ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5287/2007
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5287/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 50
din 13 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în
dosarul nr. 6657/2/2006, a dispus conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.
10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului G.C. pentru săvârșirea
infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1) și (3) C. pen.
A respins, ca neîntemeiate,
acțiunile civile formulate de partea civilă Spitalul orășenesc Țăndărei.
A obligat partea civilă M.T.
la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În noaptea de 17 iunie 2004,
în jurul orei 24,00, în timp ce, conform planificării, asigura continuitatea la
comanda Poliției Orașului Țăndărei și, în această calitate, verifica modul în
care agenții de ordine publică își îndeplineau atribuțiile de serviciu în
teren, inculpatul G.C., șeful Biroului de Investigații Criminale din cadrul
unității de poliție susmenționate, a fost sesizat telefonic de către ofițerul
de serviciu, agent șef B.I., cu privire la faptul că niște persoane provocaseră
scandal în incinta barului Asociației Familiale F., situat în localitatea
Țăndărei, str. Digului, județ Ialomița.
Întrucât patrula de
intervenție se afla deja într-o zonă de la periferia localității, încercând să
aplaneze un conflict dintre câțiva cetățeni rromi, învinuitul G.C. s-a deplasat
personal la fața locului, unde, printre consumatori, a găsit-o pe partea
vătămată M.T., care, întorcându-se împreună cu martorul C.V. de la o petrecere
organizată cu prilejul ieșirii la pensie a colegei sale, T.E., se oprise la
barul respectiv, pentru a consuma băuturi alcoolice.
Între învinuitul G.C. și
partea vătămată M.T. a avut loc o discuție în contradictoriu care în scurt timp
a degenerat, cei doi adresându-și reciproc cuvinte injurioase.
În aceste condiții și
provocat fiind de atitudinea părții vătămate M.T., inculpatul G.C. a lovit-o pe
aceasta cu palma peste față, agresiune în urma căreia partea vătămată a căzut
și și-a pierdut cunoștința.
Leziunile pricinuite părții
vătămate M.T. de către inculpatul G.C. au necesitat pentru vindecare 2-3 zile
de îngrijiri.
Atât în motivarea plângerii
înregistrate la Poliția Orașului Țăndărei în cursul aceleiași nopți, după
producerea evenimentului (astfel cum a fost prezentată ulterior în declarația
consemnată la data de 25 octombrie 2004) și a plângerii înregistrate inițial la
Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 20146 din 19
octombrie 2004, cât și cu prilejul audierilor la Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel București, partea vătămată M.T. a arătat că, în după amiaza zilei de 17
iunie 2004, a participat la petrecerea pe care a organizat-o, în calitate de lider
sindical, la Restaurantul R., cu prilejul pensionării colegei sale, T.E.
După încheierea petrecerii
și plata consumației, partea vătămată M.T. a servit un pahar cu bere și apoi a
urcat într-un microbuz, împreună cu martorul C.V., secretar la aceeași unitate
de învățământ, cu intenția de a se întoarce la domiciliu.
Pe drum, cei doi au hotărât
să se oprească la barul Asociației Familiale F., pentru a consuma băuturi
alcoolice.
Însoțită de către martorul C.V.,
partea vătămată M.T. a coborât din microbuz și s-a deplasat la barul respectiv,
amenajat stradal, într-o incintă situată în curtea imobilului aparținând
soților O.G. și O.A.
La intrarea în bar, cei doi
au fost întâmpinați de către numitul A.G., care li s-a adresat persoanelor
aflate la una dintre mesele din exterior (respectiv, martorilor A.C.P., P.I., S.M.
și B.N.) astfel: „Atenție, vine d-l profesor cu consilierul său!" - făcând
aluzie la faptul că, pentru alegerile locale aflate în curs de desfășurare,
partea vătămată M.T. fusese desemnat, de către O.Ț.P.N.L., membru al Biroului
Electoral de Circumscripție, iar martorul C.V. candidase în turul I de scrutin
pe o listă de consilieri.
