ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5287/2007

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 50 din 13 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 6657/2/2006, a dispus conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului G.C. pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1) și (3) C. pen. A respins, ca neîntemeiate, acțiunile civile formulate de partea civilă Spitalul orășenesc Țăndărei. A obligat partea civilă M.T. la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: În noaptea de 17 iunie 2004, în jurul orei 24,00, în timp ce, conform planificării, asigura continuitatea la comanda Poliției Orașului Țăndărei și, în această calitate, verifica modul în care agenții de ordine publică își îndeplineau atribuțiile de serviciu în teren, inculpatul G.C., șeful Biroului de Investigații Criminale din cadrul unității de poliție sus­menționate, a fost sesizat telefonic de către ofițerul de serviciu, agent șef B.I., cu privire la faptul că niște persoane provocaseră scandal în incinta barului Asociației Familiale F., situat în localitatea Țăndărei, str. Digului, județ Ialomița. Întrucât patrula de intervenție se afla deja într-o zonă de la periferia localității, încercând să aplaneze un conflict dintre câțiva cetățeni rromi, învinuitul G.C.

s-a deplasat personal la fața locului, unde, printre consumatori, a găsit-o pe partea vătămată M.T., care, întorcându-se împreună cu martorul C.V. de la o petrecere organizată cu prilejul ieșirii la pensie a colegei sale, T.E., se oprise la barul respectiv, pentru a consuma băuturi alcoolice. Între învinuitul G.C. și partea vătămată M.T. a avut loc o discuție în contradictoriu care în scurt timp a degenerat, cei doi adresându-și reciproc cuvinte injurioase. În aceste condiții și provocat fiind de atitudinea părții vătămate M.T., inculpatul G.C. a lovit-o pe aceasta cu palma peste față, agresiune în urma căreia partea vătămată a căzut și și-a pierdut cunoștința. Leziunile pricinuite părții vătămate M.T.

de către inculpatul G.C. au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri. Atât în motivarea plângerii înregistrate la Poliția Orașului Țăndărei în cursul aceleiași nopți, după producerea evenimentului (astfel cum a fost prezentată ulterior în declarația consemnată la data de 25 octombrie 2004) și a plângerii înregistrate inițial la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 20146 din 19 octombrie 2004, cât și cu prilejul audierilor la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, partea vătămată M.T. a arătat că, în după amiaza zilei de 17 iunie 2004, a participat la petrecerea pe care a organizat-o, în calitate de lider sindical, la Restaurantul R., cu prilejul pensionării colegei sale, T.E.

După încheierea petrecerii și plata consumației, partea vătămată M.T. a servit un pahar cu bere și apoi a urcat într-un microbuz, împreună cu martorul C.V., secretar la aceeași unitate de învățământ, cu intenția de a se întoarce la domiciliu. Pe drum, cei doi au hotărât să se oprească la barul Asociației Familiale F., pentru a consuma băuturi alcoolice. Însoțită de către martorul C.V., partea vătămată M.T. a coborât din microbuz și s-a deplasat la barul respectiv, amenajat stradal, într-o incintă situată în curtea imobilului aparținând soților O.G. și O.A. La intrarea în bar, cei doi au fost întâmpinați de către numitul A.G., care li s-a adresat persoanelor aflate la una dintre mesele din exterior (respectiv, martorilor A.C.P., P.I., S.M.

și B.N.) astfel: „Atenție, vine d-l profesor cu consilierul său!" - făcând aluzie la faptul că, pentru alegerile locale aflate în curs de desfășurare, partea vătămată M.T. fusese desemnat, de către O.Ț.P.N.L., membru al Biroului Electoral de Circumscripție, iar martorul C.V. candidase în turul I de scrutin pe o listă de consilieri. Partea vătămată M.T. i-a replicat numitului A.G. că nu i-a reușit gluma, apoi, împreună cu martorul C.V., a intrat în bar și i-a comandat barmaniței, O.G.A., două sticle de câte 1 / 2 1 cu bere marca U. În timp ce partea vătămată M.T. prelua cele două sticle de pe tejghea, în bar a intrat și numitul A.G., aflat într-o stare avansată de ebrietate, care i s-a adresat acesteia, spunându-i: „Ce-i, băi, profesore?". Pentru a evita un eventual conflict, martorul O.G.

