ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2700/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 695/54/2011 reclamantul C.I.

a chemat în judecată pârâta Direcția de Evidență a Persoanelor și Administrare a Bazelor de Date ( fostă I.N.E.P.), Direcția Județeană de Evidență a Persoanelor Olt, Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor și Ministerul Administrației și Internelor, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să de dispună: obligarea pârâtei Direcția Județeană de Evidență a Persoanelor Olt la plata diferențelor salariale aferente funcției publice de Șef Serviciu și cea de Șef Serviciu, personal contractual în cadrul Direcției de Evidență a Persoanei Olt, pentru perioada 01 martie 2008 - 31 martie 2009, cât și la diferența de indemnizație, în cuantum de 20% dintre funcția publică de Șef Serviciu și director executiv pentru perioada 27 martie 2008 - 15 februarie 2009; obligarea în solidar a pârâților Ministerul Administrației și Internelor și Direcției de Evidență a Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date (fosta I.N.E.P.) la plata sumei de 1207 lei reprezentând diferența dintre ajutoarele legale acordate la trecerea în rezervă, potrivit art. 27 din O.G.

nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin Legea nr. 353/2003 modificată și completată, coroborată cu dispozițiile Legii nr. 330/2010 și a ajutoarelor stabilite conform diferenței de salarizare dintre funcția publică și funcția contractuală de la pct. 1); obligarea pârâtei Direcția de Evidență a Persoanelor și Administrare a Bazelor de Date (fosta I.N.E.P.) din cadrul Ministerului Administrației și Internelor la acordarea sporului de vechime de condiții speciale pentru perioada detașării din cadrul Ministerului Administrației și Internelor la Direcția de Evidență a Persoanelor Olt, respectiv 01 aprilie 2005-31 martie 2009; obligarea pârâtei Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor la recalcularea pensiei de serviciu în raport de drepturile salariale recunoscute ca efect al admiterii petitelor 1 și 3 ale cererii introductive.

Prin întâmpinare Ministerul Administrației și Internelor a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că reclamantul, deși invocă drept temei al acțiunii prevederile Legii nr. 554/2004 nu a arătat care este actul administrativ care i-a produs o eventuală vătămare sau să facă dovada unui refuz nejustificat manifestat de autoritățile publice referitor la un drept sau interes protejat de lege.

Pârâta a invocat de asemenea lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor, motivat de faptul că reclamantul a avut calitatea de polițist detașat la Serviciul Public Comunitar de Evidență a Peroanelor Olt, salarizarea acestuia realizându-se potrivit legislației aplicabile instituției unde și-a desfășurat activitatea, iar drepturile specifice sectorului de apărare națională, ordine publică și siguranță națională au fost plătite de către M.A.I., cu precizarea că acestea din urmă au fost calculate și plătite reclamantului de către Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, unitate al cărui șef are calitatea de ordonator terțiar de credite Prin întâmpinare Direcția Județeană de Evidență a Persoanelor Olt a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că reclamantul a solicitat instanței obligarea instituției la plata drepturilor salariale, fără ca anterior să fi solicitat Direcției Județene de Evidență a Persoanelor Olt și Consiliului Județean Olt, revocarea sau modificarea în tot sau în parte a actelor administrative în baza cărora i s-au stabilit drepturile salariale pentru perioadele menționate.

A susținut pârâta că drepturile salariale pentru cele două perioade arătate de reclamant au fost stabilite prin acte administrative ale Direcției Județene de Evidență a Persoanelor Olt și Consiliului Județean Olt, și anume: Dispoziția Directorului Direcției Județene de Evidență a Persoanelor Olt nr. 22 din 01 aprilie 2005 referitoare la modificarea raportului de serviciu prin detașare și stabilire drepturi salariale și Hotărârea Consiliului Județean Olt nr. 42 din 24 martie 2008 cu privire la delegarea de atribuții. S-a precizat că reclamantul a depus o cerere înregistrată la Consiliul Județean Olt sub din 06 mai 2009 prin care solicita diferența sumei de bani cuvenite pentru prestarea activității de director, cerere menținută în această acțiune, însă aceasta nu îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr. 554/2004.