Partea vătămată M.T. i-a
replicat numitului A.G. că nu i-a reușit gluma, apoi, împreună cu martorul C.V.,
a intrat în bar și i-a comandat barmaniței, O.G.A., două sticle de câte
1
/
2
1
cu bere marca U.
În timp ce partea vătămată M.T.
prelua cele două sticle de pe tejghea, în bar a intrat și numitul A.G., aflat
într-o stare avansată de ebrietate, care i s-a adresat acesteia, spunându-i:
„Ce-i, băi, profesore?".
Pentru a evita un eventual
conflict, martorul O.G. (asociat al Asociației Familiale „F."), prezent la
fața locului, a intervenit și I-a împins de numitul A.G. spre ușa de la
intrare, cerându-i să părăsească localul.
După aproximativ 10 minute
de la plecarea sus-numitului, a apărut în cadrul ușii inculpatul G.C., care,
văzând-o pe partea vătămată M.T. lângă tejghea, a privit-o amenințător și i-a
cerut să iasă din incinta respectivă.
Partea vătămată M.T. s-a
apropiat de inculpatul G.C. și i-a solicitat lămuriri, moment în care acesta,
fără a-i da nici o explicație, i-a adresat injurii, spunându-i doar că o va
duce la sediul Poliției Orașului Țăndărei.
Contrariată de atitudinea
inculpatului G.C., partea vătămată M.T. a încercat să afle motivul unui astfel
de comportament, însă sus-numitul a refuzat să îi răspundă la întrebări,
smucindu-l spre el și îmbrâncindu-l.
În aceste împrejurări,
partea vătămată M.T. și-a trecut și prins mâinile la spate și, cu o atitudine
sfidătoare, stând drept și privindu-l în ochi, I-a întrebat din nou pe
inculpatul G.C. pentru ce motiv trebuia să se prezinte la unitatea de poliție.
Atunci, inculpatul G.C. a
apucat-o pe partea vătămată M.T. de brațul stâng și, adresându-i, din nou,
amenințări și cuvinte injurioase, a condus-o cu forța câțiva metrii, pe str.
Digului, către o zonă întunecată.
Smucindu-se, partea vătămată
M.T. a reușit, însă, să se desprindă din mâna inculpatului G.C. și s~a întors
în fața barului, așteptându-l pe acesta cu aceeași atitudine sfidătoare.
Inculpatul G.C. a urmat-o
și, când a ajuns lângă partea vătămată M.T., a împins-o cu o mână peste obrazul
drept.
La un moment dat, de cei doi
s-a apropiat martorul C.V., care a intervenit, încercând să aplaneze
conflictul, însă fără succes, astfel încât s-a reîntors în bar.
Inculpatul G.C. a reușit să
o imobilizeze pe partea vătămată M.T., prinzând-o de braț. Deși aceasta a opus
rezistență, sus-numitul a împins-o pe str. Digului, în sens opus zonei
întunecate, pe o distanță de aproximativ 5-6 metri, apoi i-a aplicat o lovitură
puternică în zona feței.
În urma loviturii, partea
vătămată M.T. și-a pierdut cunoștința. Când și-a revenit, aceasta a constatat
că era întins pe asfalt, în mijlocul străzii, iar inculpatul G.C. nu se mai
afla în zonă.
Încă amețită, partea
vătămată M.T. s-a ridicat cu dificultate, s-a întors în bar, de unde și-a luat
pachetul de țigări și apoi a plecat spre sediul Poliției Orașului Țăndărei,
situat la o distanță de aproximativ 100 metri, relatând ofițerului de serviciu,
agent șef B.I., cele întâmplate.
După aproximativ două ore,
partea vătămată M.T. s-a prezentat la Camera de Gardă a Spitalului Țăndărei,
județ Ialomița, unde a fost consultat de către medicul specialist chirurg T.V. și
i s-au acordat îngrijirile medicale corespunzătoare.