(asociat al Asociației Familiale „F."), prezent la fața locului, a intervenit și I-a împins de numitul A.G. spre ușa de la intrare, cerându-i să părăsească localul. După aproximativ 10 minute de la plecarea sus-numitului, a apărut în cadrul ușii inculpatul G.C., care, văzând-o pe partea vătămată M.T. lângă tejghea, a privit-o amenințător și i-a cerut să iasă din incinta respectivă. Partea vătămată M.T. s-a apropiat de inculpatul G.C. și i-a solicitat lămuriri, moment în care acesta, fără a-i da nici o explicație, i-a adresat injurii, spunându-i doar că o va duce la sediul Poliției Orașului Țăndărei. Contrariată de atitudinea inculpatului G.C., partea vătămată M.T. a încercat să afle motivul unui astfel de comportament, însă sus-numitul a refuzat să îi răspundă la întrebări, smucindu-l spre el și îmbrâncindu-l.

În aceste împrejurări, partea vătămată M.T. și-a trecut și prins mâinile la spate și, cu o atitudine sfidătoare, stând drept și privindu-l în ochi, I-a întrebat din nou pe inculpatul G.C. pentru ce motiv trebuia să se prezinte la unitatea de poliție. Atunci, inculpatul G.C. a apucat-o pe partea vătămată M.T. de brațul stâng și, adresându-i, din nou, amenințări și cuvinte injurioase, a condus-o cu forța câțiva metrii, pe str. Digului, către o zonă întunecată. Smucindu-se, partea vătămată M.T. a reușit, însă, să se desprindă din mâna inculpatului G.C. și s~a întors în fața barului, așteptându-l pe acesta cu aceeași atitudine sfidătoare. Inculpatul G.C. a urmat-o și, când a ajuns lângă partea vătămată M.T., a împins-o cu o mână peste obrazul drept.

La un moment dat, de cei doi s-a apropiat martorul C.V., care a intervenit, încercând să aplaneze conflictul, însă fără succes, astfel încât s-a reîntors în bar. Inculpatul G.C. a reușit să o imobilizeze pe partea vătămată M.T., prinzând-o de braț. Deși aceasta a opus rezistență, sus-numitul a împins-o pe str. Digului, în sens opus zonei întunecate, pe o distanță de aproximativ 5-6 metri, apoi i-a aplicat o lovitură puternică în zona feței. În urma loviturii, partea vătămată M.T. și-a pierdut cunoștința. Când și-a revenit, aceasta a constatat că era întins pe asfalt, în mijlocul străzii, iar inculpatul G.C. nu se mai afla în zonă. Încă amețită, partea vătămată M.T. s-a ridicat cu dificultate, s-a întors în bar, de unde și-a luat pachetul de țigări și apoi a plecat spre sediul Poliției Orașului Țăndărei, situat la o distanță de aproximativ 100 metri, relatând ofițerului de serviciu, agent șef B.I., cele întâmplate.

După aproximativ două ore, partea vătămată M.T. s-a prezentat la Camera de Gardă a Spitalului Țăndărei, județ Ialomița, unde a fost consultat de către medicul specialist chirurg T.V. și i s-au acordat îngrijirile medicale corespunzătoare. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și partea civilă M.T. Parchetul a criticat hotărârea pentru greșita achitare a inculpatului G.C., invocând cazul de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și în cadrul rejudecării, pronunțarea unei hotărâri de condamnare, întrucât din probele administrate rezultă vinovăția inculpatului.

În motivele scrise și în susținerea orală a recursului, procurorul a arătat că instanța de fond a procedat greșit atunci când a înlăturat declarația martorului P.M. ca fiind subiectivă, deoarece din probele administrate nu a rezultat o asemenea împrejurare. Recurenta parte civilă M.T. a solicitat, de asemenea, casarea hotărârii pronunțate de prima instanță și condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 C. pen. A arătat că instanța de fond în mod greșit l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inculpatul fiind cel care trebuia obligat la plata despăgubirilor civile și al cheltuielilor judiciare. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 C. proc. pen., constată că recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente. Aprecierea probelor într-o cauză dedusă judecății este rezultatul unui proces de cunoaștere a realității obiective în cadrul căruia probele dau naștere unui sentiment de certitudine în legătură cu existența sau inexistența unei infracțiuni, existența sau inexistența vinovăției persoanei trimise în judecată. Potrivit dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului.

