ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1219/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1219/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin contestația la titlu
înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub nr. de dosar 7005/2005,
contestatorul M.C.C. a solicitat în contradictoriu cu intimații A.O.R.A.I. și
R.A.A.P.P.S., să se dispună lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării
corecte a sentinței civile nr. 212 din 7 septembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia.
În motivarea contestației s-a
susținut că dispozitivul este ambiguu prin folosirea sintagmei „aripa de sus
(partea)” și nu sunt menționate caracteristicile spațiului ce trebuie predat,
fiind reținută greșit adresa imobilului.
S-a mai arătat că nu s-a stabilit cu
claritate termenul de la care încep să își producă efectele penalitățile în
sarcina M.C.C., având în vedere valoarea excesiv de oneroasă a acestora.
Prin sentința civilă nr. 1/2006 din
6 ianuarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios
administrativ, contestația formulată a fost respinsă.
Pentru a pronunța această hotărâre
instanța a reținut, în esență, că inadvertențele invocate de contestatoare nu
reprezintă dispoziții susceptibile de interpretare pe calea contestației la
titlu, unele fiind erori a căror îndreptare putea fi solicitată în condițiile
art. 281 C. proc. civ., iar altele, aspecte care puteau fi analizate în cadrul
unui eventual recurs, cale de atac pe care însă contestatoarea nu a
exercitat-o.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs M.C.C., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și
nelegalitate prin prisma art. 304
1
C. proc. civ., opinând, pe de o parte,
că se impune modificarea sentinței atacate în ce privește îndreptarea erorilor
materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 212 din 7 septembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, iar, pe de altă parte, că momentul nașterii potențialei obligații
pecuniare este strict condiționat de îndeplinirea prealabilă, de facto, a
obligației stabilită de instanță în sarcina pârâtei R.A.A.P.P.S., de a
transmite imobilul în administrarea sa, astfel încât sancțiunea unei penalități
pe zi de întârziere ar fi trebuit să curgă începând cu data încheierii cu
R.A.A.P.P.S. a protocolului de primire a imobilului în speță.
Înalta Curte de Casație si Justiție,
analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator
și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul
declarat pentru considerentele ce urmează:
Ca o primă critică a sentinței
atacate, recurentul contestator opinează că soluția instanței de fond este
nelegală și solicită modificarea sentinței atacate în sensul îndreptării
erorilor materiale conținute în dispozitivul sentinței civile nr. 212/2005.
În raport cu acest aspect, prima
instanță a apreciat că inadvertențele invocate de contestatoarea M.C.C. nu
reprezintă dispoziții susceptibile a fi interpretate pe calea contestației la
titlu, fiind simple erori materiale.
În conformitate cu prevederile art.
281 alin. (1) C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele,
calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori
materiale din hotărâri, pot fi îndreptate din oficiu, sau la cerere.
Așadar, având în vedere faptul că în
cuprinsul unei hotărâri se pot strecura erori sau omisiuni care trebuie
îndreptate, legiuitorul a reglementat, prin textul de lege amintit, procedura
de urmat în acest caz.
Curtea constată că în mod corect
prima instanță a apreciat că inadvertențele arătate în cuprinsul contestației
reprezintă erori materiale în înțelesul art. 281 C. proc. civ., a căror îndreptare putea fi solicitată potrivit procedurii instituite prin acest
text de lege.
De altfel, însuși recurentul
contestator solicită, prin motivele de recurs, modificarea sentinței atacate și
îndreptarea erorilor materiale strecurate în dispozitivul sentinței în speță.
În ce privește celelalte critici
formulate de recurentului contestator, Curtea apreciază că indiferent de forma
sau aspectul contestației la executare, prin aceasta nu se poate urmări
modificarea sau desființarea hotărârii atacate, în caz contrar aducându-se
atingere puterii lucrului judecat.
Singura excepție în cazul
contestației la titlu este cea prevăzută de art. 399 alin. ultim C. proc. civ.,
text de lege neaplicabil în cazul de față.
În acest context, prima instanță a
apreciat în mod corect că aspectele invocate de contestator puteau fi analizate
în cadrul unui eventual recurs, cale de atac neexercitată însă de către acesta,
iar că depunerea planului de identificare a imobilului în litigiu nu poate
conduce la lămurirea întinderii dispozitivului, întrucât acest înscris nu a fost
administrat în dosarul în care s-a pronunțat sentința nr. 212/2005 a Curții de
Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ.
Pentru considerentele arătate, se
constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind
nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursului declarat
de M.C.C., împotriva sentinței civile nr. 1/2006 din 6 ianuarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 27 februarie 2007.