Răspunsul Consiliului Județean Olt i-a fost comunicat reclamantului prin adresa din 15 iunie 2009, însă reclamantul a înțeles că este îndreptățit să se adreseze instanței de contencios administrativ, dar nu cu o acțiune de anulare a celor două acte administrative, ci pentru obligarea celor două instituții la plata unor sume de bani. La rândul său Direcția de Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a formulat întâmpinare și a invocat excepția de necompetență materială a instanței investită cu soluționarea cauzei, indicându-se ca instanță competentă Tribunalul Olt.

Prin sentința nr. 603 din 21 noiembrie 2011 Curtea de Apel Craiova a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocată prin întâmpinare, reținând că reclamantul a făcut parte din categoria polițiștilor detașați de la Ministerul Administrației și Internelor la Serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor de pe raza județului Olt, prin Dispoziția nr. 22 din 01 aprilie 2005 referitoare la modificarea raportului de serviciu prin detașare și stabilirea drepturilor salariale, acesta fiind încadrat prin detașare pe postul aferent funcției de conducere Șef Serviciu și funcției de execuție de consilier, gradul IA, în cadrul Direcției Județene de Evidență a Persoanelor Olt, la serviciul de evidență a persoanelor, iar potrivit prevederilor art. 7 alin. (2) din H.G.

nr. 2104/2004, drepturile cuvenite polițiștilor detașați se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale în subordinea cărora sunt organizate serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor la care au fost detașați, precum și din bugetul Ministerului Administrației și Internelor în condițiile legii, din fișa postului ocupat de reclamant reieșind faptul că acesta se află în raport de subordonare directă a secretarului general al Consiliului Județean Olt și nemijlocit Directorului Direcției Județene de Evidență a Persoanelor Olt.

În aceste împrejurări, constatând că raporturile de serviciu ale reclamantului erau stabilite cu o autoritate județeană, în speță Direcția Județeană de Evidență a persoanelor Olt, Curtea a apreciat că în cauză competența de soluționare a cererii privind plata unor drepturi salariale cuvenite în calitate de funcționar public în cadrul respectivei instituții revine Tribunalului Olt, ci nu Curții de Apel Craiova. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr. 695/54/2011 la data de 11 ianuarie 2012. La data de 1 februarie 2012 reclamantul C.I. a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Olt, și constatarea conflictului negativ de competență, solicitând înaintarea cauzei către I.C.C.J.

în vederea soluționării conflictului. În motivarea excepției reclamantul arată că M.A.I. și D.E.P.A.B.D. au personalitate juridică și calitate de pârâți iar potrivit O.G. nr. 38/2003 - anexa nr. 4 pct. 1 lit. c), drepturile salariale cuvenite se acordă de către unitățile unde sunt detașați iar diferența până la totalul drepturilor salariale cuvenite se acordă de către unitățile de poliție, astfel încât, drepturile solicitate reprezintă diferențele salariale aferente funcției și cele reprezentând diferențele indemnizației și acestea se plătesc de către unitățile de poliție respectiv Ministerul Administrației și Internelor și Direcția de Evidență a Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, care sunt autorități publice centrale așa încât competența de soluționare a cererii revine Curții de Apel.

