ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7534/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Prahova, contestatorul B.T., în contradictoriu cu Primăria

municipiului Ploiești, a solicitat anularea Dispoziției nr. 8065 din 22

noiembrie 2005 emisă de aceasta, prin care a fost respinsă cererea de

restituire în natură a imobilului situat în Ploiești, județul Prahova.

În motivarea contestației, petentul

a arătat că prin dispoziția primarului s-a reținut în mod nereal că terenul

care a aparținut părinților săi a devenit proprietate publică, teren aferent

Hotelului Prahova, deoarece acest imobil poate fi restituit în natură, urmând

ca, după restituire, să fie închiriat de la contestator pentru a i se asigura

destinația de parc.

Prin sentința nr. 1660 din 27

decembrie 2006, Tribunalul Prahova a respins contestația, reținând că, din

actele anexate la dosar, rezultă că imobilul compus din teren și construcție a

aparținut autorilor contestatorului, B.V. și E., terenul fiind preluat de stat

în baza Decretului nr. 92/1950, construcția fiind demolată în baza Decretului

nr. 139/1983.

S-a mai reținut că prin dispoziția

nr. 8065 din 22 noiembrie 2005 emisă de Primarul Municipiului Ploiești s-a

respins cererea contestatorului de restituire în natură a imobilului și s-a

propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri

prevăzute de Legea nr. 10/2001, modificată, pentru imobilul imposibil de

restituit în natură, motivat de faptul că pe terenul revendicat s-a realizat

utilitatea publică, fiind ocupat în prezent de parcul aferent Hotelului

Prahova, iar construcțiile sunt demolate.

S-a mai reținut că, atâta timp cât

terenul a fost preluat în baza Decretului nr. 92/1950, înseamnă că preluarea

s-a făcut în mod abuziv, astfel încât cererea contestatorului de a beneficia de

măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 este întemeiată.

De asemenea, atâta timp cât

construcția a fost demolată, iar terenul este ocupat de parcul aferent

Hotelului Prahova, în mod corect Primăria Municipiului Ploiești a stabilit că,

în cauză, contestatorul este îndreptățit să primească măsuri reparatorii prin

echivalent, constând în despăgubiri prevăzute de Legea nr. 10/2001, imobilul

fiind imposibil de restituit în natură.

Împotriva sentinței contestatorul a

declarat apel.

Curtea de Apel Ploiești, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 227 din 8 mai

2007, a respins apelul ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că,

deoarece din adresa Primăriei Ploiești nr. 4326/2005 rezultă că terenul

solicitat este afectat de utilitate publică, fiind ocupat de spații verzi și

parcare amenajată, nu este necesară efectuarea unei expertize tehnice pentru

stabilirea unei situații confirmate de intimată.

Împotriva acestei decizii,

contestatorul a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

Acesta a arătat, în esență, că se

impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru

efectuarea unei expertize topometrice care să evidențieze terenul liber ce

poate fi restituit în natură.

Recursul se va admite pentru

argumentele ce succed:

În mod greșit instanța de apel a

înlăturat criticile contestatorului privind faptul că Primăria Municipiului

Ploiești nu a prezentat o expertiză tehnică din care să reiasă imposibilitatea

restituirii terenului aferent construcției ce a fost demolată, pe motiv că din

adresa nr. 4326/2005 a Primăriei rezultă că terenul solicitat de contestator nu

este liber, ci afectat de utilitate publică.

În mod nelegal, instanța de apel a

dat forță probantă și exclusivă unui act ce emană de la una din părți.

Într-adevăr, la fila 9 din dosarul

de apel, se află o adresă a Primăriei Municipiului Ploiești către instanță, în

care se arată că terenul este afectat de utilitate publică, fiind ocupat de

spații verzi și parcare amenajată.

Această susținere este în

contradicție cu susținerea contestatorului referitor la faptul că terenul pe

care îl revendică este liber.

Rezultă, astfel, că se impune

efectuarea unei expertize topometrice care să stabilească cu certitudine dacă

terenul este liber sau nu, care să stabilească natura juridică a terenului.

În consecință, hotărârea recurată se

va casa, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Cu ocazia rejudecării cauzei, după

efectuarea expertizei, instanța va analiza și celelalte motive ca susțineri de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de B.T.

împotriva deciziei nr. 227 din 8.05.2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie

2007.