ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1394/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 155 din 13 octombrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, pronunțată în dosarul nr. 1359/57/2006, a fost admisă în parte acțiunea formulată de numita H.E.D. în contradictoriu cu A.N.A.F. – A.N.V., având ca obiect anularea Ordinului nr. 5665 din 10 aprilie 2006 emis de pârâtă, prin care reclamanta a fost destituită din funcția de agent vamal asistent la B.V.M. din cadrul D.R.V. Brașov. Anulând în parte ordinul, instanța a înlocuit sancțiunea susmenționată cu cea a suspendării dreptului de avansare în gradele de salarizare sau de promovare în funcția publică pe o perioadă de 3 ani, prevăzută de art. 65 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999.

A fost obligată pârâta să o reintegreze pe reclamantă în funcție și să-i achite drepturile salariale începând cu 17 aprilie 2006 și până la reintegrare. Au fost respinse cererile privind anularea actelor care au stat la baza ordinului contestat și plata de daune morale. A fost obligată pârâta la 3500 RON cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că sancțiunea aplicată reclamantei, în temeiul art. 65 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 188/1999, a avut în vedere modul în care reclamanta a efectuat controlul vamal la importul de flori efectuat de SC L. SRL la data de 10 februarie 2006: controlul documentar și fizic foarte scurt în raport cu cantitatea de marfă; neînscrierea mijloacelor de transport în registrul de acces poartă de la punctul de control.

Instanța a analizat faptele în raport cu dispozițiile H.G. nr. 1114/2001, cu fișa postului reclamantei, precum și cu dispoziția martorului B.I., ajungând la concluzia că, deși abaterile disciplinare reținute în sarcina reclamantei există, autoritatea a făcut o greșită individualizare a sancțiunii, în raport cu cauzele și gravitatea abaterii, împrejurările săvârșirii, consecințele ei și gradul de vinovăție a reclamantei. A reținut instanța și faptul că reclamanta nu a mai avut abateri disciplinare de la data încadrării sale. Împotriva acestei sentințe au declarat în termen recursul de față pârâta, prin mandatarea sa D.R.V. Brașov și aceasta din urmă în nume propriu, cererea fiind legal timbrată.

În motivarea cererii, recurenta solicită în principal casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, întrucât sentința s-a pronunțat cu nesocotirea principiilor fundamentale de drept procesual: nemijlocirea, contradictorialitatea și dreptul de apărare și pe baza unui probatoriu insuficient, fără a combate apărările de fond formulate de pârâtă. În drept sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 5 și 7 C. proc. civ. În subsidiar, solicită recurentele admiterea recursului pe temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că instanța a făcut o greșită apreciere a probelor și, pe cale de consecință, o greșită aplicare a legii. Consideră recurenta că abaterile disciplinare săvârșite de reclamantă prezintă un grad ridicat de pericol social, ceea ce justifica aplicarea sancțiunii destituirii din funcția publică, cea mai gravă dintre ele fiind neefectuarea controlului fizic asupra mărfurilor care făceau obiectul declarațiilor vamale de import.

Recursul se fondează, sentința urmând a fi modificată, iar în fond acțiunea respinsă în totalitate, ca neîntemeiată, sub incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente: Potrivit art. 56 din H.G. nr. 1114/2001 (Regulamentul de aplicare a Codului Vamal) controlul vamal în general (atât documentar cât și fizic) are drept scop prevenirea încălcării reglementărilor vamale și stricta respectare a condițiilor și termenelor legale, precum și descoperirea fraudelor. Controlul vamal exercitat de autoritatea vamală se execută în mod obligatoriu prin verificarea documentelor necesare efectuării vămuirii. Potrivit art. 58-59 din H.G. nr. 1114/2001, controlul vamal fizic al bunurilor constă în identificarea acestora pe baza declarației vamale în detaliu, însoțită de documentele aferente și se efectuează la biroul vamal la care s-a depus declarația vamală, în timpul programului legal de lucru sau, cu aprobarea autorității vamale, în alte locuri.

Este adevărat că, față de art. 67 alin. (2) din H.G. nr. 1114/2001, acest control vamal fizic al mărfurilor este lăsat la aprecierea autorității vamale, efectuându-se pe baza documentelor și numai atunci când există indicii temeinice de fraudă. Dar tot atât de adevărat este și faptul că această îndatorire, de a efectua controlul fizic (control facultativ) după lege, a fost stabilită prin fișa postului, iar conform art. 44 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 funcționarii publici răspund nu numai de nerespectarea îndatoririlor ce izvorăsc din lege, ci și din cele stabilite prin fișa postului și prin ordinele de serviciu.

Pe de altă parte, în speță este vorba de mărfuri nevămuite la intrarea în țară care pot fi transportate în tranzit vamal pe teritoriul României, iar în vederea admiterii tranzitului biroul vamal de frontieră efectuează numai un control vamal exterior al mijlocului de transport (care este sigilat) și verifică concordanța documentelor de tranzit cu documentele de transport. Acest aspect face ca omisiunea reclamantei de a efectua controlul fizic al mărfii, ca și efectuarea unui control formal, superficial al declarațiilor vamale de import să fie cu atât mai grave. Așa fiind, individualizarea sancțiunii prin ordinul A.N.V., în raport cu gravitatea faptei și în special cu consecințele ei respectă principiul proporționalității, astfel încât schimbarea încadrării juridice a faptei de către instanță este neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.R.V. Brașov și de A.N.V., împotriva sentinței civile nr. 155 din 13 octombrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată și în fond respinge acțiunea formulată de H.E.D., în totalitate, ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2007.