În virtutea acestor dispoziții, orice infracțiune poate fi dovedită prin orice mijloace de probă prevăzute de lege dacă organul judiciar și-a format convingerea că a aflat adevărul în cauza penală. Pe de altă parte, prezumția de nevinovăție care guvernează procesul penal îmbracă două coordonate: administrarea probelor în faza de urmărire penală și a cercetării judecătorești și interpretarea acestora. În ceea ce privește interpretarea probelor, pentru a putea fi înlăturată prezumția de nevinovăție este necesar ca instanța să înlăture eventualitatea, bănuielile, supozițiile, aproximațiile, pentru ca atunci când faptele nu sunt stabilite cu certitudine, prezumția de nevinovăție împiedică pronunțarea unei hotărâri de condamnare.

Instanța de judecată are îndatorirea ca, pe baza probatoriului administrat, să afle adevărul în cauza dedusă judecății. Aceasta presupune compararea și asocierea unor elemente de fapt invocate, provenite prin mijloacele de probă folosite în efectuarea probatoriului și tragerea unor concluzii din aceste elemente de fapt. În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că prezumția de nevinovăție a fost înlăturată, probele administrate de organele judiciare demonstrând fără echivoc, vinovăția inculpatului G.C.

Astfel, rezultă cu certitudine faptul că, în data de 17 iunie 2004, în jurul orelor 24,00, inculpatul G.C., aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind șeful Biroului de investigații criminale din cadrul Poliției orașului Țăndărei, a fost sesizat telefonic de către ofițerul de serviciu, agent șef B.I., cu privire la faptul că mai multe persoane aflate în barul Asociației familiale „F.”, situat în localitatea Țăndărei, județul Ialomița, au provocat scandal. În aceste împrejurări, inculpatul s-a deplasat la fața locului unde, printre consumatori se afla și partea vătămată M.T., învățător la Școala generală nr. 2 din orașul Țăndărei. La solicitarea inculpatului ca partea vătămată să părăsească barul, aceasta i-a solicitat organului de poliție lămuriri, fără a i se da însă, explicațiile cerute.

În acest context, inculpatul a adresat părții vătămate injurii și amenințări, a luat-o de braț cu scopul de a se deplasa spre o zonă întunecată. Partea vătămată a reușit să scape din mâinile inculpatului, altercația dintre cei doi continuând în fața barului. La un moment dat, martorul C.V. a încercat să aplaneze conflictul, însă nu a reușit, astfel încât s-a reîntors în bar, iar inculpatul a imobilizat partea vătămată din nou, aplicându-i o lovitură puternică peste față, ce a determinat căderea acesteia pe asfalt și pierderea cunoștinței. Când și-a revenit, partea vătămată a constatat că inculpatul plecase, după care s-a deplasat la sediul Poliției orașului Țăndărei, unde a depus plângere penală, relatând cele întâmplate.

La data de 22 iunie 2004, partea vătămată M.T. s-a prezentat la Serviciul de medicină legală al municipiului Slobozia, constatându-se că a suferit leziuni, pe fața dorsală piramida nazală, echimoză violacee; molar drept, echimoză cu tumefacție subiacentă; deltoidian drept, echimoză de 9/6 cm; pe fața internă braț stâng, echimoze de 12/7 cm; pe marginea cubitală antebraț drept excoriații cu crustă brună; pe fața dorsală mâna dreaptă, excoriații cu crustă brună discontinuă –care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, ce pot data din 17/18 iunie 2004, necesitând pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale. Din biletul de trimitere eliberat de Spitalul Țăndărei în data de 18 iunie 2004, rezultă că partea vătămată a prezentat „contuzie braț drept, contuzie scapulo-humerală dreapta.

Excoriații obraz drept și mâna dreaptă. Halena alcoolică.” Audiată fiind în cursul urmăririi penale, partea vătămată arată că inculpatul a avut o atitudine agresivă, jignitoare, violentă. Relatările părții vătămate sunt confirmate și de martorii care au perceput incidentul fie în mod direct, fie în mod indirect, după consumarea infracțiunii. Astfel, martorul C.V., în fața instanței de judecată a arătat că își menține în totalitate declarațiile date în cursul urmăririi penale și că inculpatul a lovit partea vătămată în condițiile în care aceasta nu s-a manifestat agresiv, ținând tot timpul mâinile la spate. De asemenea, a arătat că partea vătămată a consumat bere, dar nu se afla în stare de ebrietate.

