ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2700/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2700/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Craiova sub nr. 695/54/2011 reclamantul C.I. a chemat în judecată pârâta

Direcția de Evidență a Persoanelor și

Administrare a Bazelor de Date (

fostă I.N.E.P.), Direcția Județeană de

Evidență a Persoanelor Olt, Casa de Pensii a Ministerului Administrației și

Internelor și Ministerul Administrației și Internelor, solicitând ca, prin

hotărârea ce se va pronunța, să de dispună: obligarea pârâtei Direcția

Județeană de Evidență a Persoanelor Olt la plata diferențelor salariale

aferente funcției publice de Șef Serviciu și cea de Șef Serviciu, personal

contractual în cadrul Direcției de Evidență a Persoanei Olt, pentru perioada 01

martie 2008 - 31 martie 2009, cât și la diferența de indemnizație, în cuantum

de 20% dintre funcția publică de Șef Serviciu și director executiv pentru

perioada 27 martie 2008 - 15 februarie 2009; obligarea în solidar a pârâților

Ministerul Administrației și Internelor și Direcției de Evidență a Persoanelor

și Administrarea Bazelor de Date (fosta I.N.E.P.) la plata sumei de 1207 lei

reprezentând diferența dintre

ajutoarele

legale acordate la trecerea în rezervă, potrivit art. 27 din O.G. nr. 38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată

prin Legea

nr. 353/2003 modificată și completată, coroborată cu dispozițiile Legii nr. 330/2010

și a ajutoarelor stabilite conform diferenței de salarizare dintre funcția

publică și funcția contractuală de la pct. 1); obligarea pârâtei Direcția de

Evidență a Persoanelor și Administrare a Bazelor de Date (fosta I.N.E.P.) din

cadrul Ministerului Administrației și Internelor la acordarea sporului de

vechime de condiții speciale pentru perioada detașării din cadrul Ministerului

Administrației și Internelor la Direcția de Evidență a Persoanelor Olt,

respectiv 01 aprilie 2005-31 martie 2009; obligarea pârâtei Casa de Pensii a

Ministerului Administrației și Internelor la recalcularea pensiei de serviciu

în raport de drepturile salariale recunoscute ca efect al admiterii petitelor 1

și 3 ale cererii introductive.

Prin întâmpinare

Ministerul Administrației și Internelor a invocat excepția inadmisibilității

acțiunii, motivat de faptul că reclamantul, deși invocă drept temei al acțiunii

prevederile Legii nr. 554/2004 nu a arătat care este actul administrativ care

i-a produs o eventuală vătămare sau să facă dovada unui refuz nejustificat

manifestat de autoritățile publice referitor la un drept sau interes protejat

de lege.

Pârâta

a invocat de asemenea lipsa calității procesuale pasive a

Ministerului Administrației și Internelor, motivat de

faptul că reclamantul a avut calitatea de polițist detașat la Serviciul Public

Comunitar de Evidență a Peroanelor Olt, salarizarea acestuia realizându-se

potrivit legislației aplicabile instituției unde și-a desfășurat activitatea,

iar drepturile specifice sectorului de apărare națională, ordine publică și

siguranță națională au fost plătite de către M.A.I., cu precizarea că acestea

din urmă au fost calculate și plătite reclamantului de către Direcția pentru

Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, unitate al cărui șef are

calitatea de ordonator terțiar de credite

Prin întâmpinare

Direcția Județeană de Evidență a Persoanelor Olt a invocat excepția

inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că

reclamantul a solicitat instanței obligarea instituției la plata

drepturilor

salariale, fără ca anterior să fi solicitat Direcției

Județene de Evidență a Persoanelor Olt și Consiliului Județean Olt, revocarea

sau

modificarea în tot sau în parte a

actelor administrative în baza cărora i

s-au stabilit drepturile

salariale pentru perioadele menționate.