Prin sentința nr. 539 din 13 martie 2012, Tribunalul Olt a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Olt invocată de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Administrației și Internelor și a declinat competența în favoarea Curții de Apel Craiova. A constatat conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la I.C.C.J. pentru soluționarea conflictului. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Olt a reținut că, potrivit art. 3 alin. (1) C. proc. civ., Curțile de Apel judecă în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale. În cauza s-a constatat că reclamantul a solicitat plata unor diferențe ce cad în sarcina unităților de poliție de la care a fost detașat, respectiv Direcția de Evidență a Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din cadrul M.A.I., iar acestea sunt instituții centrale în sensul dispozițiilor art. 3 alin. (1) C. proc.

civ, competența soluționării cauzei aparține Curții de Apel Craiova, fiind vorba despre un proces în materie de contencios administrativ privind instituții centrale, neavând relevanță faptul că litigiul nu privește un act administrativ emis de aceste instituții. Câtă vreme reclamantul a fost detașat din cadrul unei instituii centrale iar solicitările sale se referă la diferențe salariale ce cad în sarcina acestora, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, competența soluționării cauzei aparține Curții de Apel. Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează să stabilească instanța competentă a soluționa pricina, în raport cu obiectul acesteia și cu dispozițiile legale incidente ei.

Analizând actele și lucrările dosarului, înalta Curte constată că reclamantul a solicitat, prin acțiunea introductivă, în principal, obligarea pârâtei Direcția Județeană de Evidență a Persoanelor Olt la plata unor diferențe salariale aferente funcției publice de Șef Serviciu și cea de Șef Serviciu, personal contractual în cadrul Direcției de Evidență a Persoanei Olt, pentru perioada 01 martie 2008 - 31 martie 2009, cât și la diferența de indemnizație, în cuantum de 20% dintre funcția publică de Șef Serviciu și director executiv pentru perioada 27 martie 2008 - 15 februarie 2009. Ca o consecință a admiterii primului capăt de cerere a solicitat reclamantul și obligarea pârâților Direcția de Evidență a Persoanelor și Administrare a Bazelor de Date (fostă I.N.E.P.), Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor și Ministerul Administrației și Internelor, la plata unor sume de bani reprezentând diferențe aferente ajutoarelor primite la trecerea în rezervă, rezultate din diferențele salariale solicitate prin primul capăt de cerere, sporul de vechime în condiții speciale pentru perioada detașării și recalcularea pensiei de serviciu în funcție de diferențele salariale menționate anterior.

În vederea stabilirii competenței materiale în soluționarea cauzei, înalta Curte constată că se impune analizarea raportului obligațional dedus judecății, în sensul de a vedea căreia dintre autoritățile pârâte cu poziții diferite în structura aparatului administrativ îi revine obligația legală de a plăti drepturile bănești solicitate de reclamant. Cum raportul de serviciu al reclamantului în perioada de timp pentru care solicită drepturile salariale și celelalte drepturi bănești ce decurg din acestea a fost, fără îndoială, stabilit în mod direct cu Direcția Județeană de Evidenta Persoanelor Olt, sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. (2) din H.G. nr. 2104/2004 care stabilesc faptul că „drepturile cuvenite polițiștilor detașați se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în subordinea cărora sunt organizate serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor la care au fost detașați", în speță, Consiliul județean Olt.

De altfel toate actele depuse de reclamant în susținerea acțiunii referitoare la încadrarea pe funcție și salarizarea acestuia sunt emise de Consiliul județean Olt, respectiv Direcția Județeană de Evidența Persoanelor Olt, ceea ce confirmă raționamentul juridic elaborat mai sus. Fată de aspectul că Direcția Județeană de Evidenta Persoanelor Olt este organ administrativ descentralizat constituit la nivel local, cu capacitate juridică administrativă proprie, având deci competența legală de a dispune cu privire la drepturile salariale cuvenite polițiștilor aflați în raporturi de serviciu directe cu instituția, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportate la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc.

civ., care stabilesc competența tribunalului ca primă instanță în materia contenciosului administrativ. Față de cele expuse, înalta Curte concluzionează că, în prezenta cauză, competența materială de soluționare în primă instanță a acesteia revine Tribunalului Olt - secția contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul C.I. și pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Direcția de Evidență a Persoanelor și Administrare a Bazelor de Date și Direcția Județeană de Evidența Persoanelor Olt, în favoarea Tribunalului Olt - secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 mai 2012.