ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3230/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 37 din 8 februarie 2007, a admis cererea formulată de reclamanta F.M., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., dispunând suspendarea executării Ordinului nr. 1014 din 30 noiembrie 2006, până la pronunțarea instanței pe fond. Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Reclamanta a deținut funcția de șef al Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Craiova, iar prin Ordinul nr. 1014/2006, emis de președintele A.N.A.F., s-a dispus mutarea definitivă a acesteia pe o funcție de execuție în cadrul aceleiași direcții generale, conform art. 75 alin. (2) lit. d) și art. 79 alin. (1) și (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată.

Plângerea prealabilă împotriva acestui ordin a fost realizată de reclamantă la 8 decembrie 2006, formulându-se și acțiunea în anulare ce formează obiectul dosarului nr. 16218/54/2006. În speță, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ contestat, respectiv existența sesizării autorității publice emitente potrivit art. 7 din lege, iminența pagubei și existența unui caz bine justificat căruia i se poate circumscrie existența unui indiciu temeinic de nelegalitate, reclamanta făcând dovada că nu mai subzistă solicitarea sa privind încetarea raporturilor de serviciu prin demisie.

Au fost avute în vedere și prevederile Recomandării nr. (89) 8, adoptată de Consiliul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13 septembrie 1989, prin care se afirmă că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie, întrucât măsurile de această natură nu prejudiciază cu nimic decizia autorității jurisdicționale înaintea căreia este contestat actul administrativ, acceptându-se teza că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate cauza persoanelor, în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat, în măsura posibilului. Această recomandare, conchide prima instanță, se dovedește a fi un veritabil instrument juridic ce poate fi utilizat de judecătorul național sub aspectul criteriilor avute în vedere pentru a se dispune măsuri cu caracter provizoriu, cum ar fi suspendarea executării actului administrativ contestat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, D.G.F.P. Olt, în numele și pentru A.N.A.F., solicitând modificarea ei în sensul respingerii cererii reclamantei ca fiind neîntemeiat. Au fost invocate în drept prevederile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, apreciindu-se că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de prevederile alineatului 1 al aceluiași text pentru a se dispune suspendarea ordinului contestat, întrucât reclamanta nu a făcut dovada susținerilor sale în sensul că cererea de mutare într-o funcție de execuție a fost făcută la cererea președintelui A.N.A.F., iar din actele dosarului nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente, de natură a justifica o atare măsură.

S-a solicitat a se avea în vedere faptul că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate și de veridicitate care determină principiul executării acestuia din oficiu, suspendarea executării constituind o situație de excepție care intervine atunci când legea o prevede, în limitele și condițiile anume determinate. Recursul nu este fondat. Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor recurentei, a actelor dosarului și a dispozițiilor art. 304, art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în materie, nefiind dat în speță nici un motiv care să impună casarea sau modificarea ei, pentru considerentele în continuare arătate.

Este indiscutabil faptul că prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ individual constituind el însuși titlu executoriu. Tocmai datorită acestui specific devine necesară, însă, suspendarea executării lui în acele situații când este contestat din punct de vedere al legalității, iar prin executare s-ar provoca o pagubă persoanelor protejate prin instituția contenciosului administrativ. Necesitatea asigurării unei protecții jurisdicționale provizorii persoanelor ale căror drepturi pot fi lezate prin emiterea unor acte administrative este recunoscută și în plan european, prin recomandarea R/89/8 adoptată de Consiliul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, aplicabilă și României, cum corect a reținut și instanța de fond.

Potrivit acestei Recomandări, instanța, în calitate de autoritate jurisdicțională, chemată să decidă măsuri de protecție provizorie, trebuie să țină cont de ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente și să acorde asemenea măsuri atunci când executarea actului administrativ este de natură a crea pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de nelegalitatea lui. În dreptul intern, situația de excepție a suspendării executării actului administrativ este reglementată prin art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2005.

Potrivit art. 14 din această lege, care a constituit temeiul legal al cererii reclamantei și prin prisma căruia a fost examinată temeinicia acesteia, în cazuri bine justificate și pentru pre venirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond. În accepțiunea acestui text de lege, cazul justificat vizează existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia acesta este executoriu din oficiu, iar paguba iminentă are semnificația stabilită prin art. 2 lit. s) din lege.

În speță, raportat la actele dosarului, s-a concluzionat în mod corect că la data pronunțării hotărârii atacate erau îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ contestat. Mai mult, la termenul din 26 iunie 2007, reprezentantul pârâtei a precizat că a fost soluționat și fondul cauzei, în sensul admiterii acțiunii și anulării ordinului în discuție, împrejurare ce constituie un argument în plus pentru reținerea legalității și temeinicie hotărârii atacate. În aceste condiții, la data soluționării recursului, măsura de protecție provizorie luată de prima instanță, cu aplicarea corectă a legii, până la pronunțarea pe fondul cauzei, își încetase practic efectele.

Prin urmare, pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Olt în numele și pentru A.N.A.F. împotriva sentinței nr. 37 din 8 februarie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 iunie 2007.