Împotriva sentinței
pronunțată de instanța de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel București și partea civilă M.T.
Parchetul a criticat
hotărârea pentru greșita achitare a inculpatului G.C., invocând cazul de casare
prevăzută de art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen., solicitând admiterea acestuia,
casarea sentinței și în cadrul rejudecării, pronunțarea unei hotărâri de
condamnare, întrucât din probele administrate rezultă vinovăția inculpatului.
În motivele scrise și în
susținerea orală a recursului, procurorul a arătat că instanța de fond a
procedat greșit atunci când a înlăturat declarația martorului P.M. ca fiind
subiectivă, deoarece din probele administrate nu a rezultat o asemenea
împrejurare.
Recurenta parte civilă M.T. a
solicitat, de asemenea, casarea hotărârii pronunțate de prima instanță și
condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art.
250 C. pen.
A arătat că instanța de fond
în mod greșit l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,
inculpatul fiind cel care trebuia obligat la plata despăgubirilor civile și al
cheltuielilor judiciare.
Înalta Curte de Casație și
Justiție, examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, dar
și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385
9
alin. (3) C. proc.
pen., combinate cu art. 385
6
alin. (1) și art. 385
7
C.
proc. pen., constată că recursurile sunt fondate, pentru următoarele
considerente.
Aprecierea probelor într-o
cauză dedusă judecății este rezultatul unui proces de cunoaștere a realității
obiective în cadrul căruia probele dau naștere unui sentiment de certitudine în
legătură cu existența sau inexistența unei infracțiuni, existența sau
inexistența vinovăției persoanei trimise în judecată.
Potrivit dispozițiilor art. 63
alin. (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită. Aprecierea
fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de
judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării
adevărului.
În virtutea acestor
dispoziții, orice infracțiune poate fi dovedită prin orice mijloace de probă
prevăzute de lege dacă organul judiciar și-a format convingerea că a aflat
adevărul în cauza penală.
Pe de altă parte, prezumția
de nevinovăție care guvernează procesul penal îmbracă două coordonate:
administrarea probelor în faza de urmărire penală și a cercetării judecătorești
și interpretarea acestora. În ceea ce privește interpretarea probelor, pentru a
putea fi înlăturată prezumția de nevinovăție este necesar ca instanța să înlăture
eventualitatea, bănuielile, supozițiile, aproximațiile, pentru ca atunci când
faptele nu sunt stabilite cu certitudine, prezumția de nevinovăție împiedică
pronunțarea unei hotărâri de condamnare.
Instanța de judecată are
îndatorirea ca, pe baza probatoriului administrat, să afle adevărul în cauza
dedusă judecății. Aceasta presupune compararea și asocierea unor elemente de
fapt invocate, provenite prin mijloacele de probă folosite în efectuarea
probatoriului și tragerea unor concluzii din aceste elemente de fapt.
În cauza supusă analizei,
Înalta Curte constată că prezumția de nevinovăție a fost înlăturată, probele
administrate de organele judiciare demonstrând fără echivoc, vinovăția
inculpatului G.C.
Astfel, rezultă cu
certitudine faptul că, în data de 17 iunie 2004, în jurul orelor 24,00,
inculpatul G.C., aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta
fiind șeful Biroului de investigații criminale din cadrul Poliției orașului
Țăndărei, a fost sesizat telefonic de către ofițerul de serviciu, agent șef B.I.,
cu privire la faptul că mai multe persoane aflate în barul Asociației familiale
„F.”, situat în localitatea Țăndărei, județul Ialomița, au provocat scandal.
În aceste împrejurări,
inculpatul s-a deplasat la fața locului unde, printre consumatori se afla și
partea vătămată M.T., învățător la Școala generală nr. 2 din orașul Țăndărei.
