ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1532/2008

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1568 din 6 iunie 2007 Curtea

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a

admis acțiunea precizată formulată de reclamanta SC N.R. SRL în contradictoriu

cu pârâții D.G.A.M.C. și A.N.V. – D.R.V. București, a dispus anularea Deciziei nr.

121/2001 emisă de D.R.V.I. București (în prezent A.N.V.) – D.R.V. București, a

obligat pârâta să emită o nouă decizie de determinarea definitivă a valorii în

vamă pe baza valorii de tranzacție declarate cu declarația vamală de import din

5 octombrie 2001 și a obligat pârâtele să restituie reclamantei suma de

175.521.839 lei reținută nelegal (pct. 3 Decizia nr. 121/2001) sub sancțiunea

unei penalități de 50 lei pe zi de întârziere, conform art. 18 alin. (5),

coroborat cu art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2001, de la data rămânerii

irevocabile a hotărârii.

În motivarea sentinței se

reține că din actele depuse la dosar nu rezultă diferențe între prețul achitat

pentru bunurile importate și prețul declarat în vamă, prețul mărfii de

41.312,04 euro menționat în D.V.I. fiind același cu prețul de tranzacție

menționat cu factura externă și cu prețul efectiv plătit de reclamantă prin

dispoziția de plată externă.

În drept au fost menționate art.

1 din Legea nr. 29/1990 (în vigoare la data introducerii acțiunii), art. 18 alin.

(5) coroborate cu art. 77 alin. (1) din Legea nr. 141/1997 și art. 7 din

Acordul privind aplicarea art. 7 din Acordul G.T.C. (G.A.T.T.), la care România

este parte.

Împotriva acestei sentințe

au formulat recurs pârâtele A.N.A.F. – D.G.A.M.C. și A.N.A.F. – A.N.V. – D.R.A.O.V.

București.

Recurenta D.G.A.M.C. a

susținut că sentința atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a

prevederilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală și a Ordinului

M.F.P. nr. 1939/2006, direcția neavând calitate procesuală pasivă pe capătul de

cerere privind obligarea la restituirea garanției vamale în sumă de 175.521.839

lei ROL, deoarece contribuabilii – indiferent de încadrarea acestora ca și

contribuabili mari, mijlocii sau mici – declară și, respectiv, achită

drepturile de import la organele vamale.

În subsidiar, aceeași

recurentă a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca

neîntemeiată.

Recurenta A.N.V. a susținut

că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct.

9 C. proc. civ.), deoarece stabilind că valoarea în vamă coincide cu valoarea

de tranzacție, instanța de fond nu a interpretat corect prevederile Acordului

privind aplicarea art. 7 al Acordului G.T.C. (GATT) de la Geneva, din 1 noiembrie 1979, la care România este parte.

În dezvoltarea motivului de

recurs recurenta citează prevederile art. 1 – 7 din acord și conchide că

valoarea stabilită prin Raportul de evaluare poate fi considerată „valoare în

vamă” doar dacă aceasta nu se poate stabili conform procedurii prevăzute în

acord, solicitând modificarea sentinței și menținerea Deciziei nr. 121/2001

emisă de autoritățile vamale.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta

Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește excepția

lipsei calității procesuale pasive invocate de recurenta - pârâtă D.G.A.M.C.,

aceasta a fost în mod corect respinsă de instanța de fond, deoarece printr-o

decizie de casare, pronunțată în prezenta cauză, nr. 1497 din 8 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit în mod irevocabil că pârâta D.G.A.M.C. are

calitate procesuală, deoarece reclamanta, în calitate de mare contribuabil, se

află în administrarea sa, potrivit prevederilor Ordinul M.F.P. nr. 753/2006.

Pe fondul cauzei,

Curtea de Apel a reținut în mod corect că

organele vamale nu au respectat

dispozițiile Legii 141/1997 și nici

principiul conform căruia valoarea în vamă coincide cu

valoarea de tranzacție. Acest principiu este cuprins în Acordul

G.A.T.T. la art. 1 pct. 1 și prevede că valoarea în vamă a mărfurilor importate

va fi valoarea de tranzacție, adică prețul efectiv plătit

sau de plătit

pentru mărfuri, atunci când acestea sunt vândute pentru export cu destinația țării

de import.

De

menționat că acest preț efectiv plătit sau de plătit se determină în

conformitate cu notele interpretative ale acestuia. Încă de la primele

dispoziții cuprinse în notele interpretative se prevede că aplicarea metodelor

de evaluare ale valorii în vamă a

mărfurilor

se face prin aplicare succesivă a articolelor cuprinse în Acord referitoare la Regulile de evaluare. Atunci când valoarea în vamă nu poate fi determinată prin aplicarea

dispozițiilor art.

1, se va încerca aplicarea succesivă a articolului

următor, și așa mai departe.

Or,

așa cum indubitabil rezultă din probatoriul administrat, și așa cum bine a observat

și Curtea de Apel București, atât marfa importată de intimata-reclamantă, cât și

suma totală de plată, se regăsesc în declarația vamală de import și, mai mult,

sunt și confirmate de dovada plății facturii.

În

consecință, Curtea de Apel București a reținut în mod corect că prețul achitat

pentru bunurile importate și prețul declarat în vamă erau identice cu prețul de

tranzacție menționat în factura

externă și

prețul efectiv plătit de intimata prin dispoziția de plată externă. În atare

condiții este pe

deplin justificată aplicarea art. 1 pct. 1 din Acordul

G.A.T.T. și nu a art. 7, așa cum susțin recurentele-pârâte.

Pentru

considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

hotărârea instanței de fond va fi menținută ca legală și temeinică, iar

recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de A.N.A.F. și de A.N.V., prin D.R.A.O.V. București, împotriva

sentinței civile nr. 1568 din 6 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 9 aprilie 2008.