A susținut pârâta că

drepturile salariale pentru cele două perioade arătate de reclamant au fost

stabilite prin acte administrative ale Direcției Județene de Evidență a

Persoanelor Olt și Consiliului Județean Olt, și anume: Dispoziția Directorului

Direcției Județene de Evidență a Persoanelor Olt nr. 22 din 01 aprilie 2005

referitoare la modificarea raportului de serviciu prin detașare și stabilire

drepturi salariale și Hotărârea Consiliului Județean Olt nr. 42 din 24 martie 2008

cu privire la delegarea de atribuții. S-a precizat că reclamantul a depus o

cerere înregistrată la Consiliul Județean Olt sub din 06 mai 2009 prin care

solicita diferența sumei de bani cuvenite pentru prestarea activității de

director, cerere menținută în această acțiune, însă aceasta nu îndeplinea

condițiile prevăzute de Legea nr. 554/2004. Răspunsul Consiliului Județean Olt

i-a fost comunicat reclamantului prin adresa

din

15 iunie 2009, însă reclamantul a înțeles că este îndreptățit să se

adreseze

instanței de contencios administrativ, dar nu cu o acțiune de

anulare a celor două acte administrative, ci

pentru obligarea celor două

instituții la plata unor sume de bani.

La rândul său Direcția

de Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a formulat întâmpinare

și a invocat excepția de necompetență materială a instanței investită cu

soluționarea cauzei, indicându-se ca instanță competentă Tribunalul Olt.

Prin sentința nr. 603

din 21 noiembrie 2011 Curtea de Apel Craiova a admis excepția necompetenței

materiale a instanței invocată prin întâmpinare, reținând că reclamantul a

făcut parte din categoria polițiștilor detașați de la Ministerul Administrației

și Internelor la Serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor de pe

raza județului Olt, prin Dispoziția nr. 22 din 01 aprilie 2005 referitoare la

modificarea raportului de serviciu prin detașare și stabilirea drepturilor

salariale, acesta fiind încadrat prin detașare pe postul aferent funcției de

conducere Șef Serviciu și funcției de execuție de consilier, gradul IA, în

cadrul Direcției Județene de Evidență a Persoanelor Olt, la serviciul de

evidență a persoanelor, iar potrivit prevederilor art. 7 alin. (2) din H.G. nr.

2104/2004, drepturile cuvenite polițiștilor detașați se asigură din bugetele

locale ale unităților administrativ - teritoriale în subordinea cărora sunt

organizate serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor la care au

fost detașați, precum și din bugetul Ministerului Administrației și Internelor

în condițiile legii, din fișa postului ocupat de reclamant reieșind faptul că

acesta se află în raport de subordonare directă a secretarului general al

Consiliului Județean Olt și nemijlocit Directorului Direcției Județene de Evidență

a Persoanelor Olt.

În aceste împrejurări,

constatând că raporturile de serviciu ale

reclamantului

erau stabilite cu o autoritate județeană, în speță Direcția

Județeană de

Evidență a persoanelor Olt, Curtea a apreciat că în cauză competența de

soluționare a cererii privind plata unor drepturi salariale cuvenite în

calitate de funcționar public în cadrul respectivei instituții revine

Tribunalului Olt, ci nu Curții de Apel Craiova.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr. 695/54/2011 la data de 11

ianuarie 2012.

La data de 1 februarie 2012

reclamantul C.I. a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Olt,

și constatarea conflictului negativ de competență, solicitând înaintarea cauzei

către I.C.C.J. în vederea soluționării conflictului.

În motivarea excepției

reclamantul arată că M.A.I. și D.E.P.A.B.D. au personalitate juridică și

calitate de pârâți iar potrivit O.G. nr. 38/2003 - anexa nr. 4 pct. 1 lit. c),

drepturile salariale cuvenite se acordă de către unitățile unde sunt detașați

iar diferența până la totalul drepturilor salariale cuvenite se acordă de către

unitățile de poliție, astfel încât, drepturile solicitate reprezintă

diferențele salariale aferente funcției și cele reprezentând diferențele

indemnizației și acestea se plătesc de către unitățile de poliție respectiv

Ministerul Administrației și Internelor și Direcția de Evidență a Persoanelor

și Administrarea Bazelor de Date, care sunt autorități publice centrale așa

încât competența de soluționare a cererii revine Curții de Apel.

Prin

sentința nr. 539 din 13 martie 2012, Tribunalul Olt a admis

excepția de necompetență materială a Tribunalului Olt

invocată de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâtele Ministerul

Administrației și Internelor și a declinat competența în favoarea Curții de

Apel Craiova.

A constatat conflict negativ

de competență și a înaintat dosarul la I.C.C.J. pentru soluționarea

conflictului.

Pentru a hotărî astfel,

Tribunalul Olt a reținut că, potrivit art. 3 alin. (1) C. proc. civ., Curțile

de Apel judecă în primă instanță, procesele și cererile în materie de

contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor

centrale.