Aceleași aspecte rezultă și din declarația martorului P.M., dată în cursul cercetării judecătorești. Martorul arată că inculpatul a prins partea vătămată de mâini, a lovit-o în stomac sau în zona feței, iar în urma loviturilor a căzut la pământ, fiind ridicată la scurt timp de martorul C.V. Același martor arată că inculpatul a amenințat partea vătămată că „îl termină și că îi rupe ficații”. Partea vătămată s-a prezentat la spital, constatându-se leziunile descrise în biletul de trimitere, iar a doua zi a mers acasă, relatându-i martorei M.S., incidentul pe care l-a avut cu inculpatul G.C. Aceasta a observat urme de lovituri pe față, brațe, în zona coastelor. Relevante sunt și declarațiile martorilor B.N.

și S.M., A.P. care au văzut partea vătămată căzută pe stradă, iar lângă aceasta se afla inculpatul G.C. După ce victima a căzut, inculpatul a lovit-o cu piciorul, după care s-a reîntors către mulțime cerându-le să susțină că victima a căzut singură, fiind necesar a suna la ambulanță. Având în vedere probele administrate, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că inculpatul G.C. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1) și (3) C. pen. Acesta, aflându-se în timpul serviciului a întrebuințat expresii jignitoare față de partea vătămată M.T., a exercitat acte de violență asupra sa, provocându-i acestuia o vătămare a integrității sale corporale.

Cât privește latura subiectivă, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a intenției, dându-și seama că acțiunea sa aduce atingere demnității persoanei și că prin aceasta, se creează o stare de pericol pentru buna desfășurare a activității de serviciu. Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de partea civilă M.T. împotriva sentinței penale nr. 50 din 13 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Va casa sentința penală și în cadrul rejudecării, în temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. (1) și (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

Incidența acestui din urmă text este determinată de intrarea în vigoare la data de 12 iulie 2006 a Legii nr. 278/2006, lege care este mai favorabilă, întrucât prevede pe de o parte, pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa amenzii, iar pe de altă parte, limitele de pedeapsă prevăzute în norma de incriminare sunt reduse, în raport de vechea reglementare. Cât privește individualizarea judiciară a pedepsei, se va avea în vedere atât criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., dar și scopul urmărit de legiuitor prin aplicarea sancțiunii. Sub acest aspect, potrivit art. 52 alin. (1) C. pen., scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. În cauză, ținându-se seama că inculpatul G.C.

nu este cunoscut cu antecedente penale, iar anterior comiterii faptei a avut un comportament corespunzător la serviciu, în familie, în societate, dar și ocupația acestuia, nivelul său cultural, se apreciază că pedeapsa amenzii este suficientă și reflectă gradul de pericol social concret al faptei săvârșite. Pe cale de consecință, se va aplica inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., pedeapsa amenzii în cuantum de 5000 lei. Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 1 C. pen. Sub aspectul laturii civile, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 346 alin. (1) C. pen., raportat la art. 998 – art. 999 C. civ., fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, va obliga inculpatul la plata sumei de 1434 lei către Spitalul orășenesc Țăndărei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

Vor fi respinse pretențiile formulate de parte civilă, întrucât aceasta nu a făcut nicio probă prin care să se stabilească întinderea daunelor materiale și morale solicitate. Nefiind astfel dovedite și cum în cauză nu ne aflăm în prezența situației în care acțiunea civilă se exercită din oficiu (art. 17 C. proc. pen.) pretențiile formulate de partea vătămată M.T. vor fi respinse. În temeiul art. 192 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de partea civilă M.T. împotriva sentinței penale nr. 50 din 13 martie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul G.C. Casează sentința penală sus-menționată și în rejudecare: În baza art. 250 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 250 alin. (1) și (2) C. pen., condamnă pe inculpatul G.C., la pedeapsa amenzii penale de 5000 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă. Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 1 C. pen. În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 – art. 999 C. civ., obligă inculpatul la plata sumei de 1434 lei, cu titlul de cheltuieli de spitalizare către Spitalul Orășenesc Țăndărei.

În baza art. 192 alin. (1) C. proc. pen., obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare la judecata în fond. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 noiembrie 2007.