temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului său,

M.I.R.A. a arătat că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată ca urmare a

aplicării și interpretării greșite a prevederilor Legii nr. 360/2002, privind

Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, ale O.G. nr.

84/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare

de evidență a persoanelor, cu modificările și completările ulterioare și ale

Metodologiei privind criteriile de dimensionare a numărului de funcții din

aparatul serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor, constituirea

și managementul resurselor umane, financiare și materiale, aprobată prin H.G. nr.

2104/2004, cu modificările și completările ulterioare.

În dezvoltarea acestei

critici, recurentul - pârât a arătat că instanța de fond a reținut în mod

eronat situația de fapt care a generat starea de incompatibilitate, considerând

că intimatul - reclamant a ocupat funcția de director executiv în temeiul art. 10

alin. (1) lit. a) din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 2104/2004, în

realitate numirea în funcția publică având caracter definitiv, conform art. 10 alin.

(2) lit. b) din aceeași Metodologie.

A mai arătat că sentința

este în totală contradicție cu prevederile art. 45 alin. (1) lit. i) și ale art.

69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002, conform cărora polițiștilor li se

interzice să dețină orice altă funcție publică sau privată pentru care sunt

remunerați, numirea într-o astfel de funcție atrăgând încetarea raporturilor de

serviciu.

Recurentul - pârât a

concluzionat susținând că Ordinul nr. S/II 4794 din 24 noiembrie 2006 a fost

emis cu respectarea strictă a dispozițiilor legale în vigoare, neputând fi

vorba despre o încălcare a vreunui drept subiectiv al reclamantului, în sensul art.

1 din Legea nr. 554/2004.

Recurentul - pârât Inspectoratul

Național pentru Evidența Persoanelor a arătat, în motivarea recursului său, că

intimatul - reclamant a fost detașat în funcția de șef birou la Serviciul

Public Comunitar de Evidență a Persoanelor Dolj, conform art. 4 din O.G. nr. 84/2001,

dar ocuparea prin concurs a funcției de director executiv s-a realizat în

condițiile Legii nr. 188/1999, cu caracter definitiv, ceea ce atrage aplicarea

prevederilor art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002.

A arătat, de asemenea, că

ocuparea funcției publice de director executiv nu s-a efectuat cu avizul

Inspectoratului, în situația în care „Consiliul Județean nu a solicitat în mod

direct avizul”.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar, intimatul - reclamantul a arătat, în esență, că în cazul său nu exista o

situație de incompatibilitate în sensul art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr.

360/2002, invocând în susținerea apărării sale prevederile art. 4, art. 37 și art.

49 din O.G. nr. 38/2003, ce reglementează salarizarea polițiștilor detașați.

De asemenea, a arătat că în

raport cu prevederile art. 24

1

alin. (2)

2

din O.G. nr. 84/2001,

nu a dispărut caracterul temporar al funcției publice pe care o ocupă în cadrul

Serviciului Comunitar de Evidență a Persoanelor Dolj, aceasta având o durată

egală cu cea a detașării.

Examinând cauza în raport cu

motivele de recurs formulate și cu prevederile art. 304

1

civ., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.

Serviciile publice

comunitare județene de evidență a persoanelor au fost înființate în temeiul art.

6 din O.G. nr. 84/2001, prin reorganizarea serviciilor de stare civilă din

aparatul propriu al Consiliilor județene și a birourilor specializate din

cadrul serviciilor județene de evidență informatizată a persoanei din structura

M.I.

Potrivit art. 24

1

,

introdus prin Legea nr. 372/2002, de aprobare a O.G. nr. 84/2001, astfel cum a

fost modificat prin O.U.G. nr. 50/2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 520/2004

polițiștii care își desfășoară activitatea în

cadrul structurilor teritoriale de evidență

informatizată a persoanei din cadrul Direcției Generale de Evidență

Informatizată a Persoanei se

detașează

la serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor, în condițiile

legii.

Personalul contractual, precum și cel constituit din funcționari

publici, încadrat la structurile prevăzute la alin. (1), se preia sau, după

caz, se transferă în interesul serviciului la serviciile publice

comunitare

de evidență a persoanelor, în condițiile legii, păstrându-și toate drepturile

anterior

dobândite.

Durata detașării a fost

stabilită la 6 ani, cu posibilitatea prelungirii, cu acordul polițistului, prin

art. 24

1

alin. (2)

2

, introdus în textul O.G. nr. 84/2001

prin Legea nr. 349/2005.

Acestea au fost, în esență,

normele care au compus cadrul legal al detașării reclamantului din funcția de

șef birou evidența persoanelor din cadrul Serviciului de Evidență Informatizată

a Persoanei Dolj la serviciul public comunitar județean nou înființat.

Prin Hotărârea nr. 2 din 26

ianuarie 2005, privind înființarea Direcției Publice Comunitare de Evidență a

Persoanelor Dolj, Consiliul Județean Dolj l-a numit pe intimatul - reclamant

director interimar al direcției, pe o perioadă de 90 de zile, timp în care urma

a fi organizat concursul pentru ocuparea postului.