La solicitarea inculpatului
ca partea vătămată să părăsească barul, aceasta i-a solicitat organului de
poliție lămuriri, fără a i se da însă, explicațiile cerute.
În acest context, inculpatul
a adresat părții vătămate injurii și amenințări, a luat-o de braț cu scopul de
a se deplasa spre o zonă întunecată.
Partea vătămată a reușit să
scape din mâinile inculpatului, altercația dintre cei doi continuând în fața
barului. La un moment dat, martorul C.V. a încercat să aplaneze conflictul,
însă nu a reușit, astfel încât s-a reîntors în bar, iar inculpatul a imobilizat
partea vătămată din nou, aplicându-i o lovitură puternică peste față, ce a
determinat căderea acesteia pe asfalt și pierderea cunoștinței.
Când și-a revenit, partea
vătămată a constatat că inculpatul plecase, după care s-a deplasat la sediul
Poliției orașului Țăndărei, unde a depus plângere penală, relatând cele întâmplate.
La data de 22 iunie 2004,
partea vătămată M.T. s-a prezentat la Serviciul de medicină legală al
municipiului Slobozia, constatându-se că a suferit leziuni, pe fața dorsală
piramida nazală, echimoză violacee; molar drept, echimoză cu tumefacție
subiacentă; deltoidian drept, echimoză de 9/6 cm; pe fața internă braț stâng,
echimoze de 12/7 cm; pe marginea cubitală antebraț drept excoriații cu crustă
brună; pe fața dorsală mâna dreaptă, excoriații cu crustă brună discontinuă
–care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, ce pot data din 17/18
iunie 2004, necesitând pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale.
Din biletul de trimitere
eliberat de Spitalul Țăndărei în data de 18 iunie 2004, rezultă că partea
vătămată a prezentat „contuzie braț drept, contuzie scapulo-humerală dreapta.
Excoriații obraz drept și mâna dreaptă. Halena alcoolică.”
Audiată fiind în cursul
urmăririi penale, partea vătămată arată că inculpatul a avut o atitudine
agresivă, jignitoare, violentă. Relatările părții vătămate sunt confirmate și
de martorii care au perceput incidentul fie în mod direct, fie în mod indirect,
după consumarea infracțiunii.
Astfel, martorul C.V., în
fața instanței de judecată a arătat că își menține în totalitate declarațiile
date în cursul urmăririi penale și că inculpatul a lovit partea vătămată în
condițiile în care aceasta nu s-a manifestat agresiv, ținând tot timpul mâinile
la spate.
De asemenea, a arătat că
partea vătămată a consumat bere, dar nu se afla în stare de ebrietate.
Aceleași aspecte rezultă și
din declarația martorului P.M., dată în cursul cercetării judecătorești.
Martorul arată că inculpatul a prins partea vătămată de mâini, a lovit-o în
stomac sau în zona feței, iar în urma loviturilor a căzut la pământ, fiind
ridicată la scurt timp de martorul C.V.
Același martor arată că inculpatul
a amenințat partea vătămată că „îl termină și că îi rupe ficații”.
Partea vătămată s-a
prezentat la spital, constatându-se leziunile descrise în biletul de trimitere,
iar a doua zi a mers acasă, relatându-i martorei M.S., incidentul pe care l-a avut
cu inculpatul G.C. Aceasta a observat urme de lovituri pe față, brațe, în zona
coastelor.
Relevante sunt și
declarațiile martorilor B.N. și S.M., A.P. care au văzut partea vătămată căzută
pe stradă, iar lângă aceasta se afla inculpatul G.C. După ce victima a căzut,
inculpatul a lovit-o cu piciorul, după care s-a reîntors către mulțime
cerându-le să susțină că victima a căzut singură, fiind necesar a suna la
ambulanță.
Având în vedere probele
administrate, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că inculpatul G.C. se
face vinovat de săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250
alin. (1) și (3) C. pen.
