ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1394/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 155

din 13 octombrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, pronunțată în dosarul nr. 1359/57/2006,

a fost admisă în parte acțiunea formulată de numita H.E.D. în contradictoriu cu

A.N.A.F. – A.N.V., având ca obiect anularea Ordinului nr. 5665 din 10 aprilie

2006 emis de pârâtă, prin care reclamanta a fost destituită din funcția de

agent vamal asistent la B.V.M. din cadrul D.R.V. Brașov.

Anulând în parte ordinul,

instanța a înlocuit sancțiunea susmenționată cu cea a suspendării dreptului de

avansare în gradele de salarizare sau de promovare în funcția publică pe o

perioadă de 3 ani, prevăzută de art. 65 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999.

A fost obligată pârâta să o

reintegreze pe reclamantă în funcție și să-i achite drepturile salariale

începând cu 17 aprilie 2006 și până la reintegrare.

Au fost respinse cererile

privind anularea actelor care au stat la baza ordinului contestat și plata de

daune morale.

A fost obligată pârâta la

3500 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că sancțiunea aplicată reclamantei, în temeiul art. 65 alin.

(3) lit. e) din Legea nr. 188/1999, a avut în vedere modul în care reclamanta a

efectuat controlul vamal la importul de flori efectuat de SC L. SRL la data de

10 februarie 2006: controlul documentar și fizic foarte scurt în raport cu

cantitatea de marfă; neînscrierea mijloacelor de transport în registrul de

acces poartă de la punctul de control.

Instanța a analizat faptele

în raport cu dispozițiile H.G. nr. 1114/2001, cu fișa postului reclamantei,

precum și cu dispoziția martorului B.I., ajungând la concluzia că, deși

abaterile disciplinare reținute în sarcina reclamantei există, autoritatea a

făcut o greșită individualizare a sancțiunii, în raport cu cauzele și gravitatea

abaterii, împrejurările săvârșirii, consecințele ei și gradul de vinovăție a

reclamantei.

A reținut instanța și faptul

că reclamanta nu a mai avut abateri disciplinare de la data încadrării sale.

Împotriva acestei sentințe au

declarat în termen recursul de față pârâta, prin mandatarea sa D.R.V. Brașov și

aceasta din urmă în nume propriu, cererea fiind legal timbrată.

În motivarea cererii,

recurenta solicită în principal casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei,

întrucât sentința s-a pronunțat cu nesocotirea principiilor fundamentale de

drept procesual: nemijlocirea, contradictorialitatea și dreptul de apărare și

pe baza unui probatoriu insuficient, fără a combate apărările de fond formulate

de pârâtă. În drept sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 5 și 7 C. proc. civ.

În subsidiar, solicită

recurentele admiterea recursului pe temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că instanța a făcut o greșită apreciere a probelor și, pe cale de

consecință, o greșită aplicare a legii.

Consideră recurenta că

abaterile disciplinare săvârșite de reclamantă prezintă un grad ridicat de

pericol social, ceea ce justifica aplicarea sancțiunii destituirii din funcția

publică, cea mai gravă dintre ele fiind neefectuarea controlului fizic asupra

mărfurilor care făceau obiectul declarațiilor vamale de import.

Recursul se fondează,

sentința urmând a fi modificată, iar în fond acțiunea respinsă în totalitate,

ca neîntemeiată, sub incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 56 din H.G. nr.

1114/2001 (Regulamentul de aplicare a Codului Vamal) controlul vamal în general

(atât documentar cât și fizic) are drept scop prevenirea încălcării

reglementărilor vamale și stricta respectare a condițiilor și termenelor

legale, precum și descoperirea fraudelor. Controlul vamal exercitat de

autoritatea vamală se execută în mod obligatoriu prin verificarea documentelor

necesare efectuării vămuirii.

Potrivit art. 58-59 din H.G.

nr. 1114/2001, controlul vamal fizic al bunurilor constă în identificarea

acestora pe baza declarației vamale în detaliu, însoțită de documentele

aferente și se efectuează la biroul vamal la care s-a depus declarația vamală,

în timpul programului legal de lucru sau, cu aprobarea autorității vamale, în

alte locuri.

Este adevărat că, față de art.

67 alin. (2) din H.G. nr. 1114/2001, acest control vamal fizic al mărfurilor

este lăsat la aprecierea autorității vamale, efectuându-se pe baza documentelor

și numai atunci când există indicii temeinice de fraudă. Dar tot atât de

adevărat este și faptul că această îndatorire, de a efectua controlul fizic (control

facultativ) după lege, a fost stabilită prin fișa postului, iar conform art. 44

alin. (1) din Legea nr. 188/1999 funcționarii publici răspund nu numai de

nerespectarea îndatoririlor ce izvorăsc din lege, ci și din cele stabilite prin

fișa postului și prin ordinele de serviciu.

Pe de altă parte, în speță

este vorba de mărfuri nevămuite la intrarea în țară care pot fi transportate în

tranzit vamal pe teritoriul României, iar în vederea admiterii tranzitului

biroul vamal de frontieră efectuează numai un control vamal exterior al

mijlocului de transport (care este sigilat) și verifică concordanța

documentelor de tranzit cu documentele de transport.

Acest aspect face ca

omisiunea reclamantei de a efectua controlul fizic al mărfii, ca și efectuarea

unui control formal, superficial al declarațiilor vamale de import să fie cu

atât mai grave.

Așa fiind, individualizarea

sancțiunii prin ordinul A.N.V., în raport cu gravitatea faptei și în special cu

consecințele ei respectă principiul proporționalității, astfel încât schimbarea

încadrării juridice a faptei de către instanță este neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

D.R.V. Brașov și de A.N.V., împotriva sentinței civile nr. 155 din 13 octombrie

2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal.

Modifică sentința atacată și

în fond respinge acțiunea formulată de H.E.D., în totalitate, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 martie 2007.