ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4729/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 12 noiembrie

2009, reclamantul P.P. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor

și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, solicitând obligarea pârâților

la plata ajutoarelor prevăzute de O.G. nr. 38/2003 la care este îndreptățit în urma

încetării raporturilor de serviciu.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că, încetând la data de 23 iunie 2009 raporturile de serviciu

cu pârâtul, prin pensionare, a solicitat plata ajutoarelor prevăzute de art. 27

pct. 1 lit. g) din O.G. nr. 38/2003 - egal cu 20 de salarii - și respectiv, de

art. 27 pct. 2 din ordonanță - egal cu 2 salarii de bază nete, pârâtul refuzând

plata drepturilor bănești cuvenite.

Prin sentința civilă

nr. 80 din 24 februarie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației

și Internelor și a admis acțiunea față de celălalt pârât, Inspectoratul Național

pentru Evidența Persoanelor, pe care l-a obligat să plătească în favoarea reclamantului

ajutoarele prevăzute de art. 27 alin. (1) lit. g) și art. 27 alin. (2) din O.G.

nr. 38/2003.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că, potrivit actului normativ susmenționat, la încetarea

raporturilor de serviciu cu drept la pensie, polițiștii beneficiază pentru activitatea

depusă, în funcție de vechimea efectivă, de un ajutor stabilit în funcție de salariul

de bază.

De asemenea, dacă încetarea

activității a intervenit înainte de împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de

reglementările în vigoare, polițiștii mai beneficiază pentru fiecare an întreg rămas

până la limita de vârstă de un ajutor egal cu două salarii de bază nete.

Or, a constatat instanța,

reclamantul îndeplinește aceste condiții, refuzul pârâtului Inspectoratul Național

pentru Evidența Populației de a face plata, motivat de faptul că acordarea drepturilor

bănești pretinse se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual, este nejustificat.

Împotriva sentinței a

declarat recurs Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de

Date, înființată în cadrul Ministerului Administrației și Internelor prin fuziune

a Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor și a Centrului Național de

Administrare a Bazelor de Date privind Evidența Persoanelor.

Pârâta a criticat hotărârea

sub aspectul obligării sale la plata ajutoarelor bănești către reclamant, în condițiile

în care, conform Legii nr. 500/2002, angajarea cheltuielilor bugetare se face numai

în limita creditelor bugetare aprobate, iar angajarea și utilizarea acestora în

alte scopuri decât cele aprobate atrag răspunderea celor vinovați, în condițiile

legii.

De asemenea, pârâtul a

învederat că a achitat deja reclamantului parte din sumele compensatorii datorate,

urmând ca diferența să fie plătită odată cu alocarea fondurilor bugetare.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocat și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru

considerentele ce urmează:

Astfel cum rezultă din

actele dosarului, reclamantul a avut calitatea de polițist la Serviciul Public Comunitar

Județean de Evidență a Persoanelor Cluj până la data de 8 aprilie 2009, când i-au

încetat raporturile de serviciu, fiind încadrat în gradul II de invaliditate.

Potrivit art. 78 din Legea

nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, dispozițiile acestui act normativ se

completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici

și ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcționarului public, în situația

în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului.

Întrucât Legea nr. 360/2002

nu cuprinde prevederi speciale în materia competenței materiale de soluționare a

litigiilor, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată,

potrivit cărora cauzele care privesc raportul de serviciu ale funcționarului public

sunt de competența instanțelor de contencios administrativ.

Raportat la specificul

prezentei cauze, pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente

să soluționeze litigiul, trebuie examinat raportul obligațional dedus judecății,

sub aspectul identificării rangului autorității pârâte - de interes central sau

local, căreia i-ar reveni obligația legală de plată a drepturilor bănești solicitate,

neavând relevanță că reclamantul a chemat în judecată autoritatea ierarhic superioară.

Cum raportul de serviciu

al reclamantului a fost stabilit cu Serviciul Public Comunitar Județean de Evidență

a Persoanelor Cluj, autoritate constituită la nivel local, cu capacitate juridică

administrativă proprie, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) Teza I din

Legea nr. 554/2004 raportat la art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziții,

litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

locale și județene se soluționează în fond de către Tribunalele administrativ-fiscale.

În consecință, Curtea,

reținând că sentința a fost pronunțată de o instanță necompetentă material, va admite

recursul, va casa hotărârea și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul

Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal.

În raport de soluția dată

recursului, Curtea nu va analiza motivele de recurs invocate de pârâtă ce urmează

a fi avute în vedere la rejudecare, de instanța de trimitere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date împotriva

sentinței nr. 80 din 24 februarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Cluj, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 noiembrie 2010.