În cauza s-a constatat că

reclamantul a solicitat plata unor

diferențe

ce cad în sarcina unităților de poliție de la care a fost detașat,

respectiv

Direcția de Evidență a Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din cadrul

M.A.I., iar acestea sunt instituții centrale în sensul dispozițiilor art. 3 alin.

(1) C. proc. civ, competența soluționării cauzei aparține Curții de Apel

Craiova, fiind vorba despre un proces în

materie

de contencios administrativ privind instituții centrale, neavând

relevanță

faptul că litigiul nu privește un act administrativ emis de aceste instituții.

Câtă vreme reclamantul

a fost detașat din cadrul unei instituii centrale iar solicitările sale se

referă la diferențe salariale ce cad în sarcina acestora, potrivit

dispozițiilor legale anterior menționate, competența soluționării cauzei

aparține Curții de Apel.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.

20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează să stabilească

instanța competentă a soluționa pricina, în raport cu obiectul acesteia și cu

dispozițiile legale incidente ei.

Analizând actele și

lucrările dosarului, înalta Curte constată că reclamantul a solicitat, prin

acțiunea introductivă, în principal, obligarea pârâtei Direcția Județeană de

Evidență a Persoanelor Olt la plata unor diferențe salariale aferente funcției

publice de Șef Serviciu și cea de Șef Serviciu, personal contractual în cadrul

Direcției de Evidență a Persoanei Olt, pentru perioada 01 martie 2008 - 31

martie 2009, cât și la diferența de indemnizație, în cuantum de 20% dintre

funcția publică de Șef Serviciu și director executiv pentru perioada

27 martie 2008 - 15 februarie 2009. Ca o

consecință a admiterii primului capăt de

cerere a solicitat reclamantul

și obligarea pârâților Direcția de Evidență a Persoanelor și Administrare a

Bazelor de Date (fostă I.N.E.P.), Casa de Pensii a Ministerului Administrației

și Internelor și Ministerul Administrației și Internelor, la plata unor sume de

bani reprezentând diferențe aferente ajutoarelor primite la trecerea în

rezervă, rezultate din diferențele salariale solicitate prin primul capăt de

cerere, sporul de vechime în condiții speciale pentru perioada detașării și

recalcularea pensiei de serviciu în funcție de diferențele salariale menționate

anterior.

În

vederea stabilirii competenței materiale în soluționarea cauzei,

înalta Curte constată că se impune analizarea

raportului obligațional dedus judecății, în sensul de a vedea căreia dintre

autoritățile pârâte cu poziții diferite în structura aparatului administrativ

îi revine obligația legală de a plăti drepturile bănești solicitate de

reclamant.

Cum raportul de

serviciu al reclamantului în perioada de timp pentru care solicită drepturile

salariale și celelalte drepturi bănești ce decurg din acestea a fost, fără

îndoială, stabilit în mod direct cu Direcția Județeană de Evidenta Persoanelor Olt,

sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. (2) din H.G. nr. 2104/2004 care

stabilesc faptul că „drepturile cuvenite polițiștilor detașați se asigură din

bugetele

locale ale unităților

administrativ-teritoriale în subordinea cărora sunt

organizate

serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor la care au fost

detașați", în speță, Consiliul județean Olt.

De altfel toate actele

depuse de reclamant în susținerea acțiunii referitoare la încadrarea pe funcție

și salarizarea acestuia sunt emise de Consiliul județean Olt, respectiv

Direcția Județeană de Evidența Persoanelor Olt, ceea ce confirmă raționamentul

juridic elaborat mai sus.

Fată de aspectul că

Direcția Județeană de Evidenta Persoanelor Olt este organ administrativ

descentralizat constituit la nivel local, cu capacitate juridică administrativă

proprie, având deci competența legală de a dispune cu privire la drepturile

salariale cuvenite polițiștilor aflați în raporturi de serviciu directe cu

instituția, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 raportate la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., care

stabilesc competența tribunalului ca primă instanță în materia contenciosului

administrativ.

Față de cele expuse,

înalta Curte concluzionează că, în prezenta

cauză,

competența materială de soluționare în primă instanță a acesteia

revine

Tribunalului Olt - secția contencios administrativ și fiscal, soluționând

conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind

pe reclamantul C.I. și pârâții Ministerul Administrației și Internelor,

Direcția de Evidență a Persoanelor și Administrare a Bazelor de Date și

Direcția Județeană de Evidența Persoanelor Olt, în favoarea Tribunalului Olt -

secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 30 mai 2012.