Acesta, aflându-se în timpul
serviciului a întrebuințat expresii jignitoare față de partea vătămată M.T., a
exercitat acte de violență asupra sa, provocându-i acestuia o vătămare a
integrității sale corporale.
Cât privește latura
subiectivă, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a intenției, dându-și
seama că acțiunea sa aduce atingere demnității persoanei și că prin aceasta, se
creează o stare de pericol pentru buna desfășurare a activității de serviciu.
Pe cale de consecință,
Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385
15
alin. (2) lit. d) C.
proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel București și de partea civilă M.T. împotriva sentinței penale nr. 50 din
13 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.
Va casa sentința penală și
în cadrul rejudecării, în temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., va
schimba încadrarea juridică a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 250 alin.
(1) și (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. (1) și (3) C. pen.,
cu aplicarea art. 13 C. pen.
Incidența acestui din urmă
text este determinată de intrarea în vigoare la data de 12 iulie 2006 a Legii nr.
278/2006, lege care este mai favorabilă, întrucât prevede pe de o parte,
pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa amenzii, iar pe de altă parte,
limitele de pedeapsă prevăzute în norma de incriminare sunt reduse, în raport
de vechea reglementare.
Cât privește
individualizarea judiciară a pedepsei, se va avea în vedere atât criteriile
generale prevăzute de art. 72 C. pen., dar și scopul urmărit de legiuitor prin
aplicarea sancțiunii.
Sub acest aspect, potrivit art.
52 alin. (1) C. pen., scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi
infracțiuni.
În cauză, ținându-se seama
că inculpatul G.C. nu este cunoscut cu antecedente penale, iar anterior
comiterii faptei a avut un comportament corespunzător la serviciu, în familie,
în societate, dar și ocupația acestuia, nivelul său cultural, se apreciază că
pedeapsa amenzii este suficientă și reflectă gradul de pericol social concret
al faptei săvârșite.
Pe cale de consecință, se va
aplica inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. (1) și (3)
C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., pedeapsa amenzii în cuantum de 5000 lei.
Se va atrage atenția
inculpatului asupra dispozițiilor art. 63
1
C. pen.
Sub aspectul laturii civile,
Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 346 alin. (1) C. pen., raportat la art.
998 – art. 999 C. civ., fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile
delictuale, va obliga inculpatul la plata sumei de 1434 lei către Spitalul
orășenesc Țăndărei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
Vor fi respinse pretențiile
formulate de parte civilă, întrucât aceasta nu a făcut nicio probă prin care să
se stabilească întinderea daunelor materiale și morale solicitate.
Nefiind astfel dovedite și
cum în cauză nu ne aflăm în prezența situației în care acțiunea civilă se
exercită din oficiu (art. 17 C. proc. pen.) pretențiile formulate de partea
vătămată M.T. vor fi respinse.
În temeiul art. 192 alin. (1)
C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către
stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate
de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de partea civilă M.T. împotriva
sentinței penale nr. 50 din 13 martie 2007 a Curții de Apel București, secția I
penală, privind pe inculpatul G.C.
Casează sentința penală
sus-menționată și în rejudecare:
În baza art. 250 alin. (1)
și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării
juridice din art. 250 alin. (1) și (2) C. pen., condamnă pe inculpatul G.C., la
pedeapsa amenzii penale de 5000 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de purtare
abuzivă.
Atrage atenția inculpatului
asupra dispozițiilor art. 63
1
C. pen.
În baza art. 346 alin. (1) C.
proc. pen., raportat la art. 998 – art. 999 C. civ., obligă inculpatul la plata
sumei de 1434 lei, cu titlul de cheltuieli de spitalizare către Spitalul
Orășenesc Țăndărei.
În baza art. 192 alin. (1) C.
proc. pen., obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei, cu titlul de
cheltuieli judiciare la judecata în fond.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 6 noiembrie 2007.