ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 421/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată,

la data de 30 ianuarie 2007, reclamanta SC E.A. SRL a chemat în judecată pe

pârâtele A.N.A.F. Vrancea și G.F. Vrancea solicitând ca prin sentința ce se va

pronunța să fie obligate la plata sumei de 350.000 lei cu titlu de daune pentru

paguba produsă prin confiscarea nelegală și reținerea bunurilor proprietatea ei

constând în cantitatea de 200.000 Kg porumb boabe.

Pârâtele au formulat

întâmpinare, invocând excepția necompetenței materiale a Tribunalului Vrancea.

A arătat că obiectul

acțiunii îl reprezintă pretenții civile, iar competența revine Judecătoriei

Focșani.

Tribunalul Vrancea, secția

comercială și de contencios administrativ fiscală, prin sentința nr. 39 din 20

martie 2007, a admis excepția lipsei competenței materiale a instanței invocate

de pârâte și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Focșani.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs SC E.A. SRL, prin care arată că pretențiile solicitate nu sunt

consecința unui act administrativ în înțelesul contenciosului administrativ,

litigiul fiind de natură comercială tocmai datorită calității de comerciant,

iar bunurile confiscate făceau obiectul comerțului în conformitate cu obiectul

de activitate, situație în care potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.,

reiese în mod expres faptul că Tribunalul Vrancea, secția comercială și de

contencios administrativ, este cea competentă.

Curtea de Apel Galați,

secția comercială, maritimă și fluvială, prin încheierea ședinței publice din

29 august 2007, invocând din oficiu excepția de necompetență materială a

secției comerciale a scos cauza de pe rol și a dispus înregistrarea recursului

pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs reclamanta criticile vizând aspecte de nelegalitate apreciind

că în mod eronat s-a înaintat cauza instanței de contencios administrativ atâta

timp cât litigiul este de natură comercială, datorită calității sale de comerciant,

iar bunurile confiscate făceau obiectul comerțului.

Recursul este nefondat.

Din cuprinsul cererii de

chemare în judecată rezultă că se solicită plata de daune pentru paguba produsă

prin confiscarea nelegală și reținerea bunurilor proprietatea sa.

Or, admisibilitatea acțiunii

în daune este condiționată de soluționarea unei acțiuni anterioare de către

instanța de contencios administrativ.

De asemenea, la fond, cauza

a fost soluționată de completul de contencios administrativ din cadrul

Tribunalului Vrancea astfel că justificat secția comercială a instanței de apel

a considerat că nu este în măsură să judece recursul privind declinarea

competenței la Judecătoria Focșani, aceasta fiind atributul instanței imediat

superioare respectiv Secția de contencios administrativ și fiscal din cadrul

Curții de Apel Galați.

În aceste condiții văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC E.A. SRL Iași, împotriva încheierii din 29 august 2007

pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 februarie 2008.