ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1219/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1219/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația la titlu înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub nr. de dosar 7005/2005, contestatorul M.C.C. a solicitat în contradictoriu cu intimații A.O.R.A.I. și R.A.A.P.P.S., să se dispună lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării corecte a sentinței civile nr. 212 din 7 septembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia. În motivarea contestației s-a susținut că dispozitivul este ambiguu prin folosirea sintagmei „aripa de sus (partea)” și nu sunt menționate caracteristicile spațiului ce trebuie predat, fiind reținută greșit adresa imobilului. S-a mai arătat că nu s-a stabilit cu claritate termenul de la care încep să își producă efectele penalitățile în sarcina M.C.C., având în vedere valoarea excesiv de oneroasă a acestora.
Prin sentința civilă nr. 1/2006 din 6 ianuarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, contestația formulată a fost respinsă. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, în esență, că inadvertențele invocate de contestatoare nu reprezintă dispoziții susceptibile de interpretare pe calea contestației la titlu, unele fiind erori a căror îndreptare putea fi solicitată în condițiile art. 281 C. proc. civ., iar altele, aspecte care puteau fi analizate în cadrul unui eventual recurs, cale de atac pe care însă contestatoarea nu a exercitat-o. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M.C.C., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate prin prisma art. 304 1 C. proc.
civ., opinând, pe de o parte, că se impune modificarea sentinței atacate în ce privește îndreptarea erorilor materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 212 din 7 septembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, iar, pe de altă parte, că momentul nașterii potențialei obligații pecuniare este strict condiționat de îndeplinirea prealabilă, de facto, a obligației stabilită de instanță în sarcina pârâtei R.A.A.P.P.S., de a transmite imobilul în administrarea sa, astfel încât sancțiunea unei penalități pe zi de întârziere ar fi trebuit să curgă începând cu data încheierii cu R.A.A.P.P.S. a protocolului de primire a imobilului în speță.
Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează: Ca o primă critică a sentinței atacate, recurentul contestator opinează că soluția instanței de fond este nelegală și solicită modificarea sentinței atacate în sensul îndreptării erorilor materiale conținute în dispozitivul sentinței civile nr. 212/2005. În raport cu acest aspect, prima instanță a apreciat că inadvertențele invocate de contestatoarea M.C.C. nu reprezintă dispoziții susceptibile a fi interpretate pe calea contestației la titlu, fiind simple erori materiale.
În conformitate cu prevederile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri, pot fi îndreptate din oficiu, sau la cerere. Așadar, având în vedere faptul că în cuprinsul unei hotărâri se pot strecura erori sau omisiuni care trebuie îndreptate, legiuitorul a reglementat, prin textul de lege amintit, procedura de urmat în acest caz. Curtea constată că în mod corect prima instanță a apreciat că inadvertențele arătate în cuprinsul contestației reprezintă erori materiale în înțelesul art. 281 C. proc. civ., a căror îndreptare putea fi solicitată potrivit procedurii instituite prin acest text de lege.
De altfel, însuși recurentul contestator solicită, prin motivele de recurs, modificarea sentinței atacate și îndreptarea erorilor materiale strecurate în dispozitivul sentinței în speță. În ce privește celelalte critici formulate de recurentului contestator, Curtea apreciază că indiferent de forma sau aspectul contestației la executare, prin aceasta nu se poate urmări modificarea sau desființarea hotărârii atacate, în caz contrar aducându-se atingere puterii lucrului judecat. Singura excepție în cazul contestației la titlu este cea prevăzută de art. 399 alin. ultim C. proc. civ., text de lege neaplicabil în cazul de față.
În acest context, prima instanță a apreciat în mod corect că aspectele invocate de contestator puteau fi analizate în cadrul unui eventual recurs, cale de atac neexercitată însă de către acesta, iar că depunerea planului de identificare a imobilului în litigiu nu poate conduce la lămurirea întinderii dispozitivului, întrucât acest înscris nu a fost administrat în dosarul în care s-a pronunțat sentința nr. 212/2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ. Pentru considerentele arătate, se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursului declarat de M.C.C., împotriva sentinței civile nr. 1/2006 din 6 ianuarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2007.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.