Ca urmare a promovării

concursului, intimatul - reclamant a fost numit în funcția publică de conducere

de director executiv al direcției, prin Hotărârea nr. 100 din 30 iunie 2005 a

Consiliului Județean Dolj. Prin adresa din 16 iunie 2005, Inspectoratul

Național pentru Evidența Persoanelor și-a exprimat acordul în sensul numirii

polițistului în funcția de director executiv, cu caracter temporar, pe perioada

detașării.

Nici o prevedere legală nu

interzicea polițistului detașat să participe la un concurs pentru ocuparea

funcției publice de conducere, iar împrejurarea că în hotărârea de numire nu se

prevede expres perioada nu îi conferă un caracter definitiv, pentru că durata

funcției de conducere este intrinsec legată de perioada pentru care polițistul

este detașat în cadrul Serviciului public comunitar.

Însuși Inspectoratul

Național pentru Evidența Persoanelor, prin acordul exprimat, a acceptat ideea

că, pe perioada detașării, polițistul detașat poate ocupa o funcție de

conducere, alta decât cea similară celei din structura M.A.I. din care a fost

detașat, fără ca numirea în funcția de conducere să fie considerată o

împrejurare care atrage încetarea raportului de serviciu, conform art. 69 alin.

(1) lit. e) din Legea nr. 360/2002.

Această concluzie este

impusă chiar de specificul procesului de constituire a serviciilor publice

comunitare de evidență a persoanelor, activitate de interes general preluată de

noile structuri create la nivelul consiliilor locale, județene și al

Municipiului București, în vederea îndeplinirii căreia legiuitorul a optat pentru

varianta detașării personalului specializat din cadrul fostelor structuri competente

ale M.A.I.

În raport cu considerentele

expuse, nu poate fi reținută încălcarea, prin sentința atacată, a prevederilor

Legii nr. 360/2002 și ale O.G. nr. 84/2001, concluzia la care a ajuns instanța

de fond reflectând interpretarea și aplicarea corectă a normelor în discuție față

de situația de fapt rezultată de înscrisurile depuse la dosar.

Recurentul - pârât M.I.R.A. a

invocat și o aplicare greșită a prevederilor art. 10 din Metodologia privind

criteriile de dimensionare a numărului de funcții din aparatul serviciilor

publice comunitare de evidență a persoanelor, constituirea patrimoniului și

managementul resurselor umane, financiare și materiale, aprobată prin H.G. nr. 2104/2004,

dar nu a prezentat dovezi în acest sens. Textul menționat conține norme cu

caracter general, referitoare la ocuparea funcțiilor vacante din cadrul

serviciilor publice comunitare de evidență informatizată a persoanelor „în

condițiile legii” și la competența aprobării criteriilor, pentru fiecare dintre

categoriile de personal din cadrul serviciilor menționate.

Împrejurarea că intimatul -

reclamant a solicitat încetarea raporturilor de serviciu în temeiul art. 69 alin.

(1) lit. j) din Legea nr. 360/2002, prin raportul din 6 septembrie 2006, nu

echivalează cu o recunoaștere a cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 69

alin. (1) lit. e) din aceeași lege, așa cum se sugerează în recurs.

Susținerile pe care le face

în motivarea recursului său Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor,

referitoare la inexistența unui aviz pentru numirea în funcție potrivit art. 9 alin.

(1) din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 2104/204 sunt contradictorii și

lipsite de coerență, fiind infirmate de conținutul adresei din 16 iunie 2005,

la care s-a făcut referire mai sus.

Având în vedere toate aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge ambele recursuri ca nefondate.

Respinge recursurile declarate

de M.I.R.A. și de Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din M.I.R.A.

împotriva sentinței nr. 147 din 19 aprilie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Obligă recurenții să

plătească intimatului - reclamant S.M. suma de 600 lei, cu titlul de cheltuieli

de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-01-31
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 388/2008
Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 110 din 28 martie 2007, a admis acțiunea în contencios a
ÎCCJ 2012-05-30
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2700/2012
t excepția de necompetență materială a instanței investită cu soluționarea cauzei, indicându-se ca instanță competentă Tribunalul Olt. Prin sentința nr. 603 din 21 noiembrie 2011 Curtea de Apel Craiova a admis excepția necompetenței materia
ÎCCJ 2007-06-26
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3230/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 37 din 8 februarie 2007, a admis cererea formulată de reclamanta F.M.
ÎCCJ 2008-06-19
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2556/2008
vidența Persoanelor are calitate procesuală pasivă, întrucât, așa cum rezultă din chiar susținerile pârâtului, acesta a fost înființat prin reorganizarea Direcției de Evidență a Populației din cadrul Direcției Generale de Evidență Informati
ÎCCJ 2011-03-11
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1484/2011
", fiind emisă deci în perioada în care cercetarea administrativă era suspendată de drept. Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, susținând temeinicia și legalitatea deciziei atacate, emise ulterior deciziei d
Sursă